Avertismentul sumbru și profetic al lui Macron pentru Europa, o regiune în pericol de moarte: Se întâmplă mult mai rapid decât credem și poate duce la o moarte mult mai brutală decât ne putem imagina

În 1940, după ce Franța a fost învinsă de blitzkrieg-ul nazist, istoricul Marc Bloch a condamnat elitele din perioada interbelică ale țării sale pentru că nu au reușit să facă față amenințării care se anunța. Astăzi, Emmanuel Macron îl citează pe Bloch ca un avertisment că elitele europene sunt cuprinse de aceeași automulțumire fatală.

Președintele Franței și-a expus viziunea sa apocaliptică într-un interviu acordat publicației The Economist în Palatul Elysée. Acesta a avut loc la câteva zile după ce a ținut un mare discurs despre viitorul Europei – un maraton de două ore, de două ore, la scară castristă, variind de la anihilarea nucleară la o alianță a bibliotecilor europene. Criticii lui Macron au numit acest discurs un amestec de campanie electorală, interesul propriu obișnuit al francezilor și vanitatea intelectuală a unui președinte jupiteran care se gândește la moștenirea sa.

The Economist notează că și-ar fi dorit ca aceștia să aibă dreptate. De fapt, mesajul dlui Macron este pe cât de convingător, pe atât de alarmant. În interviul cu The Economist, el a avertizat că Europa se confruntă cu un pericol iminent, declarând că “lucrurile se pot prăbuși foarte repede”. El a vorbit, de asemenea, despre muntele de muncă care ne așteaptă pentru a face Europa sigură. Dar el este afectat de nepopularitate acasă și de relațiile proaste cu Germania. Ca și alți vizionari sumbri, el se confruntă cu riscul ca mesajul său să fie ignorat.

Forța motrice din spatele avertismentului dlui Macron este invazia Ucrainei. Războiul a schimbat Rusia. Sfidând dreptul internațional, lansând amenințări nucleare, investind masiv în armament și în tactici hibride, aceasta a îmbrățișat “agresiunea în toate domeniile de conflict cunoscute”. Acum, Rusia nu mai cunoaște limite, susține el. Moldova, Lituania, Polonia, România sau orice altă țară vecină ar putea fi țintele sale. Dacă va câștiga în Ucraina, securitatea europeană va fi în ruină.

Europa trebuie să se trezească la acest nou pericol. Macron refuză să dea înapoi de la declarația sa din februarie că Europa nu ar trebui să excludă trimiterea de trupe în Ucraina. Acest lucru a stârnit oroare și furie din partea unora dintre aliații săi, dar el insistă că răzgândirea lor nu va face decât să încurajeze Rusia să continue: “Am fost, fără îndoială, prea ezitanți prin definirea limitelor acțiunii noastre față de cineva care nu mai are niciuna și care este agresorul”.

Macron este ferm convins că, indiferent cine va fi la Casa Albă în 2025, Europa trebuie să se debaraseze de dependența militară de decenii de America și, odată cu aceasta, de reticența de a lua în serios puterea dură. “Responsabilitatea mea”, spune el, “este de a nu pune niciodată [America] într-o dilemă strategică care ar însemna să aleagă între europeni și [propriile] interese în fața Chinei”. El cere ca o dezbatere “existențială” să aibă loc în câteva luni. Aducând țări din afara UE, precum Marea Britanie și Norvegia, aceasta ar crea un nou cadru pentru apărarea europeană care să pună mai puțin povara pe umerii Americii. El este dispus să discute extinderea protecției oferite de armele nucleare ale Franței, ceea ce ar rupe dramatic de ortodoxia gaullistă și ar transforma relațiile Franței cu restul Europei.

Cea de-a doua temă a dlui Macron este că s-a deschis un decalaj industrial alarmant, deoarece Europa a rămas în urma Americii și a Chinei. Pentru dl Macron, acest lucru face parte dintr-o dependență mai largă în domeniul energiei și al tehnologiei, în special în ceea ce privește energiile regenerabile și inteligența artificială. Europa trebuie să răspundă acum, altfel s-ar putea să nu mai recupereze niciodată decalajul. El spune că americanii “au încetat să mai încerce să-i determine pe chinezi să se conformeze regulilor comerțului internațional”. Calificând Legea privind reducerea inflației drept “o revoluție conceptuală”, el acuză America că se comportă ca și China prin subvenționarea industriilor sale critice. “Nu puteți continua ca și cum acest lucru nu se întâmplă”, spune el.

Soluția lui Macron este mai radicală decât a cere pur și simplu ca Europa să egaleze subvențiile și protecția americane și chinezești. El dorește, de asemenea, o schimbare profundă a modului în care funcționează Europa. El ar dori să dubleze cheltuielile pentru cercetare, să dereglementeze industria, să elibereze piețele de capital și să ascută apetitul europenilor pentru risc. El este foarte dur în ceea ce privește distribuirea subvențiilor și a contractelor, astfel încât fiecare țară să primească înapoi mai mult sau mai puțin ceea ce investește. Europa are nevoie de specializare și de scară, chiar dacă unele țări vor avea de pierdut, spune el.

Alegătorii simt că securitatea și competitivitatea europeană sunt vulnerabile. Iar acest lucru duce la cea de-a treia temă a dlui Macron, care este fragilitatea politicii europene. Președintele Franței rezervă un dispreț deosebit pentru naționaliștii populiști. Deși nu a numit-o, unul dintre aceștia este Marine Le Pen, care are ambiția de a-l înlocui în 2027. Într-o lume tăioasă, promisiunile lor goale de a-și consolida propriile țări vor duce, în schimb, la divizare, declin, insecuritate și, în cele din urmă, la conflict.

Ideile lui Macron au o putere reală și s-a dovedit a fi prevăzător în trecut. Dar soluțiile sale ridică probleme. Un pericol este că acestea ar putea, de fapt, să submineze securitatea Europei. Planurile sale ar putea distanța America, dar nu reușesc să umple golul cu o alternativă europeană credibilă. Acest lucru ar lăsa Europa mai vulnerabilă în fața prădătorilor Rusiei. De asemenea, ar fi pe placul Chinei, care a căutat mult timp să trateze Europa și America separat, nu ca o alianță.

Planurile sale ar putea, de asemenea, să cadă victimă structurii greoaie a UE. Acestea presupun ca cele 27 de guverne însetate de putere să cedeze controlul suveran asupra impozitării și politicii externe și să acorde mai multă influență Comisiei Europene, ceea ce pare puțin probabil. Dacă politica industrială a lui Macron va ajunge să aducă mai multe subvenții și protecție, dar nu dereglementare, liberalizare și concurență, aceasta ar cântări chiar asupra dinamismului pe care încearcă să îl sporească.

Și ultima problemă este că dl Macron ar putea foarte bine să eșueze în politica sa – în parte pentru că este nepopular acasă. El predică necesitatea de a gândi la nivel european și de a lăsa în urmă naționalismul meschin, dar Franța a blocat ani de zile construirea de conexiuni electrice cu Spania. El avertizează asupra amenințării iminente a doamnei Le Pen, dar până acum nu a reușit să hrănească un succesor care să o poată înlătura. El nu poate aborda o agendă care i-ar fi solicitat pe cei doi mari lideri postbelici, Charles de Gaulle și Konrad Adenauer, fără ajutorul cancelarului german, Olaf Scholz. Cu toate acestea, relația lor este îngrozitoare.

Macron este mai clar cu privire la pericolele cu care se confruntă Europa decât liderul oricărei alte țări mari. Atunci când leadership-ul este în lipsă, el are curajul de a privi istoria în ochi. Tragedia pentru Europa este că vorbele Casandrei Franței ar putea să cadă în urechi surde.