Bățul din roțile celor care dețin puterea

Sunt acestea genul acela de indulgențe pe care le cumpărăm periodic, cu speranța că ne putem înșela condiția – aceasta este o frază care pare complicată, dar este grozav de simplă.
Înainte de toate, artistul. Se numește Andrei Cădere (1934 – 1978) și mai apare drept “artist francez de origine poloneză”, genul acela de afirmație care ne îndepărtează de toți artiștii care au vrut sau care au fost nevoiți să plece.

Trebuie să știți că este român, chiar dacă s-a născut la Varșovia (a fost fiu de diplomat) și s-a prăpădit la Paris, unul dintre cei mai originali și mai determinați artiști de care am auzit. În perioada sa românească a colaborat cu Corneliu Baba și este unul dintre cei care au lucrat la mozaicurile care decorează magazinul Muzica – n-am mai fost demult acolo și nu știu dacă au scăpat de furia capitalistă.

Cădere este inventatorul “barei rotunde de lemn”, principalul produs al artei sale, repetat în varii dimensiuni, dar musai în trei culori, pictate după un algoritm, dar având, mereu, câte o greșeală. Bara rotundă de lemn îl însoțea pe tânărul artist la manifestările culturale la care, de regulă, nu era invitat, constituindu-se într-un soi de “artă în acțiune” – el era omul cu bara multicoloră în spate care interacționa cu lumea, dar și într-un gest plin de ostentație.

Lipsite de suportul lui Cădere, barele sale reprezintă abia o treime, poate, din întâmplarea de cultură pe care tânărul o provoca. Având suportul artistului însăși, bara de lemn prindea viață, devenea un element disruptor al scenei artistice occidentale, aflată în anii ’70 într-o zonă de oarecare conformism, artistul parazitând – un termen eufemistic, desigur – expoziții și manifestări culturale nu numai din Hexagon, ci și din țările de Jos sau din Germania.

Cineva numea, inspirat, bara lui Cădere “bățul din roțile celor ce dețin puterea și privilegiile mediului artistic”, și acesta este ideea acestui text. Indiferent de ce și cum credem, nimeni nu reușește singur și există o mulțime de inși cât se poate de inteligenți și de harnici care nu reușesc pentru că s-au născut în partea greșită a lumii; nu pentru că nu muncesc destul, nu pentru că nu au idei.

Societatea și economia în care s-au născut nu funcționează bine, sunt corupte, corodate de grupuri de interese și de jocuri politicianiste. Sigur că mă refer la societatea românească, dar nu numai. Iar actuala criză nu face decât să exhibe toate aceste neajunsuri. De ani de zile încercăm să ne adaptăm societății, în loc să acționăm pentru a schimba societatea și mă gândesc că o bară rotundă de lemn, pictată în trei culori, pe umăr, în cap sau la gioale poate deveni un argument destul de puternic pentru a determina modificări.