Băncile europene vor plăti pentru greșelile lor, iar clienții trebuie să aleagă cu grijă pe mâna cui își lasă economiile pentru că își pot pierde banii
Spre disperarea piețelor, noul șef al miniștrilor de finanțe din zona euro olandezul Jeroen Dijsselbloem a sugerat că programul de salvare a Ciprului care cuprinde lichidarea uneia dintre cele mai mari bănci cipriote și confiscarea unei părți de până la 40% din depozitele mari ar trebui considerat un model pentru restul acțiunilor de salvare din zona euro.
Spre disperarea piețelor, noul șef al miniștrilor de finanțe din zona euro olandezul Jeroen Dijsselbloem a sugerat că programul de salvare a Ciprului care cuprinde lichidarea uneia dintre cele mai mari bănci cipriote și confiscarea unei părți de până la 40% din depozitele mari ar trebui considerat un model pentru restul acțiunilor de salvare din zona euro. Sugestia nu a fost explicită, iar Dijsselbloem a revenit asupra ideii, dar reacțiile de până acum ale liderilor europeni în fața crizei arată că orice avertisment, oricât ar fi de ambiguu, trebuie luat în serios. Ca și în cazul Greciei, în salvarea Ciprului zona euro a încălcat tabuuri, dar de data aceasta unele mai sensibile, iar analiștii se grăbesc să anunțe că teama de Europa împinge investitorii spre băncile americane. „Căutăm un mod de a plasa riscurile acolo unde au fost luate. Băncile ar trebui să se asigure că pot fi lichidate când au probleme. Apoi, ar trebui să fie posibil ca deținătorii de obligațiuni și acțiuni să fie obligați să contribuie la salvare. Astfel mergem mai departe. Și abia apoi, poate, s-ar putea ajunge la contribuția guvernului. Această ordine a fost inversată în ultimii ani“, a afirmat Dijsselbloem, de asemenea, ministru de finanțe al Olandei, într-un program televizat.