Atenție la scrisorile nigeriene; Sprijiniți-i pe speculatori!

Protejarea producției interne de orice este o temă perenă, analizată intens dar rămasă fără finalizare. Probabil inițiatorii proiectului vor fi gândit în aceeași linie, dar au început să are ogorul din mijloc, iar bunele lor intenții nu vor compensa nicicum lipsa unei baze reale pentru un asemenea proiect. În felul meu sunt un susținător al cauzei, pentru că sunt un cumpărător „de piață țărănească“ și nu de supermarket. Dincolo de acesta, să vedem care este realitatea.

Corul casandrelor agro-alimentare se plânge de importurile considerabile de produse alimentare și de cheltuielile pe care le facem și de faptul că suntem o țară care care ar putea hrăni 60 de milioane de oameni, dar care nu reușește să își asigure un minim de consum. Toată lumea îți va povesti despre productivitatea scăzută și costurile mari și despre taxe și nemuncă, dar nimeni nu spune că suferim din cauză că nu sunt destul de mulți speculatori.

Renunțând la peiorativul disprețuitor cu care am fost setați să-i privim pe speculatori, aceștia sunt în stare – nu singuri, este adevărat – să dinamizeze agricultura și industria alimentară locale. Ar putea să determine țăranul să muncească oferindu-i un preț corect pentru cereale, lapte și carne. Speculatorii ar putea pune la punct niște sisteme coerente din punct de vedere logistic, financiar și tehnic de colectare a produselor, care să întregească lanțurile rupte dintre producători și procesatori și magazine. Speculanți care să se concureze între ei și astfel să miște piața. Imobilismul înseamnă perpetuarea stării de sărăcie. Ne trebuiesc speculatori care să speculeze și instituții care să-i controleze și să tempereze eventualele excese. Iar în momentul în care lanțurile se vor îmbina și rețelele de magazine se vor putea aproviziona în mod constant și la calitatea pe care o doresc, nici nu va mai fi nevoie de o lege specială pentru așa ceva.

A doua discuție este despre bani. Să explic: am citit un studiu excelent despre o inițiativă se poate dovedi cea mai reușită inițiativă de stimulare a antreprenoriatului și de creare a locurilor de muncă din lume. Este vorba de Nigeria, unde guvernul a derulat, în 2011, un program de susținere a 1.200 de antreprenori, cu 60 de milioane de dolari. Au solicitat bani 24.000 de oameni, din care au fost selectați în jur de 6.000, care au fost instruiți și ajutați să își întocmească planurile de afaceri. Dintre aceștia, au fost selectați circa 1.200 care au primit cash în medie câte 50.000 de dolari. Trei ani mai târziu, sute de noi companii erau pe profit, iar numărul locurilor de muncă create ajungea la 7.000. Dacă e să facem un calcul simplu, un loc de muncă a costat în jur de 8.500 de dolari. În plus, avem afacerile care funcționează, taxele încasate de stat și toate veniturile conexe.

Să comparăm sumele cu cele 135 de milioane de euro – valoarea ajutoarelor de stat pe care guvernul actual anunța că le acordă pentru crearea a 6.000 de locuri de muncă – este adevărat, cu grad înalt de calificare. Dar, totuși, o altă împărțire simplă înseamnă 22.500 de euro pentru un loc de muncă (sunt calculele Ziarului Financiar din vara anului trecut). Suma nu este mare, pentru că un studiu al Băncii Mondiale estima cheltuielile pentru crearea unui loc de muncă undeva la 90.000 de euro. În aceste condiții, nu cumva o soluție mai eficientă decât investițiile statului sau decât ajutoarele de stat sau decât toate ajutoarele de mii de miliarde din orice monedă vă trece prin cap care au fost risipite în criză se dovedesc a fi banii cash dați oamenilor pentru a porni afaceri, pentru a cultiva terenuri, pentru a înființa livezi sau pentru ferme de animale?

La un moment dat acestor idei li s-a spus „bani din elicopter“. Sincer, cred în acest moment că ar fi fost o soluție mult mai bună decât oricare alta.

Și poate ar trebui să privim mai cu atenție la scrisorile nigeriene, cele care ne promit câte 50.000 de dolari.

O pictură de Michael Echekoba, născut la Londra dar crescut în Nigeria, „Sărbătoare“ pe numele ei.