ANALIZĂ: Năstase, liber după două condamnări și 500 de zile petrecute în penitenciar

Adrian Năstase – singurul premier post-decembrist condamnat la închisoare cu executare – este din nou un om liber, după ce Tribunalul Ilfov a decis, joi, că poate fi eliberat condiționat, pentru că a executat o treime din pedeapsă și a avut în penitenciar activități care i-au adus zile în minus din pedeapsa de patru ani și șase luni de închisoare pe care trebuie să o execute.

Năstase iese din penitenciar după ce a stat încarcerat din 6 ianuarie, ziua în care a primit o condamnare de patru ani de închisoare în dosarul cunoscut ca “Zambaccian”. O pedeapsă dispusă pentru că, în perioada 2002 – 2004, când a fost premier, ar fi primit, atât direct cât și prin intermediul soției sale, Dana Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 630.000 de euro, reprezentând contravaloarea unor bunuri importate din China și cheltuielile aferente acestor importuri, precum și contravalorea unor lucrări efectuate la imobilele lui din localitatea prahoveană Cornu și din București.

Pedeapsa venea la un an și șase luni după o altă condamnare, la doi ani de închisoare cu executare primită de Năstase în dosarul cunoscut sub numele de “Trofeul calității”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Președinție din partea Partidului Social Democrat, el fiind atunci președintele PSD.

Condamnările au fost contopite și, la cea mai grea dintre acestea, de patru ani de închisoare, Curtea de Apel București a stabilit că trebuie să se adauge un spor de șase luni, argumentând că Adrian Năstase a comis faptele de corupție când era premier și președinte de partid, funcții care impun “o conduită integră”.

Năstase a executat efectiv 500 de zile de pedeapsă, respectiv 228 de zile din pedeapsa primită în dosarul “Zambaccian” și 272 din condamnarea dispusă în “Trofeul calității”. La acestea s-au adăugat 105 zile considerate executate ca urmare a muncii prestate, respectiv elaborarea unor lucrări științifice. Astfel, s-a considerat că Năstase a executat 605 zile din pedeapsă.

Năstase a fost disciplinat în penitenciar, a ajutat la educarea și influențarea pozitivă a celorlalți deținuți și a scris trei lucrări științifice

În condițiile în care are peste 60 de ani și executa o pedeapsă sub zece ani de închisoare, liberarea condiționată a fost propusă de comisia de specialitate de la Penitenciarul Jilava după ce Năstase a executat 547 de zile – o treime din pedeapsa de patru ani și șase luni -, dar și pentru că a fost disciplinat, a avut un comportament foarte bun pe perioada detenției, a publicat trei lucrări științifice, nu a fost sancționat disciplinar și, mai mult, a fost recompensat de opt ori, pentru că s-a implicat în acțiuni de instruire și influențare pozitivă a celorlalți deținuți.

Judecătoria Sectorului 4 a decis, în 23 iulie, că Adrian Năstase, condamnat la patru ani și șase luni de închisoare, după contopirea pedepselor din dosarele “Zambaccian” și “Trofeul calității”, poate fi eliberat condiționat.

Instanța a aprecizat că timpul executat a fost suficient pentru reeducarea lui Năstase și că acesta, prin participarea activă la programele desfășurate în penitenciar, și-a format și consolidat o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Judecătorul a considerat că scopul preventiv și educativ al pedepsei a fost atins, iar funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei au fost îndeplinite, astfel încât în viitor Năstase “să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional”.

Năstase a publicat în toată perioada în care a stat în detenție trei lucrări științifice, în decembrie 2012, mai 2014 și iunie 2014, pentru care i-au fost scăzute din pedeapsă 105 zile. Una dintre lucrările știintifice – “România la UE în contextul reglementărilor interne și europene” – a fost scrisă și ulterior publicată în perioada în care Năstase executa pedeapsa de doi ani de închisoare primită în dosarul “Trofeul calității”.

Judecătorul a aplicat legea penală mai favorabilă, respectiv vechiul Cod penal, atunci când a decis liberarea condiționată a lui Năstase, respectiv cele care stabilesc faptul că un deținut poate fi liberat condiționat dacă “a executat fracția de pedeapsă prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale”. Conform prevederilor din vechiul Cod penal, fracția de pedeapsă executată trebuie să fie de 1/3 în cazul condamnaților trecuți de vârsta de 60 de ani, dacă pedeapsa închisorii nu depășește 10 ani.

Astfel, pentru a putea fi eliberat condiționat, Adrian Năstase trebuia să execute 547 de zile. Comisia de la Penitenciarul Jilava arăta că până în 3 iulie acesta a executat în total 556 de zile de închisoare, în care s-au inclus cele 179 de zile efectiv executate din 6 ianuarie, 272 de zile de arest preventiv, de fapt perioada executată în prima condamnare, și 105 zile considerate executate ca urmare a muncii prestate în detenție.

Două condamnări cu executare pentru fapte de corupție comise când a fost premier și președinte al PSD

Două dosare în care a fost judecat pentru fapte de corupție au fost cele pentru care Adrian Năstase a stat în penitenciar 500 de zile.

Prima condamnare avea să o primească Adrian Năstase în 20 iunie 2012, în dosarul cunoscut ca “Trofeul calității”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Președinție din partea PSD. Alături de el au fost condamnați Irina Paul Jianu, fost inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, Diana Gasparovici, fost inspector general de stat adjunct în cadrul ISC, Mihail Cristian Vasile, director general al SC Eurografica SRL, și soții Marian Ioana și Bogdan Popovici.

Judecătorii arătau în motivarea deciziei că inculpații din dosarul “Trofeul calității” au obținut un beneficiu constând în sume de bani sau menținere în funcții publice, avantajul substanțial revenind, “fără îndoială, persoanei pentru care întreaga «afacere» a fost pusă în mișcare, respectiv lui Adrian Năstase”.

Instanța nota în motivare că activitatea desfășurată de inculpați reprezintă, “fără echivoc, un caz de corupție la cel mai înalt nivel”, întrucât Adrian Năstase era “unul dintre cei mai importanți exponenți ai clasei politice românești, președinte al celui mai mare partid politic la nivelul anului 2004, prim-ministru în funcție la acel moment și candidat cotat cu șanse reale la cea mai înaltă demnitate a statului român”.

Totodată, instanța arată că, în acest caz, nu a fost vorba despre o simplă finanțare ilegală a unei campanii electorale, ci despre punerea la dispoziția lui Năstase a unor fonduri ilicite de patru ori mai mari decât cele declarate oficial pentru întreaga campanie electorală a acestuia.

Adrian Năstase nu a ajuns în ziua condamnării în penitenciar, ci șase zile mai târziu. La câteva ore după ce a fost condamnat, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă, când polițiștii erau în locuința sa pentru a-l duce în arest. Năstase a fost operat în 21 iunie 2012, la Spitalul Floreasca, și a fost externat în 26 iunie, când a fost încarcerat. El a fost pus în libertate la 18 martie 2013, după ce Tribunalul București a admis cererea lui de eliberare condiționată.

La aproape zece luni după ce a fost lăsat în libertate, Adrian Năstase avea să fie din nou încarcerat. În 6 ianuarie 2014, Adrian Năstase primea o pedeapsă de patru ani de închisoare cu executare în dosarul “Zambaccian”. Alături de fostul premier au fost condamnați atunci, de instanța supremă, soția acestuia, Dana Năstase, la trei ani de închisoare cu suspendare, și Irina Jianu, la patru ani cu executare.

Fostul premier a fost acuzat în dosarul “Zambaccian” că, în perioada 2002 – 2004, în calitate de premier, ar fi primit, în mod direct și prin intermediul soției sale, Dana Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 630.000 de euro, valoare calculată la cursul de schimb 2002/2004, dar și pentru că l-a șantajat pe Ioan Păun, fost consul al României la Beijing. Foloasele primite de familia Năstase constau în contravaloarea unor bunuri importate din China și cheltuielile aferente acestor importuri, precum și contravalorea unor lucrări efectuate la imobilele lui Năstase din localitatea prahoveană Cornu și din București.

Judecătorii care l-au condamnat pe Năstase au arătat în motivarea deciziei că pregătirea profesională și binele făcut țării pe parcursul carierei politice au fost motivele pentru care nu a fost aplicată o pedeapsă mare în cazul șantajării lui Ioan Păun. În cazul infracțiunii de corupție însă, chiar dacă a reținut incidența aceleiași circumstanțe atenuante judiciare, instanța a constatat că aceasta a avut un caracter continuat, ce reprezintă o cauză de agravare a pedepsei.

Instanța a reținut gravitatea deosebită a faptelor de corupție ale lui Năstase, calitatea în care le-a comis, valoarea foloaselor patrimoniale obținute și perioada îndelungată de timp în care acționat. Judecătorii menționau în motivarea deciziei atitudinea nesinceră a lui Năstase din timpul procesului, încercarea permanentă de a se prezenta ca o victimă a justiției și de a da o conotație politică oricărui demers judiciar îndreptat împotriva sa. În opinia instanței, acestea demonstrează că Adrian Năstase nu a înțeles “importanța valorii sociale lezate prin conduita sa infracțională și nici modul în care funcționează statul de drept, preferând să caute vinovății dincolo de propria sa persoană”.

Adrian Năstase a mai fost judecat într-un dosar de corupție, cunoscut ca “Mătușa Tamara”, însă în acesta a fost achitat definitiv, în septembrie 2012, de Completul de cinci judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În același dosar au fost achitați și Ioan Melinescu și Ristea Proboi, pentru complicitate la fapte de corupție.

În condițiile în care după condamnarea din dosarul “Zambaccian” trebuia să execute și restul de pedeapsă din dosarul “Trofeul calității”, Adrian Năstase a cerut contopirea pedepselor. În acest sens, în 24 iunie, Curtea de Apel București a decis să adauge un spor de șase luni la pedeapsa de patru ani pe care o executa fostul premier.

Instanța arăta, în motivarea deciziei, că Adrian Năstase a fost condamnat pentru infracțiuni grave de corupție, caracterizate printr-un pericol social ridicat, iar acestea au fost comise când era președinte de partid și prim-ministru, “funcții de o deosebită importanță și care impun o conduită integră”.

La două săptămâni după decizia de contopire a pedepselor, membrii comisiei de la Penitenciarul Jilava au stabilit că Adrian Năstase poate fi propus pentru liberare condiționată, întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Dosarul cu concluzia comisiei a fost transmis Judecătoriei Sectorului 4, care în 23 iulie a decis că Adrian Năstase poate fi eliberat condiționat.

Decizia a fost menținută de Tribunalul Ilfov, deși DNA a spus că Adrian Năstase trebuie să stea mai mult timp în penitenciar pentru a se îndrepta, perioada executată nefiind suficientă.

Năstase are interdicție până în 2022 să fie ales în funcții publice și să ocupe o funcție de conducere în partid

Adrian Năstase este în libertate, însă odată cu eliberarea sa, nu se încheie și pedeapsa de patru ani și șase luni de închisoare. Fostul premier a fost eliberat condiționat după ce a executat efectiv 500 de zile și alte 105 zile din pedeapsă i-au fost scăzute pentru activitățile desfășurate în penitenciar – în total un an și opt luni. El va executa în libertate și restul de doi ani și zece luni din pedeapsă. Năstase va avea pedeapsa executată la jumătatea anului 2017.

În cei aproape trei ani rămași de executat din pedeapsă, dar și cinci ani după, respectiv până în 2022, Adrian Năstase nu va avea dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție sau de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv cele de premier și de președinte de partid.

Instanța care a decis contopirea pedepselor arăta că executarea pedepsei complementare a interzicerii timp de cinci ani a acestor drepturi începe după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Potrivit Codului penal, executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii și, dacă pedeapsa este complementară, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.