Poate ar trebui să îi invităm pe investitorii americani interesați de metalele rare din Ucraina să vină mai întâi în România, să vadă dacă hărțile cu resurse minerale pe care le avem sunt valoroase sau nu. Nu de alta, dar nu câștigăm nimic dacă ținem îngropate resursele minerale de teama că o să ni le fure cineva

Cred că mai toată lumea a auzit/a văzut pe video întâlnirea de vineri de la Casa Albă, din Biroul Oval, dintre liderii americani – Donald Trump și J.D. Vance – cu președintele Ucrainei Volodimir Zelenski, care s-a soldat cu o dispută fără precedent transmisă în direct, care a arătat, de fapt, că între părțile implicate în conflictul din Ucraina sunt divergențe majore privind viitorul războiului, chiar dacă părțile păreau să fie aliate – americanii cu ucrainenii.

Până când Donald Trump și Zelenski vor reveni la masa discuțiilor, vor semna tratatul privind exploatarea materiilor rare de pe teritoriul Ucrainei și se va închide războiul, poate îi invităm mai repede pe investitorii americani să vină să vadă dacă noi avem ceva resurse prin subsolurile, prin munții țării, dacă acestea sunt comerciale și dacă pot fi exploatate și prelucrate.

Nimeni nu știe cum și când se va opri războiul din Ucraina, cum va arăta planul de pace, dar sigur aceste lucruri nu se vor întâmpla mâine și poate avem o fereastră de oportunitate de câțiva ani. 

De trei decenii guvernul, statul, stă cu niște hărți în brațe de pe vremea lui Ceaușescu privind resursele rare pe care le-ar avea România, în loc să le actualizeze și să vadă dacă din aceste resurse există ceva de exploatat comercial.

Întotdeauna resursele unei țări, indiferent de tipul lor, sunt subiecte de conspirații, de trădări, de corupție, de o retorică naționalistă, populistă etc. și de aceea guvernele nu prea au curajul să se aventureze în acest domeniu.

Înainte de a ajunge să ne fure străinii resursele, măcar să vedem dacă avem ceva, că tot ne alimentăm tot timpul din poezia lui Eminescu – “Munții noștri aur poartă/Noi umblăm din poartă-n poartă”. 

Dar înainte ca austriecii, americanii, rușii, francezii, britanicii, evreii etc., adică exploatatorii din întreaga lume să ne ia resursele, măcar să vedem dacă avem ceva, dacă harta plină de resurse, neactualizată de pe vremea lui Ceaușescu, adică de peste trei decenii, este și valoroasă, dacă resursele pe care le avem sunt și comerciale, adică sunt suficient de mari pentru a fi exploatate și pentru a face business cu ele.

De trei decenii noi trăim din niște hărți de resurse neactualizate și credem că suntem bogați și că toată lumea vrea să ne exploateze, să ne fure resursele etc. Așa că mai bine am închis aceste date, le-am făcut confidențiale, secrete, să nu se atingă nimeni de ele.

Dar între timp, pentru că aceste date nu au fost scoase public, nu prea s-au făcut licitații pentru acordarea unor licențe de explorare pentru anumite resurse, nu s-a dezvoltat nici industria, ci chiar am pierdut industrie, au plecat oameni din țară din aceste sectoare pentru că nu au avut de lucru, s-au închis institutele de proiectări, geologii au devenit agenți imobiliari sau cine știe ce traiectorie a avut cariera lor profesională. 

Explorarea unor resurse nu înseamnă nimic, ci doar vrei să vezi dacă ceea ce arată anumite date există în realitate, și cel mai important lucru dacă resursa descoperită este viabilă din punct de vedere economic. Lucrările de explorare durează ani de zile, decenii, și cel care le face trebuie să investească zeci, sute de milioane și chiar miliarde de euro/dolari. Iar rezultatul nu este cert. 

Pentru gazele din Marea Neagră explorarea a costat vreo 2 miliarde de dolari și a depășit 10 ani, iar exploatarea mai costă vreo 4 miliarde de dolari și durează patru ani. După aceea vedem unde se duc gazele. 

Am înțeles că acum, mai ales după izbucnirea conflictului din Ucraina, când Europa s-a trezit că nu prea are resurse minerale critice, sub presiunea Comisiei Europene, s-a decis ca Programul Național de Explorare – adică să vedem măcar ce avem, să actualizăm harta resurselor – trebuie să fie aprobat până pe 24 mai 2025, după cum a spus la ZF Power Summit Ionuț Banciu, vicepreședinte al ANRMPS – Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Minier, Petrol și al Stocării geologice a dioxidului de carbon, adică adică fosta ANRM – Agenția Națională de Resurse Minerale.

Un fond american de investiții, Amerocap, a primit o licență de explorare să vadă dacă în Bihor găsește magneziu, un minereu critic, pe care Europa îl importă în totalitate de la chinezi. Dacă datele vor indica că zăcământul de magneziu este suficient de comercial, americanii ar trebui să investească 1 miliard de dolari în exploatarea minieră și dezvoltarea unui fabrici de prelucrare a acestui magneziu. 

Salrom – Societatea Națională a Sării, controlată de stat – are în lucru două proiecte în valoare totală de aproape 500 de milioane de euro pentru exploatarea grafitului prin redeschiderea unor mine închise în zona Baia de Fier din județul Gorj. Acești bani ar trebui să vină de la Comisia Europeană, printr-un proiect special la nivelul Uniunii Europene de 100 de miliarde de euro de explorare și exploatare a 34 de materii prime critice pentru Europa, care sunt importate din alte părți. 

Cu aceste fonduri imense, cu miliardele de dolari pot fi mobilizate de companiile private, poate am avea o șansă să facem ceva pași în domeniul explorării, exploatării și prelucrării unor resurse minerale, fie că sunt critice, fie că nu. De asemenea, sunt binevenite și companiile private românești să intre în acest sector. 

Dacă toată lumea, și în special curentul suveranist/naționalist/populist, militează ca minele de cărbuni să nu se închidă, așa cum vrea Comisia Europeană prin programul Green Deal (care s-a amânat), poate ar trebui să militeze pentru scoaterea la suprafață a altor resurse minerale și exploatarea lor. 

Ironic, așa ca o glumă, deși nici bine nu a ajuns la Cotroceni și deja Călin Georgescu, liderul suveraniștilor, i-a promis indirect lui Frank Timiș că dacă îi dă 25-30 de milioane de euro ca să ajungă președinte îi va da în schimb minele de aur pe care le-am avea. 

Actualul guvern ar trebui să îi invită pe investitorii americani care erau interesați de resursele rare din Ucraina să vină și prin România pentru a vedea daă nu avem și noi ceva resurse comerciale prin hărțile pe care le ținem închise în sertar, ca să nu ne fure nimeni bogățiile. 

Bogățiile devin bogății doar dacă sunt explorate, exploatate și prelucrate. Dacă sunt doar niște hărți și resursele rămân doar în pământ, nu am făcut nimic. 

Degeaba are Rusia resurse dacă ele sunt înghețate, dacă nu sunt exploatate. Rușii tot vor rămâne săraci, trăind din imaginea trecutului că sunt o mare putere mondială.

Guvernele Ciolacu 1/ Ciolacu 2 și-au propus să revitalizeze industria, care scade de trei ani consecutiv din cauza recesiunii din Germania. 

Până își vor reveni nemții, și mai ales că acum există această fereastră de oportunitate pentru exploatarea în Europa a unor materii primite critice (sunt și 100 de miliarde de euro alocați), poate ar trebui să dezvoltăm mai rapid un plan și să-i invităm pe americani (ne-ar ajuta și din punct de vedere al securității), pe europeni, pe oricine vrea și are bani, să vadă dacă avem resurse, dacă acestea sunt suficient de mari pentru a fi exploatate și dacă prelucrarea lor poate fi dezvoltată în țară. Nu de alta, dar peste 10-20 de ani, când vom ieși  la pensie, România va avea nevoie de un PIB mai mare și de mai mulți bani.