Asteptam sau plecam?

O prietena mi-a povestit cu cativa ani in urma o intamplare amuzanta petrecuta la un curs de management. Cursantilor li s-a cerut sa completeze un chestionar cuprinzand intrebari de genul celor din testele de personalitate. Dupa ce le-a citit, profesorul (american) a remarcat ca, in general, romanii raspund cam la fel ca americanii, cu o singura exceptie: la intrebarea “ce ati face daca avionul cu care zburati ar ateriza fortat undeva in mijlocul desertului?”, toti americanii ar astepta echipa de salvare, in vreme ce marea majoritate a romanilor ar porni in cautarea unei asezari omenesti.

Nu, nu cred ca suntem mai temerari decat altii (si nu cred in genetica aplicata popoarelor). Explicatia simpla este ca noi nu avem incredere in “autoritati”, in vreme ce americanii au. Si totusi, la noi autoritatile sunt invocate mult mai adesea si, desigur, ele sunt de vina pentru toate relele, de la gropile din asfalt pana la incalzirea globala. In schimb, americanul care si-a platit taxele nu prea mai are treaba cu autoritatile decat in cazuri de forta majora. In imprejurari obisnuite, rolurile par sa se schimbe: in vreme ce noi asteptam ca guvernantii sa ne rezolve problemele, americanii prefera s-o ia pe cont propriu, chiar si in initiative de mare anvergura.

Un exemplu in acest sens este Robert X. Cringely, unul dintre jurnalistii pe care-i urmaresc cu perseverenta. Daca numele nu va spune nimic, Bob este autorul unor carti care au stat la baza unor celebre documentare despre industria IT: “Triumph of the Nerds: The Rise of Accidental Empires” si “Nerds 2.0.1: A Brief History of the Internet”. Blogul sau – I, Cringely – este unul dintre cele mai populare din aceasta categorie, fiind apreciat nu doar pentru speculatiile sale adesea spectaculoase, ci si pentru informatiile neoficiale din sfera marilor companii IT americane. Ultima sa initiativa porneste de la constatarea ca America si-a pierdut statutul de lider mondial in materie de tehnologii avansate (este opinia lui, nu a mea) si ca redobandirea acestei pozitii depinde in mare masura de inventivitatea noilor companii din zona

Sa recapitulam: un om singur, ajutat de o fundatie (Kauffman), porneste o campanie de mare anvergura din care crede ca America va avea de castigat. Nu doar ca nu asteapta beneficii de pe urma ei, ci investeste bani si munca. Ce ne lipseste noua ca sa facem ceva asemanator? Lamentatiile ca guvernul nu sustine industria high-tech nu ne ajuta cu nimic. Eu insumi cunosc cateva companii cu idei interesante in zona IT si cu siguranta exista multe altele, care pana sa iasa la suprafata se lupta cu forfetarul.

Pe de alta parte, exista cu siguranta oameni de afaceri care ar putea fi interesati de unele dintre aceste startup-uri. Lipseste doar conexiunea. si nu e vorba doar de bani in aceasta ecuatie, ci si de atitudine. Se pot naste povesti de succes dintr-o asemenea initiativa, care ar putea fi modele. Stiu si eu ca vestile proaste se vand mai bine, insa povestile de succes au si ele doza lor de atractivitate pe care media o poate valorifica.

Am vazut de curand un reportaj pe o sosea inzapezita, cu masinile troienite si cu oamenii reclamand interventia autoritatilor, desi era limpede ca autoritatile nu puteau opri viscolul. Pe de alta parte, satenii din Marginea care si-au refacut singuri podul au fost amendati. Asadar, ce-ati face daca avionul aterizeaza fortat in mijlocul desertului?