Avertismentul apocaliptic al oamenilor de știință: Extincția are loc de 1.000 de ori mai rapid decât ar trebui
Decoperirile recente arată că rata extincției este de 1.000 de ori mai mare decât era în trecut. Acestea sunt accentuate de disparția mediilor de trai a unor specii, de vânătoare, de schimbările climatice și de boli. Mai mult, amfibienii dispar…
Decoperirile recente arată că rata extincției este de 1.000 de ori mai mare decât era în trecut. Acestea sunt accentuate de disparția mediilor de trai a unor specii, de vânătoare, de schimbările climatice și de boli.
Mai mult, amfibienii dispar de 45.000 de ori mai repede decât o făceau în trecut.
Când cunoscutul rinocer alb, Sudan, a fost omorât de cei care aveau grijă de el la începutul anului acesta, evenimentul a confirmat extincția uneia dintre cele mai simbolice subspecii din lume. În ciuda eforturilor organizațiilor din toată lumea de a menține specia și de a o proteja, dispariția pare inevitabilă, potrivit Quartz.
În primul rând, acest fenomen ar trebui oprit sau amânat deoarece există argumente practice cu privire la pierderea biodiversității. Mai multe specii ajută ecosistemul să reziste în fața schimbărilor. În schimb, ecosistemele mențin sănătaeta relativă a planetei și furnizeză servicii esențiale bunăstării umane. Pădurile și mlaștinile previn agenții poluanți să intre în rezervele de apă, în timp ce copacii ajută și la protecția terenurilor în fața furtnurilor.
În plus, studiile arată că în zonele urbane în care vegetația este redusă, frecvența bolilor mentale este mai mare. O pierdere constantă a biodiversității, va lăsa omenirea fără aceste servicii.
În această lumină, distrugerea mediului prin extracția de resurse și prin schimbările vaste pe care le-au efectuat oamenii asupra naturii va livra o factură mare omenirii în timp.
Lumea nu a mai resimțit aceste afecțiuni în același timp, și este un risc major să ne asumăm că putem distruge planeta și să menținem în viață toți cei 7 miliarde de oameni care trăiesc pe ea, scrie publicația americană.
Studiile realizate asupra speciilor vulnerabile arată că, printr-o analiză atentă a caracteristicilor, putem prezice cât de mare este șansa ca o specie să dispară sau nu.
Animalele de dimensiune mare, spre exemplu, sunt mai predispuse la dispariție – acest lucru fiind valabil și pentru speciile de la capătul superior al lanțului trofic.
Contraargumentele spun că nu ar trebui să ne fie frică de dispariții pentru că face parte din „procesul natural”.