Atenție, că antreprenorii români încep să pună întrebări: De ce gazul a crescut așa de mult dacă noi avem gaze? De ce cresc dobânzile atât de mult? Ce face guvernul cu banii din taxele și impozitele pe care eu le plătesc? De ce eu sunt controlat și multinaționalele nu? De ce Orban își apără țara, iar ai noștri nu?

Deși asistăm la explozia prețurilor, la creșterea dobânzilor, guvernul, Iohannis, Isărescu, BNR beneficiază încă de liniște. Isărescu și-a asigurat liniștea prin stabilitatea cursului de schimb, un indicator la care lumea se uită mai mult decât la creșterea dobânzilor.

În spatele acestei liniști se acumulează întrebări pentru care nu s-au dat explicații/răspunsuri.

În ultimele săptămâni, cu proiectul ZF Investiți în România,! realizat împreună cu CEC Bank, am fost la Iași, Sibiu, Timișoara și Constanța pentru a discuta cu companiile locale, cu antreprenorii români din acele zone despre situația economică, despre problemele lor și nu în ultimul rând despre situația macroeconomică și ce se întâmplă în lume.

Există un optimism bun, firmele românești sunt mai bine pregătite pentru furtună, pentru o nouă criză și fiecare antreprenor încearcă să navigheze prin această nouă furtună cu care nu s-a mai confruntat, cel puțin din perspectiva războiului din Ucraina, care a aruncat toată lumea în aer.

Dar dincolo de acest optimism care se vede – în T1 economia României a avut o creștere economică de 6,5% față de T1/2021 -, în discuții încep să apară întrebări în spatele cărora se aliază din ce în ce mai mulți antreprenori:

– De ce la noi prețurile cresc așa de mult? Lumea se uită mai puțin la inflație și mai mult la prețurile pe care le plătește, începând de la gaze, energie, până la ulei și ouă. Uleiul este un etalon foarte prezent în discuții. Față de inflația de 14,5% în mai, uleiul a crescut cu 44%.

– De ce prețul la gaze a crescut atât de mult, dacă avem gaze? Gazele au crescut cu 86%, iar prețurile sunt plafonate, pentru că altfel ar fi crescut și mai mult. Pentru că facturile sunt primite de la ENGIE sau de la un alt furnizor străin, oamenii încep să pună din ce în ce mai multe întrebări, cum ar fi de ce am dat gazele la străini, de ce am dat petrolul la străini, noi ce câștigăm din asta, că prețurile sunt mari oricum.

Sistemul energetic din România este atât de complicat, încât lumea nu mai înțelege nimic, dar știe că trebuie să plătească factura către companii străine.

– De ce benzina și motorina au crescut așa de mult? Combustibilii au crescut cu 38%. Prea puțină lume știe că 60% din prețul benzinei sau motorinei reprezintă taxe și impozite. Ei știu cât plătesc la pompă, la OMV, MOL, care sunt companii străine.

Un comerciant de produse petroliere din Brăila m-a avertizat: Ascultați-mă ce vă spun, în toamnă o să plătim 15 lei pe motorină (acum este 9 lei – n.r.).

– De ce inputurile din agricultură au crescut atât de mult în câteva luni? Unde sunt combinatele de îngrășăminte chimice ale noastre? De ce a trebuit să le închidem și să stăm la mâna străinilor? Dacă le spui agricultorilor că inputurile s-au dublat iar prețurile s-au triplat, ei își răspund că banii îi fac traderii, care sunt străini. Și că ei nu prea câștigă.

– De ce luăm legume din Polonia și marfa noastră nu o ia nimeni, nu o iau retailerii? Poate pentru că sunt străini? Tema magazinelor mari și a taxelor pe care le impun este extrem de actuală și la fiecare discuție se pune problema de ce noi nu avem propriii noștri retaileri, unde să putem desface produsele noastre. Când li se răspunde că nu au cantitate suficientă pentru a fi luați de retaileri, replica este că statul, guvernul, nu-i ajută, nu le dă bani să investească pentru a-și mări capacitatea de producție, așa cum fac alte țări. Băncile nu le dau bani fără să aibă garanții, iar ei nu au garanții pe care să le pună.

– De ce nu au fost trecut irigațiile în PNRR, ca să luăm bani de la Uniunea Europeană pentru refacerea acestui sistem? Noi nu avem suficienți bani pentru a investi în irigații pe cont propriu, iar statul a arătat că nu vrea să refacă acest sistem, pentru a fi dependenți de importuri.

– De ce nu mai avem zootehnie și am ajuns să importăm carne de porc? Fermele de animale nu sunt un business rentabil, pentru că cei mari fac jocurile și prețurile și favorizează importurile. Statul român nu ne-ajută deloc să avem ferme, așa cum fac alte state. Peste tot în lume guvernele își protejează fermierii, numai la noi nu. Suntem nevoiți să vindem cerealele direct de pe câmp, pentru că nu avem cui să le vindem intern. Singurii cumpărători sunt traderii care fac prețurile. Guvernul nu ne încurajează să facem fabrici, nu ne dă bani de investiții, iar băncile nu ne dau credite, pentru că nu au încredere în noi.

– De ce cresc dobânzile, de ce crește ROBOR așa de mult, cum să crească de la 1% la 6%? Cum crede Banca Națională că noi o să putem plăti o dobândă de 10%, ce politică face Mugur Isărescu? Creșterea dobânzilor începe să se vadă din ce în ce mai mult în ratele pe care companiile trebuie să le plătească pentru creditele luate. Lumea nu înțelege cum e cu corelația între inflație și creșterea dobânzilor. În ultimii ani, băncile le-au dat credite când dobânzile erau mici, iar acum trebuie să plătească această creștere a dobânzilor, de care băncile nu le-au spus.

– De ce nu mai avem forță de muncă, ce face guvernul? Unde sunt românii noștri? Problema lipsei de forță de muncă este pe primul loc pe lista companiilor. Unele firme au apelat la asiatici, dar altele spun că tot mai bine lucrează cu românii. Taxele pe muncă sunt considerate mari, așa că mulți preferă o formă de plată gri, adică o parte din bani (în special la nivelul salariului minim pe economie) sunt plătiți oficial cu tot cu taxe, restul se dau prin diverse alte forme. În orașele mijlocii și mici aceasta este forma de plată.

– Ce face guvernul cu taxele și impozitele pe care noi le plătim, unde se duc banii, că noi nu-i vedem? După ce că noi plătim cele mai multe taxe, tot la noi vine controlul.

Un antreprenor din Brăila a spus la Constanța: De 26 de ani fac pâine, am 86 de angajați, nu am întârziat nicio zi cu plata taxelor și impozitelor și nimeni nu a venit vreodată să-mi spună mulțumesc. Dacă aș întârzia o zi, imediat ar veni în control.

– De ce Orban își apără țara și guvernanții noștri nu? Pentru companii, pentru antreprneori businessul nu prea are ideologie. Așa că ei vor ca afacerile să meargă înainte. Războiul din Ucraina este văzut puțin diferit față de retorica oficială. Prin embargo, americanii au lovit în Uniunea Europeană, i-au lovit pe nemți și noi plătim acest preț. Viktor Orban, premierul de forță al Ungariei, este privit cu admirație pentru modul în care, cel puțin public, își apără țara și interesele ei. Patronii români  nu văd același lucru de la Iohannis sau de la guvern, considerând astfel că în final noi vom pierde cel mai mult.

Acum toată lumea se pricepe la geopolitică și fiecare are o părere legată de războiul din Ucraina, de lupta dintre americani și ruși, de modul cum România se poziționează și mai ales dacă vom câștiga ceva din acest conflict.

Până acum companiile, antreprenorii, patronii plătesc creșterile de prețuri, pe care apoi încearcă să le transfere consumatorilor.

Oricum, consumatorii mai au bani din ceea ce au strâns în anii anteriori, așa că pe piață este încă liniște.

Lumea a intrat în vacanță, dar vine toamna și atunci se vor vedea noile facturi.

Stabilitatea cursului valutar este o ancoră destul de importantă economic, dar mai ales psihologic, ceea ce îi asigură Băncii Naționale și guvernatorului Mugur Isărescu o perioadă de liniște.

Toată lumea crede că după terminarea războiului prețurile vor reveni unde au fost înainte dar, odată ce trec zilele iar conflictul se prelungește, lumea devine tot mai nervoasă. În special dezvoltatorii imobiliari, care nu mai vând ca înainte, dar se confruntă cu creșterile de prețuri.

La afirmația mea că în 2022 România va înregistra cel mai mare PIB din istorie – 260 de miliarde de euro, replica unui patron român a venit imediat: dacă avem cea mai bună situație economică din istorie, așa cum spuneți dumneavoastră, de ce prețurile cresc, de ce crește inflația, de cresc dobânzile. Eu știam că este invers.