Analiză ZF. România, statul care și-a sabotat singur sectorul energetic

Datele publice pe site-ul Transelectrica, transportatorul național de energie, arată că în următorii doi ani de zile alte centrale pe cărbuni ar trebui scoase din funcțiune, astfel ca la nivelul anului 2024 capacitatea totală a acestor unități să ajungă undeva la 2.000 MW. Din 38 de grupuri pe cărbune câte funcționau în 2011, anul acesta mai merg doar 13, arată o analiză ZF.

Acest exit din cărbuni fără a pune nimic în loc a subminat statutul de exportator net de energie al României în ultimii trei ani de zile. Investițiile din partea de eoliene și solare, unde România are acum un portofoliu de generare de circa 4.300 MW, s-au făcut fără unități de stocare sau de echilibrare, astfel că independența zilnică a alimentării cu energie a României depinde de cum bate vântul. Ieri, de exemplu, a fost una din zilele în care vântul nu a bătut, așa că ponderea cărbunilor a ajuns la aproape 25% din producția internă. Dar nu a fost suficient, așa că un sfert din consumul național al României se baza pe importurile de la vecinii săi.

„Am mai putea redeschide câteva unități“, spune Ovidiu Pop, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști din domeniul termoenergeticii.

Cărbunele, deși cu viitor limitat ținând cont de politicile de mediu ale UE, este din nou în centrul atenției din cauza războiului din Ucraina. În contextul în care decizia la nivelul blocului european este de elimina dependența de gazul rusesc, cărbunii ar putea primi o nouă șansă la viață, pe un anumit termen, astfel încât securitatea energetică a economiilor europene să nu fie amenințată de tranziția spre zona de energie verde.

„La Deva am mai avea un grup de 210 MW, la Paroșeni 150 MW și la Complexul Energetic Oltenia este grupul 5 de la Rovinari cu 300 MW care pot fi puse în funcțiune. Trebuie urgentate reparațiile, iar mai departe marea problemă rămâne cea de alimentare a centralelor cu cărbuni“, a mai explicat Pop.

La rândul său, ministrul energiei, Virgil Popescu, a declarat că la CE Oltenia, cel mai mare producător de energie local pe bază de cărbuni, va fi realizată până în mai o creștere a capcității de producție de 300 MW, cel mai probabil fiind vorba de grupul 5 de la Rovinari.

Dar dincolo de aceste măsuri punctuale, politica energetică a României a fost complet diferită de cea a altor state care depind de cărbuni pentru a-și alimenta cnsumul intern, iar Polonia este cel mai bun exemplu.

Astfel, în timp ce România și-a asumat exitul din cărbuni până în 2032, Polonia, unde 70% din energie a fost asigurată anul trecut de centralele pe cărbuni, și-a setat ca țintă anul 2049.

În 2020, sistemul energetic al Poloniei avea o capacitate totală de 49.238 MW, po­trivit datelor oficiale, din care 31.255 MW erau numai în centralele pe cărbuni. În 2011, parcul de producție de ener­gie elec­trică al Poloniei era de 37.400 MW, din care 32.900 MW erau cărbunii. Practic, într-un deceniu, Polonia și-a crescut flota de producție de energie cu 30%, păstrând aproape neschimbată capacitatea centra­lelor pe cărbune. Ce s-a pus în plus a venit din zona de energie verde, dar în comparație cu România, Polonia a avut grijă de producția de energie convențială. Rezultatul? Polonia exportă energie. În România, lucrurile au stat complet diferit.

Astfel, capacitatea de producție a rămas relativ contantă de 10 ani încoace, la circa 17.000 MW, închiderile din zona de cărbuni fiind acoperite de instalările de eoliene și solare. Practic, ce a pierdut România pe zona de producție de energie stabilă ca și capacitate, a câștigat pe zona de energie verde volatilă. Astfel, boomul energiei verzi a venit fără a pune în loc capacități de echilibrare, astfel că acum, atunci când nu bate vântul, România nu are ce să facă altceva decât să importe.