De ce și-a asumat Austria toate aceste costuri? De ce și-a asumat aceste critici dure? De frică! Austriecii simt că vor rămâne în urmă, că încet-încet vor preda conducerea economică și mai pun o frână. Dedeman dă 400 mil. euro pe un gigant austriac al imobiliarelor. PIB-ul României va depăși PIB-ul Austriei în 2030

O decizie precum cea luată în această săptămână de Austria de blocare a accesului României în Schengen nu poate fi expresia unei poziții luate ad-hoc, într-o săptămână sau o lună, ci este suma unei decizii internalizate la nivelul factorilor de decizie a acestei țări de ani.

E clar. ȘI nici nu ține de politică internă decizia. Ca șI la Brexit, decizia politică de conjuctură nu este decât formalizarea unei tendințe, a unor trenduri de adâncime din societate, din business șI din conducerea țării la care se răspunde la suprafață prin decizii administrative.

Și la fel de clar este că Austria se aștepta la reacțiile foarte dure ale României. Reacții pe măsura prezenței imense a business-ului austriac pe piața românească în prezent – bănci, asigurări, petrol, gaz, păduri, agricultură, construcții – dar șI mai mult în viitor: gazul de la Marea Neagră.

Deci Austria și-a asumat această decizie dură. Știa ce reacții vor fi. ȘI este de presupus că liderii din Romania ai companiilor austriece știau șI ei de multă vreme despre decizia Vienei. De aceea probabil că nici nu au răspuns nimic la solicitările Ziarului Financiar înainte de votul de joi. Reacțiile de regret de după vot nu mai contează.

ȘI atunci, de ce? De ce și-a asumat Austria toate aceste costuri? De ce și-a asumat aceste critici dure? Ca șI în cazul Brexit, de ce au ajuns societatea, business-ul șI leadershipul austriac să meargă pe acest drum?

O ipoteză este că pur șI simplu DE FRICÂ. MulțI poate nu vor fi acord, dar aceasta este ipoteza pe care o propune acest articol. Austriecii simt că vor rămâne în urmă, că încet-încet vor preda conducerea economică în Europa de Est României din simplul efect de acumulare de capital șI de mutare a centrului de greutate către o țară de aproape trei ori mai numeroasă, de trei ori mai întinsă și mai bogată în resurse naturale. Iar libertatea de circulație șI mai mare prin accesul la Shengen nu face decât să accelereze acest proces.

Fapt: cu o lună înainte de acest vot, a fost anunțată o mare tranzacție. Cea mai mare tranzacție de anul acesta din România. ȘI probabil cea mai mare tranzacție în care o companie privată românească cumpără o companie străină. Grupul Dedeman este pe cale să închidă preluarea CA Immo, un dezvoltator austriac de birouri cu clădiri în suprafață de 160.000 mp, printre care de exemplu Orhideea Towers din București. Tranzacția se apropie de 400 milioane de euro. Românii cumpără. Austriecii vând. Astăzi în România, mâine în Austria.

Aparent, Austria încă este mare distanță de putere economică. Aparent, Austria ar fi foarte departe. Deține punctele cheie ale business-ului românesc șI încearcă să păstreze modelul de leadership al Europei de Sud Est în continuare.

Însă cifrele spun altceva. În 2000, PIB-ul Austriei în dolari era de 197 miliarde $, iar al României de 37 miliarde $. Mergea vreun român la ski în Austria în 2000? Poate doar ambasadorul.

În 2021, PIB-ul Austriei este 477 mld. $, de 2,4 ori mai mare decât în 2000. Aceasta înseamnă o rată de creștere medie anuală de 4,5%.

În 2021, PIB-ul României este 284 mld. $, de 7,6 ori mai mare decât în 2000. Aceasta înseamnă o rată de creștere medie annuală de 11%, adică de 2,5 ori mai mare față de rata de creștere a Austriei.

Evoluția se datorează atât creșterii economice reale, cât șI a aprecierii reale a leului față de euro, respectiv dolar.

În acest ritm, România mai are nevoie de 7 ani să ajungă Austria din urmă ca putere economică. Nu PIB/capita. Aici va mai fi cale lungă. Dar dacă Austria va continua să crească în dolari cu doar 4,5% pe an iar România cu 11% pe an, în 2030 Austria va avea un PIB de 708 mld. $, în timp ce România va fi la 726 mld. $. În 2030 România va depășI ca PIB total Austria.

Cât PIB-ul României era măsurat în zeci de miliarde $, creșterea de peste 10% nu conta. Când ești mic, vitezele mari nu te scot din rând. Ești tot acolo, printre alții. Ei iată că la PIB aproape de 300 mld. $, dacă reușești să menții 10%, sau poate nu 10%, măcar 7-8% creștere în dolari, începi să joci printre băieții mari. Încep să îșI faci loc la masă. Până la un moment dat, erai cu pălăria în mână șI așteptai ordine. De la un moment dat încolo, ai locul tău.

Asta spun cifrele. Sigur că reflecția reală a puterii economice este PIB/capita, unde acum Austria este la 53.000$ iar România este la 14.000$. Însă PIB-ul total este important pentru că an după an contribuie la agregarea de capital. Companiile cu capital local, de stat sau private, devin mai puternice pe măsură ce PIB-ul crește încontinuu.

Astăzi, retailerul de materiale de construcții cu capital privat autohton Dedeman, cu o cifră de afaceri de 2 miliarde de euro, este mai mare decât orice jucător din piața de profil din Austria, de exemplu, piață care se ridică la circa 3,2 miliarde euro anul trecut.

Deocamdată marile business-uri locale investesc local. România este de fapt cât trei Austrii în termeni de suprafață șI populație iar ratele de creștere mari aici sunt. E logic ca banii să -șI caute mai degrabă aici multiplicarea. Dar în 10, în 20 de ani alta va fi situația.

Cei 400.000 de români care merg pe an în Austria sunt foarte buni pentru business-ul austriac. Proprietarii de hoteluri șI cabane bagă bucuroșI banii în buzunare. Dar ei spun ceva austriecilor, obișnuițI până în urmă cu 10-20 de ani cu germani sau englezi. Românii ăștia îșI permit. Azi vin la ski șI la shopping.

Asta face în general prima generație care dă de bani. Vacanțe șI cumpărături. Dar cheltuiala aceasta e semn de cheag acasă. Puterea de cumpărare este semn de acumulare de capital. Iar când acumularea de capital va căuta plasamente, va veni șI ne va cumpăra. Asta e deja în mintea lor, putețI fi siguri. Oamenii văd lucrurile pe termen lung. Că dacă nu le vedeau pe termen lung, nu ar fi ajuns la 55.000 $ per capita, în top 5 țări bogate din Europa. De asta au bănci mari șI asigurători puternici – ceea ce lipsește astăzi de fapt capitalului autohton – pentru că știu că puterea în business vine din acumularea de capital, în decenii. Ia să vedem șI la noi ceva bănci cu capital local, asigurători șI fonduri de pensii private cu zeci de miliarde de euro de investit, că altfel se va pune problema.

Asta e teama. Ce facem cu ăștia, că azi vin șI cheltuie șI mâine vin șI ne cumpără? Trebuie să -i încetinim cumva. Cu Schengen, cu altceva, nu putem să-i lăsăm se desfășoare prea repede. Chiar șI cu riscul de a-I pierde azi de clienți.

DezlănțuițI după pandemie, românii au cheltuit în 2022 6 miliarde de euro pe excursii în străinătate. Din aceștia, probabil că vreun miliard de euro s-or fi dus în Austria. Astăzi sunt bani plătițI de români austriecilor pentru relaxare. În curând va veni șI foamea de active. Sunt cabane șI hoteluri frumoase în Austria.

În 2000, Austria nu avea televiziune privată. Astăzi,  mari companii de asigurări șI mari bănci, companiile de utilitățI, sunt controlate tot de statul austriac. Austria nu a aplicat programele de privatizare ale Băncii Mondiale șI iată ce-a pățit. A ajuns să-I fie teamă de competiție. Altă explicație nu este. Restul este conjuctură.

România crește cu 11% pe an, Austria cu 4,5%

PIB Austria – România

2000	197	37
2021	477	284
2022	498	315
2023	520	349
2024	544	388
2025	568	431
2026	594	478
2027	621	531
2028	649	589
2029	678	654
2030	708	726

Sursa: INS; pentru 2022-2028 se aplică ipoteza creșterii medii anuale în $ de 11% pentru PIB-ul României între 2000 șI 2021 șI de 4,5% pentru PIB-ul Austriei