Atenție la ce sistem de educație ne dorim!

Toată lumea vorbește despre educație, începând de la cea clasică, școlară, până la educația financiară, ca fiind principala problemă sau a doua, după infrastructură, dar și principala soluție pentru viitorul României. Când vorbim despre educația clasică școlară toată lumea se uită la educația superioară, adică să fi terminat o facultate, și dacă se poate să ai o medie peste 9, cum cer multe companii la angajare. Educația medie, adică cel mult liceul sau liceu fără bac, este considerată o educație de mâna a doua.

Toți părinții ar vrea ca urmașii lor, copiii lor să fie IT-iști – uite ce salarii sunt acum –, medici, cărora PSD le-a mărit salariile, dar în continuare sunt tentați să ia și plicul, avocați, procurori, judecători, bancheri, ingineri, poate profesori (dar aici lumea fuge de învățământ pentru că salariile sunt mici), ca să dau doar câteva exemple. Toți părinții ar vrea ca fetele sau băieții lor să lucreze într-un birou de la 9.00 la 17.00, îmbrăcați frumos, cu Starbucks la parter, cu un calculator în față. Niciun părinte nu ar vrea ca fata sau băiatul lui să ajungă prelucrător prin așchiere, electrician, instalator, șofer, chelner, femeie de serviciu, doar ca să dau câteva exemple. Aici ar fi putut intra bucătarii și frizerii, dar datorită show-urilor TV, transformarea lor în chefi și hairstyliști a schimbat percepția asupra lor.

Nimeni nu ar vrea ca urmașii lor să lucreze ca ei într-o fabrică, să intre în schimburi, să aibă o viață industrială, cu mâinile pătate de ulei, să se îngrămădească în autobuze arhipline și să-și numere banii de la un salariu la altul. Problema este că economia, companiile au nevoie și de astfel de salariați/angajați, nu numai din prima categorie. Poate chiar mai mult, după cum arată situația concretă din piață. Dacă IT-iștii, medicii, inginerii etc. au nevoie de un anumit nivel de educație superioară, celelalte categorii profesionale nu au neapărat nevoie să termine o facultate, poate chiar nici să ia bacul. Când fac angajări, companiile, directorii, antreprenorii cer angajați cu un nivel ridicat de educație, dar nu școlară, ci mai degrabă profesională. Școala nu poate livra direct angajați care să știe cum să se lucreze într-o companie, într-o fabrică, într-un proiect.

Dacă îi întrebi pe cei care conduc companiile cum ar vrea să fie sistemul de educație din România astfel încât educația să livreze ceea ce piața forței de muncă cere, foarte multă lume nu are un plan concret. De bine, de rău, președintele Iohannis a propus ceva la care ne putem raporta. În acest moment România, piața muncii are mai multă nevoie de o școală practică, de licee practice, care să livreze oameni de middle management și nu neapărat de top management. 

De multe ori companiile au nevoie doar de cineva fără niciun fel de pregătire dincolo de școala generală pentru a lucra pământul, pentru a lucra într-o fermă, pentru a conduce un tir care transportă marfă. Ca să servești la masă, adică să fii chelner sau ospătar, nu-ți trebuie neapărat studii superioare, dar în acest moment, cei care au acest job câștigă mult mai mult decât cineva care a terminat o facultate și care a ajuns într-un birou, fără să fie IT-ist. Un chelner poate cere și chiar poate primi peste 1.000 de euro pe lună net, salariu minim plus bacșiș, în timp ce unui absolvent de facultate nu i se oferă acest salariu când intră în companie.

În America există o dezbatere intensă legată de ștergerea datoriilor școlare făcute de americanii care  s-au împrumutat la bănci sau prin diverse programe speciale pentru a-și plăti studiile superioare. Se consideră că aceste datorii școlare reprezintă următoarea bombă pentru sistemul financiar american. Biden a șters acum datorii în valoare de 400 de miliarde de dolari și tot nu a rezolvat problema.

Americanii, în dorința de a avea o școală superioară care să le asigure accesul la un job mai bine plătit, s-au împrumutat și și-au plătit studiile. Problema este că economia americană, cea mai puternică din lume, nu are suficiente joburi și salarii mari pentru acești studenți, care să le permită plata acestor credite care s-au transformat în datorii neplătite.

În spatele visului american se află și această dramă școlară – sunt prea mulți americani care au studii superioare și care nu pot să-și găsească un job pe măsura acestor studii, cu salarii aferente. În schimb, joburile de chelner, femei de serviciu, șoferi, bodyguarzi, muncitori în construcții sunt pe toate drumurile. Dar nimeni nu vrea să se îndrepte către aceste poziții. Bineînțeles că educația este importantă, dar nu toate țările pot fi Luxemburg. Chiar și Austria are nevoie de joburi de „mâna a doua”, poate chiar mai mult decât de joburi care necesită studii superioare. Așa că trebuie să vedem ce fel de educație ne dorim și mai ales cum vrem să arate sistemul de educație, astfel încât să nu existe o ruptură între ceea ce livrează școala, visurile părinților și realitatea din piața muncii.

(cristian.hostiuc@zf.ro)