Anul ăsta vă mai faceți de cap, dar de la anu’ e ilegal!

Luni, 9 septembrie, va fi o zi de sărbătoare. Primari, președinți de consilii județene, prefecți, miniștri, președintele (dacă nu e plecat pe undeva) își vor alege o școală și vor rosti cuvinte de laudă la adresa propriilor persoane. Câte realizări au strâns într-un an în folosul elevilor, al profesorilor, al României educate.

Școlile alese vor fi sigur dintre cele care arată bine. Sunt reabilitate, zugrăvite, au gazon și teren sintetic, panouri solare, pe cât posibil să fie și dintre școlile de top, cu elevi buni, directori agreați, cu aplauze, panglici, fotografii, postări în social media și declarații. Declarațiile sunt preferatele mele. “Am renovat x școli, am reabilitat x terenuri de sport, educația este și a fost prioritatea mandatului meu, siguranța elevilor și a profesorilor sunt cele mai importante, îmi doresc ca toți elevii să învețe într-un singur schimb, să se bucure că merg la școală”. Cred că din această declarație imaginată acum am uitat niște laude, le aștept însă în direct.

Îl aștept și pe acel primar, șef de partid sau ministru din guvern care va alege să meargă la o școală din mediul rural cu WC-ul în curte și să le promită celor de acolo, la fel ca în ultimii 35 de ani, cum asta se va schimba. Îl aștept pe cel sau pe cea care va alege să meargă în curtea unei școli cu containere îngrămădite ca să încapă elevii. Îl aștept pe cel care va merge la o școală în trei schimburi, cu elevi de 12-13 ani care vor termina cursurile la orele 19, cu elevi care sar peste masa de prânz de ani întregi pentru că “atât s-a putut”. Îl aștept pe cel care va participa la inaugurarea simultană a trei sedii în care elevii și profesorii aceleiași școli învață de peste un an.

Îl aștept pe cel sau pe cea care va ieși în fața elevilor și a profesorilor și le va spune că îi pare rău că renovarea școlii lor a durat patru ani, că ar fi trebuit să meargă mai des pe șantier, el sau echipa lui, să verifice de mai multe ori pe săptămână ca muncitorii care reabilitează școala să fi fost pe șantier.

Situațiile reale prin care trece școala românească la începutul unui nou an școlar sunt cu sutele și majoritatea nu au legătură cu cei care se ocupă de educația copiilor, respectiv profesorii. Au legătură însă cu cei care administrează școlile și educația din România.

Iar așteptările ca lor să le pese, să se implice, să cunoască realitatea sunt nerealiste.

Ligia Deca, ministrul educației, spune azi că a transmis că “este prioritar” să nu mai avem școli în trei schimburi. “Nu doar că nu mai este de dorit, dar de anul școlar viitor, 2025-2026, este ilegal să mai avem școli care desfășoară activitate în trei schimburi”, a spus Ligia Deca.

La începutul anului școlar trecut a spus la fel. Acum doi ani, la fel. Acum trei ani, la fel. Ministrul educației s-a schimbat, declarațiile nu.

Sunt 19 școli în țară în trei schimburi, majoritatea în București, 12 dintre ele din cauza spațiului insuficient.

Răspunde cineva?

Ilegal din 2025. Legal acum. Legal și anul trecut.

Ne pregătim de ani întregi ca școala și educația să intre în legalitate, facem proiecte de țară, zeci de pagini de Românie educată, dăm o lege anul ăsta doar ca anul viitor să avem ce schimba, iar la final, când tragem linie, ne uităm la rezultatele slabe ale copiilor și mai departe la cel mai mare număr al tinerilor care nu lucrează din UE.

Am ajuns în anul 2024, în Uniunea Europeană, să ne bucurăm de anunțul că toți elevii din România încep școala “fizic”. Că 100 de școli sunt relocate din lipsă de spațiu. Puteau fi mai multe. Că 800 sunt în reabilitare, unele de 2-3 ani, și nu sunt gata. Că toate acestea sunt vești bune pentru că, iată, elevii vor învăța peste ani în școli care arată decent.

Dar ce se întâmplă cu actualele generații de elevi? Cu cei care sunt plimbați între sedii, cu cei care nu au săli de sport, cu cei care fac tehnologia informației pe caiet pentru că nu au laboratoare, cu cei care stau în containere modulare în încăperi mici, cu tavane joase câte 5-6 ore pe zi?

Cele 900 de școli aflate în șantier reprezintă 13% din numărul total de unități de învățământ din România. Iar reabilitarea lor într-un timp scurt nu pare să fie o prioritate pentru nimeni.

“Am transmis că este prioritar”, spune Ligia Deca. Cui? Și ce-a spus?