Austeritatea se întoarce în Europa, uneori pe tăcute, alteori în văzul lumii, însoțită de critici, proteste și amintiri neplăcute

Cheltuielile record pentru protec­ție socială din timpul pandemiei și crizei energetice au umflat de­ficitele și datoriile statelor euro­pene.

Cheltuielile record pentru protec­ție socială din timpul pandemiei și crizei energetice au umflat de­ficitele și datoriile statelor euro­pene. Deși disciplina fiscală la nivelul UE este mai relaxată, unele guverne nu se feresc să promoveze deschis austeritatea bu­getară, care de regulă înseamnă reducerea chel­tuielilor și trezește amintirile amare ale trata­mentelor nesănătoase cu austeritate prescrise în marea criză financiară.

Dar există și țări unde doctrina populistă a partidelor aflate la guvernare face ca austeri­tatea înțeleasă ca reducere a cheltuielilor să fie tabu. Cum de bani este nevoie, dar deficitele și datoriile nu pot fi lăsate să crească la nesfârșit, sunt majorate taxele. Un an sau un întreg ciclu electoral complică și mai mult lucrurile. Un astfel de exemplu este Polonia.

Acolo, luna octombrie va aduce ale­geri parlamentare. Apoi urmea­ză ale­geri regionale și europene. Partidul aflat acum la guvernare, conser­vatorul PiS, își pregătește încon­tinuu terenul cu majorări ale salariului minim și cu supli­men­tarea diverselor programe socia­le destinate familiilor.

Cum lupta este încinsă, ni­meni nu se așteaptă ca guvernul să oprească baia de bani. Proiecția de deficit din planul de buget pentru 2023 a fost majorată luna trecută cu 35%, la aceasta contribuind și evoluția economică mai slabă decât s-a anticipat. Analiștii de la ING prevăd un deficit bugetar de 5,2% din PIB anul acesta, limita de sus cerută de tratatele UE fiind de 3% din PIB. Pentru a crește veniturile, gu­ver­nul polonez majorează taxele, direct sau indirect, și introduce unele noi.

Cel mai nou exemplu este un impozit im­pus companiilor care procesează și depozitează produse agricole. Scopul este de a colecta mai mulți bani într-un fond pentru protec­ția fermierilor. Într-o eco­nomie liberă, nicio com­pa­nie nu va accepta taxe noi fără să facă gălăgie sau fără luptă. Firmele din indus­tria alimentară spun că impozitul va însemna creșterea prețu­rilor produselor alimentare din magazine.

Impozitul este mic, de 0,25% din prețul net, dar va aduce la bugetul statului 170 milioane zloți (38,2 milioane euro) pe an în mod direct. Dar un preț mai mare la raft înseamnă și înca­sări mai mari din TVA, taxa pe vânzare, bani care se duc tot la buget. Pentru a amortiza șocul inflației asupra gospodăriilor, guvernul a redus TVA la energie și la anumite alimente, dar nu la toate. Prin urmare, cu o mână dă, și cu alta ia. În Polonia, cea mai mare economie est-euro­peană, 40% din companii spun că văd în creș­terea taxelor un pericol pentru viitorul lor. Este cel mai mare procent din lumea civilizată. 

În regiune, Cehia, Slovacia și Estonia au introdus sau pregătesc programe de reducere de cheltuieli care pot fi considerate măsuri de austeritate de-a dreptul, iar Comisia Euro­peană și FMI le încurajează. „Consolidarea (reducerea cheltuielilor) ar trebui să fie și mai ambițioasă decât se intenționează în prezent în cea mai mare parte a regiunii“, a spus Krista­lina Georgieva, directorul general al FMI. În Cehia, cea mai matură economie est-euro­pea­nă, guvernul a anunțat un set de măsuri echi­valent cu șase miliarde de euro destinat îngus­tării deficitului bugetar de la 3,5% din PIB anul acesta la sub 2% din PIB anul viitor.

Pachetul susținut de parlament este echi­librat între reduceri de cheltuieli și creșteri de taxe și prevede, printre altele, renunțarea la multe dintre subvenții și diminuarea costurilor pentru guvern cu 5%, scrie Reuters.

La capitolul impozite pot fi menționate majorarea taxei pe profit de la 19% la 21%, creșterea taxelor pe proprietate, a accizelor și a contribuțiilor de asigurări de sănătate. Pachetul promite și o reformă a pensiilor. Sindicatele, inclusiv din sănătate, au ieșit să protesteze, acuzând și faptul că guvernul nu este dispus la dialog social.

Un impozit pe profit de 21% ar putea să pară că descurajează afacerile, mai ales dacă este comparat cu cel general de 9% din Ungaria, al cărei guvern mizează pe cele mai mici taxe corporate din UE pentru a atrage investitori străini. Însă în anumite sectoare, impozitele pe profit din Ungaria pot ajunge și la 50%. Iar impozitele excepționale pe profiturile suplimentare făcute în criză (windfall tax) par să fi devenit regula în UE. În Ungaria, acest gen de impozitare, aplicat companiilor precum bănci, retaileri și producători de carburanți, tinde să se permanentizeze. De altfel, guvernul acestei țări, unde inflația și dobânzile sunt cele mai mari din Uniune, este printre primele care au aplicat măsuri de reducere a cheltuielilor încă de anul trecut, deși nu au fost descrise ca fiind măsuri de austeritate. Costurile cadourilor electorale și faptul că fondurile europene sunt blocate erodează bugetul. Deficitul din primele cinci luni ale anului este unul record. Guvernul a răspuns cu creșteri de taxe, precum cele pentru anumite depozite bancare, și extinderea în 2024 a taxelor de tipul windfall. Astfel de planuri sunt de la un timp făcute publice când toată lumea doarme. Apoi a venit anunțul șoc: ministerele trebuie să caute modalități de a reduce cheltuielile cu cel puțin 3% în domenii sensibile politic cum ar fi programele de susținere a familiilor, subvenții pentru locuințe și sănătate. Cea mai mare bancă a țării, OTP, cere să se facă mai mult, având în vedere deficitul bugetar de aproape 10% din PIB din primul trimestru. Pentru 2023, guvernul de la Budapesta are o țintă de deficit de 3,9% din PIB, dar OTP estimează unul de 6% din PIB. În Germania, o țară disciplinată fiscal, este mai simplu: proiectul de buget pentru 2024 aprobat de guvern prevede reducerea cheltuielilor cu 6,4% (scăderi în toate departamentele în afară de apărare) și reactivarea frânei datoriilor. Aceasta înseamnă scăderea deficitului bugetar de la 1,1% din PIB anul acesta (în prezent indicatorul este mult mai mare) la 0,4% din PIB anul viitor. Fitch consideră că reducerile de cheltuieli fac aceste planuri realizabile.