Azomureș a suspendat din nou productia de îngrășăminte, din cauza ”inflatiei, a practicilor anticoncurențiale și a viitoarei taxe de 1% pe venituri”. Josh Zacharias, director general: Statul român are la dispoziție diverse pârghii de sprijin pentru marea industrie care decurg din propriile resurse energetice, dar din păcate nu le folosește

Producătorul de îngrășăminte Azomureș, parte a grupului Ameropa, a suspendat producția de amoniac și îngrășăminte în luna decembrie, cauzele fiind inflatia, practicile anticoncurențiale și viitoarea taxă de 1% pe venituri.

„Calculăm o reducere de 3% a profitabilității pentru fermierii din România datorită efectului multiplicator al achizițiilor de inputuri, plus veniturile impozitate din vânzarea recoltelor. Este o tragedie ce se derulează cu încetinitorul”, a declarat Josh Zacharias, directorul general al Azomureș.

El spune că oprirea productiei a fost cauzată de un set de politici și de lipsa de acțiune a autorităților, care afectează negativ marea industrie locală.

Potrivit unui comunicat al Azomureș, impactul negativ atât asupra industriei, cât și asupra agriculturii din România ridică îngrijorări cu privire la perspectivele pe termen lung, iar compania solicită autorităților să susțină industria de îngrășăminte locală.

 Compania a reluat productia în luna octombrie, ulterior costurile cu gazele naturale crescând cu aproape 40%, fără a avea legătură cu conflictul din Fâșia Gaza. În ciuda rezervelor ample de gaze din regiune, piața europeană a gazelor rămâne semnificativ mai scumpă decât alte părți industrializate ale lumii (de aproape 5 până la 10 ori mai mare).

„Statul român are la dispoziție diverse pârghii de sprijin pentru marea industrie care decurg din propriile resurse energetice, ceea ce este o diferență cheie față de UE în general – dar din păcate nu le folosește. Drept urmare, chiar dacă celelalte țări producătoare de gaze din lume construiesc noi fabrici de îngrășăminte și alte state membre au pus în aplicare pachete de miliarde de euro în ultimii ani pentru a se asigura că industriile mari continuă activitatea de producție, în România, Azomureș -ultima companie de acest gen – se luptă pentru a rămâne operațională”, a subliniat Josh Zacharias.

Directorul general al Azomureș atrage atenția asupra diferențelor mari ale prețurilor la îngrășăminte din România față de restul Europei și avertizează că fermierii vor plăti în plus pentru inputurile lor, fără un producător local care să concureze cu importurile.

În plus, compania trebuie să susțină și povara certificatelor de carbon impuse de UE producătorilor europeni, spre deosebire de concurenții din afara UE.

„Lupt pentru a asigura peste 1.000 de locuri de muncă directe și alte 2.000 de locuri de muncă ce se bazează direct pe Azomureș pentru existența lor, și asta înainte să luăm în considerare zecile de mii de fermieri care au contat pe îngrășămintele Azomureș în ultimii 60 de ani”.

Conducerea Azomureș spune că  se confruntă și cu alte provocări ce își au rădăcina în lipsa de acțiune a autorităților, printre care: subvențiile pentru gaze în Bulgaria (România nu are o politică similară și, ca urmare, importurile bulgare de îngrășăminte în România sunt în creștere); supraoferta de gaze subvenționate în România (în ciuda unui surplus semnificativ de gaze naturale tranzacționate de Transgaz, gazul suplimentar nu nu este pus la dispoziția pieței, deoarece marii producători nu au voie să realoce către consumatori industriali, precum Azomureș); fraudă fiscală la import și sancțiuni (în noiembrie, o navă cu 30.000 de tone de uree a intrat în portul Constanța cu documente false pentru a evita taxele și sancțiunile și, până când autoritățile au descoperit situația, jumătate din transport a dispărut).

În ciuda faptului că a prezentat soluții concrete în numeroase ocazii, Azomureș nu a identificat încă vreo schimbare semnificativă sau sprijin pentru a redresa situația.

“Lupta companiei are în vedere atât provocările pieței, cât și lipsa de politici eficiente”, concluzionează Josh Zacharias, făcând un apel către autorități să creeze urgent un comitet strategic care să ia în discuție securitatea input-urilor pentru agricultură, precum și viitorul industriei agricole românești în general.