Banca unde dacă pui un an 10.000 de euro pierzi cel puțin 200

Elvețienii de la Credit Suisse și UBS practică dobânzi negative la depozite –  numai la cele interbancare, nu și celor constituite de persoane fizice. Elveția s-a folosit agresiv de dobânzile negative și în anii ’70, când a încercat cu disperare să descurajeze intrările de capital, în condițiile în care investitorii fugeau de inflația globală și de instabilitatea din Orientul Mijlociu. În 31 iulie 1971, autoritățile elvetiene au luat decizia de a nu achita  nicio dobândă pentru fondurile străine care își plasează banii în Elvetia. Pentru orice plasament financiar care depășea pragul de 50.000 de franci elvetieni, detinătorul banilor era obligat să plătească un impozit trimestrial în avans, nivelul fiind fixat la 2%. 

Germania și Elveția au semnat un amendament la acordul referitor la taxarea conturilor secrete deținute de germani în băncile elvețiene, înăsprind prevederile pentru evazioniști, însă opoziția germană vrea în continuare să blocheze înțelegerea, apreciind-o prea permisivă. Ministerul german de Finanțe a anunțat că cele două țări au convenit creșterea taxei retroactive asupra fondurilor cetățenilor germani ascunse în conturi din Elveția de la 19-34% la 21-41%. Cele două părți au stabilit și impunerea unei taxe de 50% în cazul celor care moștenesc conturi bancare în Elveția și nu vor să le declare.

Introducerea dobânzilor negative ar fi un pas fără prea multe precedente în Marea Britanie. Economiștii spun că aceste dobânzi sunt problematice și eficiența lor depinde de ceea ce banca centrală vrea să obțină.

Danemarca a introdus dobânzi negative în iulie 2012 pentru a-și menține moneda ancorată de euro prin respingerea fluxului de bani care intra în țară, considerată un refugiu în fața crizei din zona euro. Aprecierea excesivă a coroanei ar fi sufocat industria țării. Măsura a avut efectul scontat.