Artă, scandal și lupta contra impozitelor

La fel de bine dichisit ca oricând, Guy Wildenstein a participat la diverse dineuri liniștite la New York sau în saloane pariziene particulare, în ultimele săptămâni, ilustrând perfect declinul unei întregi dinastii de miliardari: înconjurat de avocați, compătimit, vânzându-și tablourile – dar încă fabulos de bogat. Ce l-a adus în această situație? Procesul de impozitare a moștenirii, care i-ar putea micșora averea cu jumătate de miliard de dolari. Lui Wildenstein, în vârstă de 70 de ani, îi revine responsabilitatea de a se asigura că averea celei de-a cincea generații va ajunge și la a șasea. Are de rezolvat problema complicată a celor 448 de milioane de euro – suma pe care guvernul francez susține că familia lui o datorează din cauza neplății taxelor și impozitelor – o cifră care, înregistrată la capitolul pierderi, ar aduce chiar și cel mai bogat om din lume la un pas de depresie. 

Wildenstein s-a despărțit de piese de valoare din colecția sa în cadrul unei licitații organizate anul acesta la New York, pentru 1,2 milioane de dolari. De asemenea, posedă încă imensa locuință din Manhattan, cumpărată pentru 32,5 milioane de dolari la sfârșitul anului 2008, pe care încearcă să o vândă, conform relatărilor recente din presa internațională. La Paris, acolo unde se ține procesul, deține un apartament sechestrat în mod legal, cu mobilierul aflat sub sigiliu. Totuși, apariția lui Wildenstein nu lasă de dorit – se afișează numai în costume impecabile, în stilul oamenilor de afaceri francezi, pentru a-și păstra imaginea și aparențele. Wildenstein a fost și este încă unul dintre indivizii din spuma societății, iar institutul care poartă numele familiei, este un templu de istorie a artei. Binecunoscutele catalogues raisonnés (cataloage de prezentare a operelor de artă ale unui anumit artist), pe care „les W“ și-au pus semnătura, sunt atât de exhaustive (pentru cei mai importanți artiști ai secolelor secolelor XIX și XX), încât o lucrare a lui Monet ar fi lipsită de valoare fără un așa-numit „număr de index“ Wildenstein. „Nimeni nu a atras mai bine decât familia Wildenstein banii și puterea și, cel mai important dintre toate, respectul“, spune istoricul de artă John Richardson.

Afacerea familiei stă însă pe foarte multe secrete. Atât de aprig păstrate încât Wildenstein a declarat că el însuși nu știa prea multe despre mersul financiar al afacerii până la moartea tatălui său, Daniel, în 2001. Când a venit timpul să-și împartă moștenirea, Guy și fratele său, Alec, susțineau că tatăl lor a avut o valoare netă de 40,9 milioane de euro sau aproximativ 45 de milioane de dolari. În speranța că vor fi absolviți de plata impozitelor, de 17,7 milioane de euro, au dăruit Republicii Franceze – respectiv lui Nicolas Sarkozy, președintele de atunci al Franței și  prieten apropiat al familiei – un set de lucrări ale sculptorului favorit al Mariei Antoaneta. La fel de încântător ca sculpturile, acest moment a fost acoperit cu grație de pânza ignoranței și, chiar dacă procurorii francezi s-au revoltat, familiei Wildenstein i-a revenit un număr impresionant de lucrări de artă și o sumă importantă de bani. În luna decesului lui Daniel, guvernul a descoperit un traseu aerian foarte bine pus la punct pentru lucrările de artă de mare valoare, care au fost mutate din SUA în Elveția. Doar un singur tablou a rămas la locul său. Un Caravaggio deținut de Wildenstein atârna într-o galerie de la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. Cunoscut sub numele de „The Lute Player“, lucrarea valorează zeci de milioane de dolari, probabil mai mult decât întreaga avere imobiliară declarată de aceștia. Iar procurorii francezi au tras concluzia că ar trebui să existe mai multe astfel de exemplare în seiful familiei.

Într-o dimineață de ianuarie, Wildenstein s-a prezentat în fața judecătoriei penale la Palais de Justice însoțit de avocat, care a vorbit tot timpul în numele său; este de așteptat ca procesul să se încheie anul viitor. Povestea a fost deja ilustrată de revista Paris Match. Ultima dată când un membru al familiei s-a folosit de mass-media a fost și prima dată când majoritatea americanilor au auzit de familie: la sfârșitul anilor 1990, cumnata lui Guy, Jocelyn, a apărut în reviste precum New York și Vanity Fair, în timpul divorțului scandalos dintre ea și Alec Wildenstein. Acuzațiile s-au învârtit în jurul unor subiecte precum manechine din Rusia, leoparzi ca animale de companie, facturi de spălătorie și curățătorie cu cinci cifre în coadă și, mai ales, costurile imense pentru operațiile estetice ale lui Jocelyn, care a încercat, după spusele lui Alec, să semene cât mai mult cu o felină. „Am fost întotdeauna oameni foarte discreți“, a declarat Guy Wildenstein revistei franceze. „Tatăl meu nu era un om de lume, nici eu nu sunt; aproape nimeni nu știe cum arată soția mea.“ Wildenstein, cetățean francez născut în New York, și-a educat copiii la Lycée Français din Upper East Side și în cadrul Ivy League în Manhattan. A fost un om pragmatic și simplu care, susține fiul său, și în ciuda faptului că a deținut funcția de președintele Wildenstein & Co. din 1990, n-ar fi fost în stare să ascundă averea familiei de Guvernului francez, așa cum este acuzat acum. „Eu și fratele meu am fost dezorientați“, a declarat el. „Tatăl meu nu vorbea despre afacerea lui, nu venea să-mi ceară sfaturi pentru gestionarea averii și nici nu ne-ar fi cedat-o în timpul vieții. Știam că are încredere în noi, dar nu ne dădea niciodată informații detaliate“.