Aventuri la Sarajevo cu Emir Kusturica (VIDEO)
La noi, sau oriunde în lume, Emir Kusturica nu mai trebuie prezentat, iar această autobiografie - recent lansată, în versiune românească, la Bookfest 2012 – este un dar imens pentru toți fanii autorului.
Dacă filmele lui de debut (“Ce mai știi de Dolly Bell?” sau “Tata în călătorie de afaceri”) au o cromatică apăsat balcanică și indică limpede sorgintea autorului, individ născut la porțile Orientului, “unde totul este privit cu lejeritate”, odată cu “Arizona Dream” și “Underground”, regizorul a devenit un bun cultural universal, privit cu simpatie și admirație, chiar atunci când opiniile lui sunt contrariante. În paralel, în ultimii ani, Emir străbate lumea la cârma propriei formații – The No Smoking Orchestra.
Oricât de mult din fibra personalității și biografiei sale s-a mutat însă în opera sa, niciodată acest lucru nu a fost făcut explicit. Parcurgând paginile (nu puține) ale acestui volum, vom avea prilejul să urmărim pas cu pas viața lui Emir, perioada școlii primare, etapa șotiilor, a bătăilor de cartier și a meciurilor de fotbal de pe maidan, a primelor elanuri erotice, vremea studiilor universitare pragheze și a celui dintâi amor matur (care, coincidență, este și singurul care i-a marcat viața; e vorba despre relația cu viitoare sa soție, Maja) și, desigur, timpul gloriei și al recunoașterii dincolo de frontierele Bosniei, iluminat de prietenia cu Johnny Depp și de miracolul contactului (de un haz absolut nebun) cu filmele lui Fellini.
Trebuie precizat însă că acestui ultim segment, precum și celui al turnării filmelor sale, li se acordă un spațiu minor, în raport cu acela realmente marcant, al tinereții. Pentru că acolo s-au legat cu adevărat lucrurile și atunci s-a copt geniul său vizual. Iar cultura sa nu a venit din studiul pe băncile bibliotecilor sau al cinematecilor, ci din contactul nemijlocit cu oamenii din Sarajevo, cu minunații golani din Gorica și, mai ales, cu părinții săi – Senka și Murat – care i-au fost nu doar sfetnici de taină, ci și modele existențiale.
O carte din care răzbate nostalgia după vremuri apuse (chit că că acele vremuri erau ale comunismului titoist), în care nu ne izbim însă nici de tristețe și nici de eșecuri, pentru că, așa cum a fost, viața marelui Kusturica a contabilizat doar frumusețe, strălucire și căldură.
Emir Kusturica, “Unde sunt eu în toată povestea asta?”, Editura Polirom, București, 2012
CONCERT Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra, 27 feb. 2012, Bruxelles: