Antreprenorul care ar fi putut împiedica scufundarea Titanicului

Cu sau fără sprijinul  bancherilor, compania a avut un singur an de pierderi în două decenii de existență și și-a diversificat activitatea: de la reparația unui microsop, la construirea unei centrale de cogenerare pe biomasă în valoare de 83 de milioane de euro și achiziția unei companii elvețiene. Vicepreședintele Adrem Invest nu și-a exercitat niciodată profesia de inginer, privește lucrurile cu precizia specifică  acesteia și este convins că în doi ani afacerea va ajunge la 100 de milioane de euro, iar în 20, la un miliard.

“Titanicul s-a scufundat pentru că pe vremea aceea nu era cunoscut procedeul de vidare a oțelului și importanța acestuia: conținutul de hidrogen din componența oțelului face ca o fisură să se propage”. Este exemplul pe care Corneliu Bodea l-a folosit pentru a explica pe înțelesul tuturor invitaților de la evenimentul Meet the CEO o parte din tehnologia care a adus companiei Adrem Invest contracte în toate colțurile lumii și afaceri de peste 40 de milioane de euro.

Cu o diplomă obținută în cadrul Facultății de Construcții a universității UNITEH din București, vicepreședintele Adrem Invest nu și-a exercitat nicio zi funcția de inginer: cu un an înaintea absolvirii s-a angajat la firma înființată de fratele lui în poziția de director. “Sunt un antreprenor român care alături de fratele meu, acum 21 de ani, am început o afacere” sună, pe scurt, definiția parcursului profesional al antreprenorului.

Dacă fratele lui a fost mai înclinat spre inginerie, el a fost atras mai mult de afaceri. Fire autodidactă, a dorit să își consolideze experiența practică cu studii și a ales Open University din Marea Britanie, unde a obținut două certificări în management (2004-2005) și a urmat și un program MBA în administrarea afacerilor, pe care l-a absolvit în 2008. Totuși, dezvoltarea lui Corneliu Bodea este strâns legată de istoria  Adrem Invest, unde a început să lucreze la 25 de ani. Istorie care nu este chiar atât de ușor de sintetizat. Calm, cu un discurs presărat pe alocuri cu anecdote, Bodea și-a început povestea despre companie cu explicarea denumirii: Adrem înseamnă, în latină, “precizie”, iar Invest este un termen pe care l-a introdus avocatul lor din proprie inițiativă la Registrul Comerțului, după ce a văzut că majoritatea firmelor înscrise aveau mai multe nume în componență. “Investițiile (cu trimitere la Invest ca parte a numelui companiei – n.r.) au venit cu mult mai târziu.” Bodea leagă momentul zero de perioada tulbure de la începutul anilor ’90: a venit în companie la scurt timp după ce s-au încheiat evenimentele din Piața Universității – “de unde îmi aduc aminte și acum cântecele – nu am mai avut unde să mergem și am făcut o companie”, glumește el. Compania a fost înființată ca urmare a unei idei îndrăznețe în acea vreme – modernizarea rapidă a industriei românești. Idee care “în practică nu s-a materializat, iar în curând s-a prăbușit complet, odată cu devalorizarea leului”.

Bodea își amintește amuzat primul contract al firmei, concretizat în repararea unui microscop electronic de la Institutul Oncologic de fratele lui, la propunerea unui profesor, care i-a spus acestuia “repară-l dacă vrei să faci niște bani în plus”. Chiar dacă nu își aduce aminte valoarea exactă a acestuia, știe că era echivalentul unui salariu bun în acea perioadă. “Am încasat factura și am cheltuit-o” pentru companie, spune el, despre predispoziția de a investi. A fost un risc asumat de la început și care a continuat pentru că atunci “când înființezi o firmă de la zero, nu îți permiți să faci profit, prin urmare, am investit ulterior toate facturile încasate”. Contractele nu au continuat să apară, prin urmare cei doi antreprenori, împreună cu unicul angajat al firmei, șoferul, au fost nevoiți să renunțe la inovațiile tehnologice și să remodeleze întreaga afacere în perioada anilor ’93-’95, când întreaga industrie românească se prăbușise. Comerțul cu bere Kaiser transportată pe bancheta din spate mașinii Mercedes era una dintre soluții: “mergeam din terasă în terasă cu oferte făcute la o mașină de scris de-a lui tata”. Bodea își amintește amuzat și puțin nostalgic despre mașina de scris de tip Olympus a tatălui, de profesie gazetar. Berea se adăuga unei întregi liste de produse care inundaseră piața din acea vreme – printre care detergenți și supă la plic – și a fost o schimbare dramatică în activitate firmei, mai ales pentru că nu aducea profit, asigura doar rulajul necesar supraviețuirii. De aceea, spre sfârșitul anului 1994, Adrian Bodea a hotărât “gata, nu mai facem comerț” și a îndreptat din nou activitatea firmei spre tehnologie.