Antreprenorii români trebuie să învețe să împartă câștigurile cu anonimii

Ca ei sunt foarte mulți antreprenori români. Au proiecte, au studii de fezabilitate, au idei, au speranțe, au vise, dar au nevoie de bani. Iar băncile nu mai finanțează astfel de proiecte, bursa de la București nici atât, fondurile de investiții despică firul în patru, fondurile de pensii nu au voie, piața de obligațiuni se bazează mai mult pe entitățile mari, care pot oferi un rating investitorilor (FruFru a fost o excepție), iar piața de venture capital nu există.

Din păcate, România antreprenorială nu are de unde să facă rost de bani, chiar dacă poate are idei. Finanțarea investițiilor este prizoniera sistemului bancar (95% din economie este finanțată de bănci). Așa s-a creat sistemul în România și prea puțini s-au gândit că va veni o zi când băncile nu vor mai finanța proiecte noi, iar restul va fi teren sterp.

Acum 25 de ani, când a reintrat capitalismul în România, primii antreprenori s-au împrumutat la părinți, rude, sau cei mai norocoși au pus gaj lucrurile din casă pentru un credit la bancă. Dar până la urmă finanțarea noilor afaceri s-a făcut pe seama inflației și a devalorizării cursului de schimb. Așa s-au creat și au rezistat noile businessuri.

Băncile au finanțat proiectele private, chiar de la prima cărămidă, pentru că așa s-a încetățenit acum două decenii. În mod normal, băncile nu trebuie să finanțeze startup-urile, investițiile de la zero. O afacere trebuie începută cu banii antreprenorului, atrași de pe piața de venture capital, de pe bursă sau de la acționari care vor să își asume un risc în speranța multiplicării investiției. Finanțarea de la bancă trebuie să intervină când este vorba de capital de lucru sau când se extinde investiția inițială.

În România, toată lumea crede că banca trebuie să finanțeze ideea cap-coadă și de aceea cei care se duc la bancă cu proiectul sunt foarte nervoși când sunt respinși.

Primii bani necesari începerii investiției trebuie luați de la cei care cred în proiect, care vor să devină acționari și care vor să își asume riscuri la fel ca antreprenorul, nu să dea bani cu împrumut. Dacă proiectul iese, câștigul investitorului trebuie să fie aproape la fel ca al fondatorului businessului. Dacă afacerea nu iese, pierderile sunt comune.
Riscul unei bănci nu trebuie să fie același ca al acționarului, ci mult mai mic sau chiar deloc, pentru că în joc sunt banii unor deponenți.

România antreprenorială suferă, pentru că toți așteaptă finanțare de la bănci. Asta a fost odată, și pe măsură ce lumea capătă tot mai multă experiență, iar reglementările bancare devin din ce în ce mai dure, băncile vor finanța din ce în ce mai puține startupuri și investiții de la zero.

Atunci antreprenorii trebuie să caute bani din altă parte. Din păcate, în 25 de ani nu s-a creat o piață alternativă de finanțare la cea bancară, iar acum multe proiecte rămân pe hârtie, sau sunt începute, dar nu mai au bani pentru a fi continuate. Mulți caută bani pe platformele de crowdfunding, dar și acolo este o piață unde te pierzi printre milioane de proiecte. 
În cazul în care nu se vor construi alternative de finanțare, România antreprenorială va avea de suferit, se va pierde pe drum, iar cei care vor să devină antreprenori, să cucerească lumea, vor deveni extrem de frustrați și își vor îndrepta ura către stat, bănci, Banca Națională, către sistem.

Companiile românești sau multinaționalele care sunt deja pe piață își vor consolida poziția pentru că nu vor avea concurență, nu vor apărea alte businessuri inovatoare care să le atace piața, iar economia românească va rămâne în urmă.
Degeaba vom avea creștere economică de 4%, cea mai mare din Europa în acest moment, adusă de consum, dacă din urmă nu vin noi investiții, în special cele antreprenoriale, care să aducă alte idei pe piață, să insufle energie și determinarea de a schimba lumea sau un sector.

Între 1980 și 1990, România a trăit cu iluzia că are o economie performantă, care produce, care se poate bate cu cea capitalistă. După 1990, până în 2000, când au apărut mai susținut investițiile străine, toată această economie comunistă a crăpat, pentru că produsele ei nu puteau face față deschiderii pieței.

Dacă România nu se deschide către un nou val de antreprenori prin crearea altor surse de finanțare în afara celei bancare, riscă să ajungă în situația de acum trei decenii, chiar cu multinaționalele în frunte.
Nu știu de unde va găsi bani Freelo, dar sper să reușească și să fie un deschizător pentru alternative de finanțare, care să ajute și alte afaceri să scoată capul din găoace și să ajungă mari.

Microsoft, Intel, Facebook, Google, Oracle, toți au pornit de la o idee, care a convins întâi investitori, mai mult sau mai puțin nebuni. Dar cei care au avut ideea au fost dispuși să o împartă, inclusiv câștigul, cu piața, cu lumea întreagă, cu acționarii anonimi. Antreprenorii români trebuie să învețe și ei acest lucru.