Austeritatea, pe jilțuri aurite

Nimic neobișnuit, repet, omul este european, iar europenii au luat în brațe povestea asta cu austeritatea și o flutură pe oriunde și oricum, cu încăpățânare. Și, în pofida oricăror critici, rezultate sau contraatrgumente, Cameron a mai adăugat niște vorbe despre un stat mai flexibil și mai eficient, dar bănuiesc că asta este numai diplomație și, poate, un picuț de umor englezesc subtil. Colegii de la Business Insider au remarcat decorul în care premierul britanic și-a rostit cuvântarea – la Lord Mayor’s Banquet în City-ul londonez, înconjurat de jilțuri aurite, alături de personaje ultra-elegante, la o masă plină de cristaluri și argintărie fină. Nu sunt ipocrit preluând povestea, omul trebuie să își țină rangul, iar societatea britanică este mult mai formală decât sunt obișnuiți americanii sau românii. Dar, pe de altă parte, poate că este momentul, într-o lume a comunicării instant, pe mii de canale mai mult sau mai puțin convenționale, ca oamenii politici să fie din ce în ce mai atenți cu imaginea și cu vorbele lor.

În aceeași zi în care David Cameron vorbea despre austeritate, președintele și prim-ministrul din România aveau dispute serioase, dar nu pe teme de austeritate, de infrastructură, de sănătate, de educație sau de dezvoltare economică, ci pe tema nu știu cărui teren cumpărat. Morga românească, departe de cea britanică, includea tot soiul de apelative dintre care plagiator este cel mai benign. În acest timp lucrătorii din sănătate amenință cu greva generală pe termen nelimitat, studenții și elevii sunt în stradă, 111.000 de firme, cu afaceri de zece miliarde de euro, își întrerup activitatea și peste 18.000 de companii au intrat în insolvență în primele nouă luni ale anului.

Și mai adaug: conform angajamentelor Executivului față de FMI, falimentul personal, o lege pe care, pur și simplu privind în jur, o socot esențială, nu va fi legiferat; proiectele de infrastructură nu-și vor primi finanțarea nici anul viitor; taxele locale pentru persoane fizice pot crește după bunul plac al primarilor; sectorul public va fi în continuare ajustat (cine vede aici doar economii, greșește profund, sectorul public înseamnă și consum, și putere de cumpărare, și, finalmente, PIB); CFR Marfă va fi nu restructurat, ci pur și simplu vândut la fier vechi; veți găsi mai multe detalii în presă.

A rămas sărmana agricultură să ne pună coronița celei mai puternice creșteri economice din UE în T3. Inutil de comentat, când pleci de jos un dâmb pare un munte.

Austeritatea lui David Cameron, a Angelei Merkel sau a FMI a devenit o afacere, un panaceu care pară că reglează, repară și vindecă. Vor fi apărând specialiști în austeritate, care să lămurească cum să trăiești făcând fotosinteză și cum pot trăi companiile cu o singură tastatură la trei computere și cu producția în China. Noile mȘȚanuale de afaceri vor fi „Cum să scapi din capcana bogăției: fii auster!” și „Zece mituri despre austeritate: cu burta goală ai mintea mai limpede”. Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, ne-ar lămuri deja că securitatea socială este o schemă Ponzi.
Greșit. Climatul de austeritate cu care bat câmpii liderii politici, fie ei din Europa sau de pe malurile Dâmboviței, este doar o altă prostie, de pus lângă „too big to fail”.

Cultura sărăciei înseamnă pentru mine ideea de a împărți oamenii în duși de nas și ducători de nas, în fraieri și șmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalității șanselor, idolatrizările gratuite și folosirea de manipulări grosolane. Mulțumirea de a supraviețui, și nu vorbesc aici despre satul românesc, ci chiar despre companii.

Și, pentru că lumea tocmai a aflat că au existat niște inși pe nume Lucian Freud și Francis Bacon, vă prezint un tablou al primului, intitulat „Benefits Supervisor Sleeping„. Pictat în 1995, tabloul îmi evocă, nu știu de ce, austeritatea odihnindu-se; cu puțin efort ne putem închipui și că jilțul este aurit.