Andreea Moldovan, general manager al Avon pentru regiunea Europei de Sud: „Cred că în orice meserie, dacă vrei să fii bun, trebuie să înveți toată viața”

Andreea Moldovan este directorul general al Avon România, dar este responsabilă de încă 10 țări, ea conducând un business de aproape 200 de milioane de dolari. Și-a început cariera la Avon în 1998, ca director de vânzări în Cluj-Napoca, apoi a avansat constant. Chiar dacă a lucrat mai bine de 20 de ani pentru aceeași companie, spune că nu a avut niciodată ocazia să se plictisească, iar ceea ce a motivat-o mereu a fost permanenta dorință de învățare.

Numirea Andreei Moldovan vine după promovarea lui Răzvan Dirațian, cel care, condus afacerea din România peste 8 ani în funcția de General Manager pentru Avon Filipine, o piață de top, aflată în top 5 la nivel global.

După primul său post, de director de vânzări în Cluj-Napoca, au urmat apoi rolurile de director național de vânzări în Maroc și România și director regional de vânzări pentru Europa de Est. Printre hobbyurile sale se numără sportul (schi, tenis, înot), fotografia și zona de fashion, în care, cu ani în urmă, s-a implicat intens. A urmat un curs de design vestimentar și lansat chiar și o serie de colecții proprii. Profilul Andreei Moldovan a apărut în anuarul 100 CEI MAI ADMIRAȚI CEO DIN ROMÂNIA 2021. Ea ocupă locul 23 în acest clasament, în urma voturilor primite de la reprezentanții mediului de afaceri românesc. Andreea Moldovan este unul dintre invitații recenți ai emisiunii Viața ta e un business și a povestit despre fiecare pas făcut în carieră, precum și despre principalele lecții învățate de ea de-a lungul acesteia.

Ai mai recomanda cuiva să stea atât de mult într-o companie?

Aș spune că depinde de companie. Pentru mine, motorul a fost faptul că am găsit în această companie mai mult decât business, pentru că m-am regăsit foarte mult în partea de acțiune socială, de impact social pe care îl are Avon. A contat și faptul că la fiecare 2-3 ani am mai făcut un pas în carieră, fie într-o poziție nouă, fie în afara țării, într-o cultură nouă. Se spune că este bine să fii expus la cât mai multe industrii, dar eu mi-am obținut dezvoltarea prin expunerea la mai multe culturi și arii de business în aceeași companie.

Cum ai ajuns la Avon?

Lucram la o agenție de media în Cluj, iar șeful meu de atunci era foarte nonconformist, ne recomanda să luăm ziarul și să ne uităm după joburi ca exercițiu – ne spunea că trebuie să ne vindem pe noi mai întâi, înainte de a vinde orice produs.

De ce te-ai dus acolo?

Eram curioasă, era un nume nou pe piață, brandul era necunoscut și era un brand de vânzare directă, de asemenea un sistem destul de necunoscut în România la vremea respectivă. Acolo, m-a cucerit echipa care organiza interviul și modul în care s-a desfășurat acesta. Am finalizat prin a-mi dori jobul, pentru care candidau atunci 60 de persoane.

Care a fost valoarea primului tău salariu?

Primul salariu a fost de 400 de dolari, o ofertă interesantă la vremea aceea.

Atunci, la început,  îți amintești valoarea bonusurilor pe care le-ai luat?

Îmi amintesc că luam bonusuri aproape în fiecare an și, de asemenea, am avut oportunitatea să intrăm în anteprenoriat, tot prin intermediul companiei, să facem un pas lateral din poziția de angajat în poziția de antreprenori. Am acceptat acea oportunitate, să dezvolt propria mea rețea de vânzări,  aproape doi ani și jumătate am fost colaborator al companiei și bonusurile erau foarte interesante, aproape că dublau salariul la momentul respectiv.

Când ți-ai dat seama că vrei mai mult?

Am intrat într-o vâltoare a businessului care m-a absorbit cu totul, singurul meu obiectiv era să strălucesc acolo unde sunt, să creez valoare, iar șefii mei de atunci au văzut momentul în care eu eram gata pentru o nouă poziție mai repede decât mi-am dorit eu, eu eram foarte fericită cu ce făceam.

Dar ce te-a determinat să te duci să accepți poziții superioare sau să accepți poziții în alte țări?

În alte țări m-am dus din curiozitate, din dorința de a învăța ceva nou, dar și de a descoperi o altă cultură. Când am acceptat primul rol, în Maroc, aveam o fetiță de 7 luni. Am fost întrebată dacă cineva vorbește franceză din echipa mea și vrea să meargă cineva acolo – a fost un șoc pentru toată lumea că am ales să merg eu. Mi-am dat seama că am să învăț mult dacă eram expusă la alte culturi. Experiența din Maroc, de la începutul carierei, m-a dezvoltat cel mai accelerat, fiindcă s-au suprapus mai multe provocări: o nouă cultură, o primă misiune internațională, un post pe o treaptă ierarhică mai mare.

Ai refuzat vreun job?

Da, chiar recent mi s-a întâmplat – nu era jobul potrivit și simțeam că mai am de livrat acolo unde sunt.

Ce contează când accepți astfel de poziții – pachetul salarial sau faptul că poți avea succes și că ai putea fi luată pentru o poziție mult superioară?

Depinde de om – pentru mine nu pachetul salarial este important. Ce m-a împins mereu a fost dorința de a crește, de a învăța ceva nou și au fost situații în care am acceptat o poziție nouă, cu o creștere salarială foarte mică. Acel pas m-a ajutat să dobândesc experiență în plus sau să ofer copiilor mei ceva în plus. Dacă stau să mă gândesc, o decizie bună a fost să accept poziția de director general la Praga, pentru mine motivația a fost atunci să pot să le ofer copiilor accesul la o școală internațională și a fost o decizie extrem de bună, care le-a dat un start excelent în viață.

Ce i-ai spune Andreei Moldovan care ieșea de pe băncile școlii, de la Babeș-Bolyai?

Să aibă încredere ea. La începutul carierei mele m-am autosabotat. Am avut extrem de multe momente în care nu m-am iubit, am fost extrem de exigentă – aș fi mai blândă cu mine acum.

Care a fost cea mai proastă decizie pe care ai luat-o în cariera ta profesională?

Nu pot să spun că am regrete, fiecare decizie mi-a adus ceva nou, chiar dacă au fost puțin mai neinspirate unele dintre decizii. Am luat însă decizii personale proaste – una dintre acestea a fost că, în 2008, am decis să fac o investiție destul de mare în a construi o casă, cu credite, și a fost un moment extrem de prost în piață, am dus consecințele acelei decizii mulți ani, dar am învățat și din asta.

Te gândeai atunci, în 1998, că vei sta 24 de ani în aceeași companie?

Nici într-un caz nu am avut în minte acest lucru, nici măcar n-am avut în minte că voi ajunge în locul unde sunt astăzi. Scopul meu a fost doar să-mi satisfac curiozitatea, mi-au plăcut foarte mult produsele la acel moment, iar pentru o tânără fată, era un domeniu ideal în care să lucrezi. Apoi, au venit tot felul de provocări bune care m-au ținut în companie.

Ce defecte trebuie să ai ca să fii un director general bun?

Trebuie să ai o doză de nebunie câteodată, să ai curaj să îți asumi riscuri și să ai curajul să ai încredere în echipa ta pentru că sunt multe persoane care consideră că în momentul în care ajungi director general, tu trebuie să dai viziunea – dar ai o echipă cu care poți ajunge mult mai departe dacă îi acorzi încredere, iar asta poate să fie și un defect, dar și o calitate.

Dar care a fost cea mai bună decizie profesională?

Mutarea la Praga, care nu mi-a oferit doar oportunități pentru copii, dar și de carieră – este un capitol la care mă întorc de multe ori cu mândrie. Cu echipa de acolo, în afară de rezultatele foarte bune de business pe care le-am realizat, am reușit să ducem o inițiativă de CSR la nivelul celui mai puternic eveniment de CSR din piață, care este și cel mai mare eveniment de acest tip de pe harta țărilor Avon, adunam acolo peste 25.000 de participanți, care veneau la Marșul Roz în fiecare an. Am colectat fonduri de peste 4 milioane de dolari pentru campania împotriva cancerului de sân.

De ce nu ți-ai făcut propria afacere?

Pentru că oportunitățile pe care mi le-a oferit Avon erau mult mai puternice decât ceea ce am construit eu la acel moment, deci era un pas foarte mare înainte pe care nu aveam cum să-l fac de una singură la momentul respectiv și, având și copiii mici, probabil că a fost și o variantă mai convenabilă la acel moment, cu mai puține riscuri.

La începutul anilor ‘90, tu ce visai că vei ajunge sau ce voiau părinții tăi să fii?

Eu, înainte să aleg Facultatea de Informatică Economică, pe care am ales-o pentru că eram foarte bună la matematică și eram fascinată de tehnologie, visam să devin medic. Am fost și la Olimpiada de Biologie, învățam foarte intens în direcția respectivă, însă părinții mei au încercat să mă convingă să nu merg spre o carieră de medicină, pentru că este o meserie care mi-ar fi furat viața, ca să fiu foarte bună, ar fi trebuit să învăț continuu. Ei bine, am ales informatica economică și am ales să rămân în zona de business, care nu pot să zic că mi-a furat viața, dar, la fel, este o meserie care îți cere să înveți încontinuu toată viața și cred că în orice meserie, dacă vrei să fii bun, trebuie să înveți toată viața. Nu îmi pare rău că nu m-am făcut medic. Fiica mea cea mare este acum studentă la medicină veterinară, fără s-o împing eu în această direcție, dar mă bucur că se întâmplă cumva lucrul ăsta. Eu am ales informatica economică și, deși nu am profesat în domeniul în care m-am pregătit, m-a ajutat foarte mult această combinație de business cu tehnologie în cariera pe care am construit.

Ce calități crezi că ai tu ca CEO?

Cred că sunt modestă și acest tip de modestie l-am dus și în leadership; cred foarte tare în humble leadership și cred în oameni. M-a mai ajutat atitudinea mea pozitivă față de viață, pentru că și atunci când am dat de greutăți, am reușit de fiecare dată să văd lucrurile bune, iar asta m-a ajutat să merg mai departe.

Ai fost vreodată în situația de burn-out?

Am fost foarte aproape de burnout după primul an de pandemie. Prin natura mea, sunt destul de disciplinată cu viața personală și, în prezent, timp de patru zile pe săptămână îmi încep ziua cu sport. În primul an de pandemie, am pierdut această rutină pentru șapte luni. Aveam foarte multe provocări, atât din cauza mediului extern, cât și din cauza unei schimbări foarte mare de business pe care o făceam. Am reușit să mă remontez, iar acum, de mai bine de un an, am reluat bunele obiceiuri.

Ce oportunități ai ratat?

Nu aș putea spune că am ratat oportunități, am făcut alegeri care m-au adus unde sunt astăzi. Dacă aș fi făcut alte alegeri, probabil aș fi fost în altă parte – nu pot să spun că mai bine sau mai prost. Am refuzat multe oferte din afara Avonului – am alungat repede gândurile legate de cum ar fi fost dacă le-aș fi acceptat, nu ne servește cu nimic să ne gândim astfel – mai degrabă e bine să spui: „Asta am decis și cu decizia asta merg mai departe”.

De ce te-ai întors în țară?

Am venit cu foarte multă speranță că pot să fac ceva mai mult pentru România, dar și pentru a da copiilor mei șansa să se reconecteze cu propria lor țară – în Praga nu învățaseră nicio boabă de română, am zis că nu e bine pentru ei ca români, iar șefa mea de atunci, care acum este CEO, mi-a spus că au nevoie de mine aici.

Vrei să primești un post extern mai mare?

În prezent, nu, pentru că rolul meu actual este din 2020 – au trecut doi ani de pandemie și suntem la mijlocul procesului de transformare, cel puțin încă doi ani simt că pot să aduc foarte multă valoare și să învăț. Nu spun nu oportunităților, sunt deschisă, dacă se întâmplă să vină o altă oportunitate, am să o accept, dacă sunt pregătită pentru ea. Am și alte planuri în minte pe care treptat la conturez.

Care sunt domeniile care au crescut în perioada în care ai stat la Avon și unde crezi că te-ai fi potrivit?

Mă fascinează partea de tehnologie de blockchain, partea de real estate fracționat, e o parte de business cu tehnologie, sunt domenii noi – unde nu aș vrea să mă mut neapărat, dar sunt domenii care mă fascinează.

Tu te-ai angaja pe tine, așa cum erai în 1998?

Da, fiindcă ce aveam eu atunci ca mare plus era o sete enormă de a învăța și o curiozitate mai autentică – asta caut și la candidații pe care îi recrutez în prezent – mă uit la acea sclipire din ochii lor și cred foarte mult în oamenii care vor să crească continuu și cărora le place ceea ce fac.

Când renunți la cineva, de ce faci lucrul acesta?

În primul rând, pe probleme de etică este locul unde nu fac niciun fel de rabat – dacă sunt persoane care nu se potrivesc pe aspecte de etică, morală, valori, acolo nu fac niciun compromis. Al doilea motiv ține de probleme de performanță, dar asta după ce întotdeauna dau o a doua șansă.

Pentru cineva care are 18-19 ani, cu ce background să vină din spate, ca să își facă viața mai ușoară?

Aș spune că, în primul rând, trebuie să înțeleagă ce le place. Pentru că sunt mulți tineri care nu au descoperit încă ceea ce le place. Le-aș recomanda să încerce mai multe lucruri și să găsească acele lucruri cu care rezonează – astfel șansele să reușească sunt mult mai mari. Le-aș recomanda să facă perioade de internshipuri în diferite companii, ca să înțeleagă dacă ceea ce își imaginează este doar ce și-au construit în minte și realitate.

Ce au americanii și nu avem noi?

Cred că au mai multă încredere în ei, o încredere pe care nu o avem în Europa de Est și au, de asemenea, acea dezinvoltură specifică acelei culturi în care au crescut – văd asta și la copiii mei, acesta este principalul plus al școlii americane, îi face pe oameni să fie foarte încrezători în ei – lucru care nu se întâmplă în cultura noastră.

Ce cărți recomanzi?

Cărțile lui Harari m-au marcat (Sapiens, Homo Deus, 21 de lecții pentru secolul XXI), cărți pe care le-am citit cu sufletul la gură și pe care le-aș recomanda.

Care este jobul tău de vis, care nu are nicio legătură cu Avon?

Mă întreb ce aș face când aș ajunge la un apogeu al carierei – și voi ajunge acolo. Dar sunt pasionată de mai multe lucruri, design interior, grădinărit, fotografie, lucrul cu copiii – am mai multe idei, probabil voi alege una dintre ideile respective.

Puteți vedea toate emisiunile pe: alephbusiness.ro/emisiune/viata-ta-e-un-business/