Avocatul poporului

Discursul tinut saptamana trecuta de seful statului in fata Camerelor reunite ale Parlamentului n-a fost nici atat de spectaculos pe cat se temeau unii si nici atat de impartial pe cat ar fi permis-o limitele prerogativelor prezidentiale.

Criticile presedintelui la adresa Guvernului, desi previzibile si pe placul opozitiei – care le-a aplaudat la scena deschisa -, au abordat un ton analitic, adesea tern, abandonat doar in cateva ocazii pentru a lasa loc formulelor stilistice de campanie electorala, precum „a nu finanta educatia si sanatatea inseamna a condamna Romania“. Presedintele s-a straduit sa-si imparta echitabil criticile intre ministrii liberali si democrati; numai ca, desi Sanatatea, Educatia si Justitia au facut – in grade diferite – obiectul criticilor prezidentiale, e de observat absenta remarcelor la adresa starii infrastructurii, domeniu in suferinta evidenta, dar aflat pana de curand sub directa responsabilitate a unui ministru despre care s-a spus constant ca ar fi fost puternic sprijinit din zona Cotrocenilor.

Succesul de public al discursului prezidential a venit insa din alta parte: toate criticile pe capitole au servit de fapt drept tot atatea argumente pentru ideea remanierii si restructurarii guvernamentale. Aceasta n-a mai parut astfel o obsesie umorala a sefului de la Cotroceni, ci un remediu natural al unor disfunctii in sfarsit analizate acum in public si la o ora de maxima audienta, spre racorirea electoratului. Aparenta impartialitate a lui Basescu, care iarasi s-a delimitat de partide, de toate partidele, spre a face figura de avocat al poporului, a servit deci drept premisa retorica pentru un discurs foarte logic, condus spre concluzia „mediocritatii functionale“ a institutiilor statului, acuzata repetat si insistent, spre a exclude complet impresia ca premierul Tariceanu si guvernul lui ar fi doar victimele antipatiei prezidentiale.

Dincolo de problemele de fond din mesajul presedintelui, merita remarcat „viciul de procedura morala“ imputat premierului Calin Popescu-Tariceanu si liderului conservator Dan Voiculescu, absenti din Parlament de la discursul lui Basescu. La fel, un indicator obiectiv pentru calitatea relatiilor din interiorul coalitiei a fost si atitudinea ministrilor PNL aflati in sala: cu exceptia lui Gheorghe Flutur de la Agricultura, restul liberalilor din Guvern au preferat sa-si asume calitatea de deputati sau de senatori si sa ocupe locurile din sala cuvenite parlamentarilor. La asta se adauga si atitudinea avuta fata de Traian Basescu insusi, pe care unii liberali l-au intampinat la intrarea in sala stand in fotolii, spre deosebire de colegii democrati.

Saptamana politica a continuat sub semnul surprizelor. Astfel, trebuie subliniata intoarcerea pe calcaie a UDMR, care a trecut de la pozitia de opozant ironic al restructurarii guvernamentale la aceea de avocat pledant al proiectului initiat de democrati, pe motiv ca ar fi nevoie de concordie in coalitie. Totusi, putini sunt cei care pot anticipa cu exactitate daca UDMR isi va mentine sau nu pozitia cea noua.

La fel de putin se poate anticipa comportamentul PC, care la sfarsitul saptamanii trecute urma sa decida, pentru a nu stiu cata oara, daca ramane sau nu la guvernare.