Aniversarea antreprenoriatului

Chiar dacă suntem relativ la început cu această inițiativă GEW, acțiuni cu această ocazie au fost organizate și în România, dar probabil cele mai importante acțiuni dedicate antreprenoriatului în această săptămână au loc însă în Marea Britanie. De ce ar trebui să sărbătorim antreprenoriatul? Toate studiile recente arată că atât crearea de noi locuri de muncă, dar și creșterea productivității, în principal prin inovație, provin nu de la marile corporații, ci de la inițiativele antreprenoriale noi, deci de la acele companii tinere, înființate în ultimii ani sau care sunt chiar acum la start-up. Iar până la urmă, progresul economic (care la rândul său antrenează progresul social) este o funcție de creștere a productivității și/sau de creare de noi locuri de muncă.
Nu este deloc o exagerare să spunem că antreprenoriatul este, în realitate, la baza dezvoltării societății sau, ca să încerc să îl parafrazez pe Sir Winston Churchill, “atât de mulți datorează atât de mult unui grup atât de mic de oameni”. Oameni care au ambiție, inteligență, curaj își asumă riscuri și creează valoare. Care sunt însă elementele importante ale ecosistemului antreprenorial, ale dezvoltării acestuia?

În primul rând, la baza dezvoltării antreprenoriale stă educația, în opinia mea. Știu că sunt încă persistente miturile conform cărora spiritul antreprenorial este înnăscut, dar constatăm din experiență că majoritatea acelor atribute și trăsături care par native la antreprenorii de succes sunt sau în orice caz pot fi obținute prin educație, prin practică, prin muncă perseverentă îndreptată către un obiectiv. Iată de ce eu susțin cu tărie că antreprenorii nu se nasc, ci se fac, se dezvoltă în timp, mai ales prin educație, formală sau informală, cât și prin experiență practică. Și ca să pun acțiunile mele acolo unde sunt cuvintele mele, am dedicat în ultimii ani o mare parte din activitatea mea pentru scopul social al educației antreprenoriale. Organizarea primei mari școli antreprenoriale din România, School for Startups, împreună cu Fundația Post Privatizare și Doug Richard din Marea Britanie, este un exemplu în acest sens. School for Startups se va dezvolta în 2012 și va fi prezentă în trei mari orașe din România – București, Cluj și Timișoara, iar participanții vor veni nu doar din toate zonele țării, dar și din țările învecinate (Bulgaria, Serbia, Moldova etc.).

Un alt proiect dedicat educației antreprenoriale a fost și scrierea primei cărți românești de antreprenoriat, carte lansată în această primăvară, cu titlul “Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri”. Cartea, prefațată de unul dintre cei mai valoroși antreprenori români, Radu Georgescu, și cu recomandări de la experți internaționali în antreprenoriat, cum ar fi Bill Aulet, Managing Director la MIT Entrepreneurship Center, este deja un best-seller de business al anului în România, ca o dovadă că temele antreprenoriale sunt extrem de interesante și căutate azi, mai ales de către tânăra generație. Și ca o dovadă indirectă a faptului că în România există încă mult prea puțin conținut localizat de orice fel în domeniul educației antreprenoriale. Fiind în același timp și profesor de Entrepreneurship și de Innovation and New Business Ventures la programul Executive MBA al Maastricht School of Management, încerc în plus să contribui și pe zona de educație antreprenorială academică, acolo unde este mare nevoie de profesori care să nu fie doar teoreticieni sau consultanți, ci antreprenori adevărați, cu experiență antreprenorială serială, diversă.

În al doilea rând, ecosistemul antreprenorial din România și de oriunde trebuie să se bazeze pe modele. La fel cum atunci când Nadia a obținut prima notă de zece, ea a devenit un model pentru multe generații viitoare de gimnaste, sau așa cum Ilie Năstase a fost un model care a inspirat tenisul românesc pentru următorii zeci de ani, și antreprenoriatul se poate dezvolta mult mai bine dacă beneficiază de modele reale (nu de falsele modele, care ne sunt prezentate de presa tabloidă), astfel încât din ce în ce mai mulți tineri să spună “aș vrea să ajung ca X”, unde X este un antreprenor român de succes, nu un îmbogățit peste noapte sau un beneficiar al contractelor de stat. Cu siguranță, încă nu avem suficiente modele valoroase, dar an de an apar noi astfel de modele, așa încât România este, din acest punct de vedere, pe drumul cel bun. Este însă datoria noastră să promovăm asemenea modele și să facem cât mai bine diferența între acestea și falsele modele despre care vorbeam. Nu în ultimul rând, dezvoltarea antreprenorială presupune finanțare. Aici România are încă un drum foarte lung de acoperit, deoarece sunt încă prea puțini investitori pentru startup-uri, iar guvernul (ca orice alt guvern) nu poate face mare lucru, mai mult decât să îndepărteze obstacolele birocratice inutile din calea antreprenorilor aflați la început de drum, ceea ce nu reușește oricum prea bine până acum. O soluție pe care am identificat-o este legată de aducerea în România a unui număr cât mai mare de investitori potențiali pe zona de start-up, facem deja acest lucru cu succes prin VentureConnect, în al cărui board particip și eu, alături de alți antreprenori români valoroși, inițiativă care pune împreună antreprenori români din domeniul IT și tehnologie, cu investitori potriviți de profil early-stage sau seed-capital. Cu siguranță, este încă puțin, dar prin efortul colectiv al mediului antreprenorial românesc, dublat de cele câteva organizații non-guvernamentale care au obiective clare de sprijinire a antreprenoriatului, cred că putem să vedem, în următorii ani, rezultate din ce în ce mai bune. Iar beneficiarii acestor acțiuni nu sunt doar antreprenorii înșiși, ci, mult mai mult, societatea românească în ansamblu.