ANALIZĂ - Iohannis, la un an de mandat: Promisiunile respectate, restanțele și crizele majore

Klaus Iohannis a depus jurământul în fața Parlamentului în 21 decembrie 2014.

Președintele anunța atunci că vrea un “alt fel” de a face politică, cu mai puține scandaluri, mai puține vorbe și mai multe promisiuni respectate. Bilanțul său la finalul primului an de mandat s-a referit însă mai puțin la obiectivele finalizate și mai mult la lucrurile care trebuie făcute pe viitor, amintind de discursul rostit în fața Parlamentului la depunerea jurământului, atunci când anunța angajamente clare pentru anul care urma.

“Se vorbește foarte mult în aceste zile despre așteptări. Despre speranțele pe care românii și le pun în viitor, despre semnalul dat de votul din 16 noiembrie. (…) Le spun românilor clar: așteptările mari pot duce la rezultate mari. Și vor duce. Pentru că așteptări mari înseamnă mai multă responsabilitate, mai mult efort, mai multă seriozitate și mai multă muncă. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul. Momentul în care clasa politică începe să se ridice la înălțimea așteptărilor nu poate întârzia mult”, spunea președintele, în primul său discurs rostit în fața Parlamentului, pe 21 decembrie 2014.

Promisiunile îndeplinite și restanțele

Primul angajament făcut în fața românilor a fost “reconstrucția instituțiilor politice”. Iohannis susținea că anul 2015 trebuie să fie dedicat reformării acestora, enumerând printre obiective revizuirea Constituției, schimbarea legislației partidelor, inclusiv în privința finanțării lor și a campaniilor electorale, precum și schimbarea legislației electorale – atât în privința alegerii autorităților locale, cât și a reducerii numărului de parlamentari. Klaus Iohannis susținea atunci și nevoia introducerii votului prin corespondență și a votului electronic.

În ceea ce privește Constituația, în acest an nu a fost făcut niciun pas.

Două obiective realizate ale președintelui au fost, însă, modificarea legilor electorale și a legilor privind funcționarea partidelor politice.

Astfel, la mijlocul lunii mai, la 6 luni de la preluarea mandatului, Iohannis a promulgat legea privind finanțarea partidelor și campaniilor electorale, după adoptarea ei de către Parlament. Potrivit noii legi, campaniile electorale vor fi decontate de la buget de competitorii care au trecut de pragul de 3% și vor fi permise și împrumuturile de la persoane fizice și juridice, însă în condiții de rambursare clar reglementate.

Tot în mai a fost adoptată și noua lege a partidelor politice, care stabilește posibilitatea înființării unui partid cu trei membri fondatori și elimină criteriul teritorial, precum și noua lege a alegerilor locale, care stabilește alegerea primarului într-un singur tur de scrutin.

“Aceste trei legi au fost promulgate. Nu sunt legi perfecte. Știu foarte bine că au existat discuții în spațiul public legate de modul cum ar trebui să sune în final legea. Una peste alta, fiecare în parte reprezintă, după părerea mea, un progres într-o direcție bună. Toate trei legile au fost promulgate, fiindcă le consider un câștig în această etapă”, afirma, în luna mai, Klaus Iohannis, după promulgarea pachetului legilor electorale.

A urmat, în luna iulie, și promulgarea noii legi a alegerilor parlamentare, care prevede reintroducerea votului pe liste, precum și un număr mai mic de parlamentari, prin schimbarea normelor de reprezentare. Numărul parlamentarilor va ajunge astfel, după alegerile din 2016, la 466: 308 deputați, 134 de senatori, 18 parlamentari ai minorităților naționale și 6 parlamentari ai diasporei.

Un obiectiv mai greu de atins a fost cel al legii votului prin corespondență. Aceasta a fost o solicitare a președintelui încă de la câștigarea alegerilor parlamentare, însă discuțiile au trenat în Parlament, fiind marcate de dispute între principalele forțe politice. Comisia care elabora acest proiect a fost inactivă o perioadă, după demisia președintelui liberal Mihai Voicu. Llegea a fost, în cele din urmă, adoptată de către Parlament, însă întârziată în urma unei contestații a UDMR la Curtea Constituțională.

Votul prin corespondență a fost un subiect ridicat de Iohannis în majoritatea discursurilor sale publice adresate Parlamentului, dar și în discuțiile cu reprezentanții românilor din afara granițelor. Deși termenul de adoptare ar fi trebuit să fie sfârșitul primei sesiuni parlamentare, legea a fost promulgată abia în luna noiembrie. Legea va fi aplicată în 2016, doar la alegerile parlamentare, neputând fi folosită și în cazul alegerilor locale, însă vor urma discuții cu privire la introducerea acestor prevederi și la alegerile prezidențiale din 2019.

Un alt capitol de reforme la care Klaus Iohannis s-a referit imediat după preluarea mandatului de președinte a fost acela al marilor sisteme publice, însă aici președintelui nu a stabilit un termen clar, anunțând doar începerea unor demersuri.

“Cu toții spunem de ani de zile: educația este o prioritate. Vrem reforma sistemului sanitar. Vrem un sistem de pensii care să asigure o viață decentă. Deși toți afirmăm că ni le dorim, totuși, de ce nu le avem? (…) Cum construim un sistem de educație performant și competitiv? Cum arată un sistem de sănătate corect și eficient? Cum facem ca România să poată plăti pensii decente pe termen lung? Cum răspundem la problema demografică? Cu aceste teme va trebui să ne așezăm la masa dialogului și în jurul lor să construim consens”, spunea președintele, în discursul său din 21 decembrie 2014.

Iohannis anunța atunci că va chema partidele la consultări pe teme precum obiectivele de țară pe domenii precum sănătatea și educația, modalități de lucru și de dialog permanent între instituții, precum și un calendar cu etape și acțiuni, “pentru a trece de la vorbe la fapte”.

Din acel moment, sănătatea și educația au fost probleme ridicate de președinte în mai multe rânduri, fiind organizate dezbateri – multe chiar la Palatul Cotroceni – pe aceste teme, însă pași concreți nu au fost făcuți. Spre finalul primului an de mandat, într-un discurs rostit în fața Parlamentului, Klaus Iohannis anunța că educația trebuie să devină noul “proiect de țară” al României.

“Anul 2016 va fi dedicat unei dezbateri așezate și consistente pe tema educației, din care să rezultate o viziune de ansamblu și direcțiile majore pentru viitorul sistemului de învățământ din România. Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de țară pe care să-l asumăm și să-l ducem la bun sfârșit”, a afirmat președintele,

Un alt angajament făcut de Klaus Iohannis a fost cel privind majorarea bugetului Apărării până la 2% din PIB în cel mai scurt timp, de preferat chiar până în 2017. “Vă propun dumneavoastră, tuturor partidelor parlamentare, să avem un consens pe această temă”, le-a spus Iohannis parlamentarilor, anunțând că va prezenta noua Strategie Națională de Apărare în care va exista și acest angajament privind Apărarea.

La mijlocul lunii ianuarie 2015, a fost semnat, la Palatul Cotroceni, Pactul pentru Apărare, între liderii partidelor parlamentare, care prevedea și creșterea alocării bugetare pentru Apărare la 2% din PIB până în anul 2017. Pactul pentru Apărare este, însă, doar un document politic, care nu angajează Guvernul în niciun fel. Cu toate acestea, un prim pas a fost deja făcut, prin Legea bugetului de stat, unde se estimează pentru anul 2016 alocări totale pentru Apărare de aproximativ 1,7% din PIB. În 2015, Apărarea a avut la dispoziție un buget de aproximativ 1,4% din PIB, trendul fiind staționar în ultimii ani. În 2010, de exemplu, România aloca tot 1,4% din PIB pentru Apărare, însă era menționată într-un raport NATO ca fiind țara cu cea mai mare pondere a acestor bani direcționați către cheltuieli de personal.

O altă temă importantă, pe care președintele a subliniat-o în cursul anului 2015 a fost reformarea partidelor politice. Aceste discuții au apărut și ca urmare a declarațiilor liderilor partidelor după alegerile prezidențiale și după protestele românilor din acea perioadă – în special a celor din afara granițelor -, care spuneau că au înțeles “vocea” românilor și dorința acestora de schimbare. Primii pași concreți ceruți au fost în privința abordărilor față de cererile justiției cu privire la urmărirea penală a miniștrilor și foștilor miniștri, precum și la solicitările de reținere și arestare preventivă a senatorilor și deputaților.

Relația cu Parlamentul

Chiar în luna ianuarie, președintele a chemat partidele la consultări, tema justiției fiind pe agenda discuțiilor, inclusiv problema imunității aleșilor.

“Toate partidele și-au exprimat disponibilitatea de a susține simplificarea procedurilor pentru cererile de încuviințare a reținerii, arestării sau percheziției parlamentarilor pentru a permite justiției să-și facă treaba. Există, așadar, toate premisele pentru ca o soluție legislativă în acest sens să fie adoptată în scurt timp”, susținea Iohannis.

Cu toate acestea, nu a fost luată nicio măsură, iar pe parcursul anului mai mulți parlamentari și miniștri au fost salvați prin votul colegilor de demersurile justiției în cazul lor. Printre aceștia, Victor Ponta, Elena Udrea, Dan Șova, Varujan Vosganian și, cel mai recent, Cătălin Teodorescu.

Klaus Iohannis a fost critic la adresa Parlamentului după aceste voturi.

“Votul senatorilor arată că nu s-a înțeles încă pe deplin necesitatea schimbării pentru care am pledat atât la consultările cu partidele politice parlamentare, cât și în recentul discurs ținut în plenul Parlamentului. În fața justiției, nu există decât o singură măsură: respectul față de lege, indiferent de persoană sau funcție”, afirma Iohannis, în luna februarie, după votul prin care Varujan Vosganian a scăpat de urmărirea penală.

O reacție mai dură a avut președintele în luna iunie, când parlamentarii s-au opus urmăririi penale a lui Victor Ponta.

“Este o zi tristă pentru democrația din România. O zi tristă pentru milioanele de cetățeni care cred în valorile democratice, care-și doresc o politică făcută cu responsabilitate, cu integritate și cu onoare. Să distrugi instituții și principii pentru a salva cariera unei persoane este din punctul meu de vedere inacceptabil într-o democrație”, spunea Iohannis.

Parlamentul a fost criticat de președintele Iohannis și din cauza legilor pe care le-a adoptat. În ultimul său discurs din Parlament, cu ocazia împlinirii unui an de mandat, șeful statului relua tema neclarității legilor și cerea mai multă responsabilitate din partea Legislativului.

“Legi importante au intrat în atenția publică abia după adoptarea lor, odată ajunse la promulgare sau chiar după, ceea ce nu servește nici Parlamentului, nici publicului. (…) În alte situații am fost nevoit să sesizez Curtea Constituțională nu pe fond, ci din cauza lipsei de rigoare, a nerespectării procedurilor și principiilor constituționale de legiferare. La începutul actualei sesiuni parlamentare am vorbit despre așteptarea generală a publicului ca legile în România să fie mai clare, mai bine argumentate și să nu se schimbe frecvent. Sunt convins că Parlamentul, ca for legislativ, poate și trebuie să răspundă acestei așteptări prin mai multă dezbatere și mai multă rigoare”, a spus Iohannis.

De altfel, președintele a folosit frecvent instrumentul reexaminării în relația cu Parlamentul, trimițând senatorilor și deputaților 15 astfel de cereri, pe legi precum Codul fiscal, Codul silvic, Statutul parlamentarilor, Legea privind finanțarea campaniilor și a partidelor și, cel mai recent, legea dării în plată.

Pe de altă parte, Iohannis a sesizat Curtea Constituțională de numai patru ori cu privire la proiecte de lege ajunse la promulgare, făcând însă și o sesizare la CCR prin care a cerut judecătorilor să soluționeze conflictul de natură juridică între Senat și Înalta Curte de Casație și Justiție pe tema votului care l-a salvat pe Dan Șova, criticând faptul că Parlamentul nu și-a pus în acord dispozițiile din regulamente cu hotărârile Curții Constituționale.

Nu în ultimul rând, în relația cu Parlamentul, Klaus Iohannis s-a folosit mai des decât predecesorul său, Traian Băsescu, de prerogativa prin care se poate adresa celor două Camere ale Parlamentului. În afara primului discurs, susținut pe 21 decembrie 2014, la preluarea mandatului, Iohannis a solicitat de alte patru ori să vină în fața senatorilor și deputaților.

Prima alocuțiune a avut loc în luna februarie, când președintele a cerut ca până la finalul sesiunii parlamentare să existe o nouă legislație privind alegerile. A doua oară, Klaus Iohannis s-a adresat Parlamentului în luna iunie, prezentând noua Strategie Națională de Apărare. Al treilea discurs a fost susținut în fața parlamentarilor în luna septembrie, când președintele a vorbit despre criza refugiaților, votul prin corespondență, un cod al incompatibilităților și reglementări privind aleșii locali.

Ultima oară, Iohannis a venit în fața Legislativului pentru a susține un discurs în care să marcheze un an de la preluarea mandatului, trasând câteva obiective pentru anul 2016. Cu această ocazie, Iohannis a reluat solicitările privind reformarea clasei politice, și chiar și a Parlamentului, după un an în care șeful statului considera că s-au făcut abia primii pași.

Aceste solicitări ale președintelui au venit în contextul în care discuțiile privind reformarea partidelor și a clasei politice au atins apogeul imediat după tragedia de la Colectiv, care a dus și la căderea Guvernului Ponta. De altfel, schimbarea puterii a fost un obiectiv al lui Iohannis încă de la câștigarea alegerilor prezidențiale, când dorea să lucreze cu un Executiv PNL. Schimbarea Guvernului a venit însă mai târziu decât ar fi dorit Iohannis, iar noua putere nu a fost cea pe care el o cerea încă din iarna anului 2014.

Un an de mandat marcat de dorința “Guvernului său”

Una dintre cele mai controversate declarații ale președintelui a fost pe tema schimbării Guvernului Ponta, la o lună de la preluarea mandatului. “Da, eu îmi doresc un Guvern PNL. Nu fac niciun secret din asta. (…) Un Guvern cu care mă simt confortabil, cu care, dacă merge la Bruxeles, să spun: Domnule președinte, Guvernul meu și cu mine…”, afirmat, în ianuarie, Klaus Iohannis.

Această declarație a președintelui a fost reluată și de adversarii săi politici, în principal Victor Ponta, care au atacat și explicat anumite decizii ale lui Iohannis prin prisma dorinței de a avea un “Guvern al său”.

Klaus Iohannis a explicat această expresie abia în noiembrie, la aproape un an de când a folosit-o prima dată. “Îmi amintesc și, cu siguranță, ne amintim cu toții că lumea a comentat în multe feluri această afirmație pe care am făcut-o atunci. Bineînțeles că Guvernul meu nu înseamnă un Guvern al meu, al lui Klaus Iohannis, este Guvernul României, dar prin Guvernul meu am înțeles atunci – și înțeleg și acum – un Guvern cu care colaborez, cu care căutăm împreună cele mai bune soluții, cele mai bune abordări”, a spus președintele.

Cu toate acestea, o bună parte a primul an de mandat al lui Klaus Iohannis a fost marcat de scandalurile cu Victor Ponta. După primele luni, în care președintele și premierul de atunci păreau să aibă o “relație instituțională corectă”, cu întrevederi periodice, în primăvară au fost date primele semnale ale conflictului.

Scânteia a fost legea privind Codul silvic, discutată la acel moment în Parlament. Premierul Victor Ponta a afirmat într-o emisiune televizată că “lideri din PNL au avut întâlniri private și pe baza funcției publice ocupate anterior cu reprezentanți ai companiei austriace Holzindustrie Schweighofer pe tema proiectului Codului Silvic, dezinformându-l ulterior pe președintele Klaus Iohannis”.

Șeful statului a reacționat dur: “Luând act de declarațiile premierului de aseară, am rugat organele abilitate să verifice de ce fel de informații dispunea premierul, dacă ele se confimă sau nu. Dacă se confimă, să se ia măsurile de urgență care se impun, și dacă nu, premierul va răspunde pentru aceste afirmații. Astfel de afirmații de insinuare a unui trafic de influență la nivelul președintelui nu pot fi clasificate ca simple afirmații, prin care vrea să pară interesant la televizor. Sunt mult mai grave și vor fi tratate ca atare. Sper ca această scăpare să nu însemne o revenire la logica din campanie, promovată atunci de candidatul Ponta”.

Schimburile de replici au început să amintească de certurile dintre cei doi din timpul campaniei electorale, din 2014. Subiecte precum implementarea cardului de sănătate sau vizitele externe ale premierului – făcute fără consultarea președintelui – au devenit motive de dispută între președinte și premier. În tot acest timp, PNL făcea planuri pentru o moțiune de cenzură, care însă nu a avut succes în a dărâma Guvernul Ponta.

Pe 5 iunie s-a deschis însă un nou “front” al războiului din ce în ce mai evident între Klaus Iohannis și Victor Ponta. Premierul de atunci a fost chemat la DNA, ieșind din sediul instituției cu o nouă calitate: cea de urmărit penal. Lui Victor Ponta i-a fost deschis dosarul “Turceni-Rovinari”, în care era cercetat și Dan Șova.

“Am aflat că primul-ministru Victor Ponta este învinuit de fapte penale. După părerea mea, este o situație imposibilă pentru România ca primul ministru să fie învinuit de fapte penale. Pe de altă parte, cel mai grav lucru pentu România acum este o criză politică. Acând în vedere toate acestea, solicit demisia lui Victor Ponta! Am comunicat acest fapt primului ministru acum câteva minute, într-o discuție pe care am avut-o”, a spus Iohannis, pe 5 iunie.

Dacă atacurile lui Klaus Iohannis la adresa prim-ministrului se reduceau, în cea mai mare parte, la solicitări de demisie, Victor Ponta devenea din ce în ce mai virulent în discursul său.

“Domnul Iohannis, așa, cu aroganța domniei sale, de baron, n-a auzit ce am zis și s-a supărat. (…) S-a supărat domnul Iohannis, m-a certat ca stăpânul pe șerbul lui, pe iobagul lui, m-a certat acolo, dar tot eu am dreptate”, spunea Ponta, pe tema scandalului privind reprezentarea României la Bruxelles, în luna octombrie.

Solicitările de demisie au continuat să vină – direct și indirect – de la Klaus Iohannis pe tot parcursul verii, fiind amplificate și de plecarea premierului de atunci în Turcia, pentru o operație la genunchi. În tot acest timp, Guvernul a fost condus, interimar, de către vicepremierul de la acea vreme Gabriel Oprea. Revenirea lui Victor Ponta în țară a însemnat un prim pas înspre retragerea acestuia din prima linie a politicii. În cursul verii, Ponta a renunțat la șefia PSD, spunând că se va dedica actului guvernamental.

Deși declarativ Victor Ponta spunea că decizia nu are legătură cu dosarul său, momentul retragerii vine după o serie de vizite succesive la DNA în dosarul în care era acuzat de fals în înscrisuri, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani. Astfel, la scurt timp după retragerea din fruntea PSD, Victor Ponta este trimis în judecată. Cu câteva luni în urmă, Ponta afirma că va demisiona dacă DNA va cere urmărirea sa penală, însă premierul refuza acum să plece de la Palatul Victoria în ciuda trimiterii în judecată.

În tot acest timp, Ponta a continuat atacurile la adresa lui Iohannis. “Mă întreb dacă nu cumva domnia sa a făcut presiuni ca să fiu eu trimis în judecată”, a reacționat Victor Ponta, în septembrie, la solicitările de demisie ale președintelui.

În schimb, venirea lui Liviu Dragnea la putere în PSD i-a oferit lui Klaus Iohannis prima șansă reală de a-l schimba pe Victor Ponta din fruntea Guvernului. Potrivit unor surse social-democrate, Liviu Dragnea a transmis, atât public, cât și neoficial, către Palatul Cotroceni mesaje prin care se arăta dispus să discute această posibilitate cu președintele Klaus Iohannis, însă cu condiția ca PSD să păstreze funcția de prim-ministru. Invitațiile publice la dialog, cât și cele neoficiale, au curs aproximativ o lună, însă nu s-au concretizat. Potrivit unor surse oficiale, motivul a fost legat de șeful Cancelariei prezidențiale, Dan Mihalache. Acesta a dorit să conducă negocierile dintre președinte și liderul PSD pe tema formării unui nou Cabinet, dar social-democrații s-au opus și au dorit să discute direct cu Klaus Iohannis.

Aceste tatonări au fost suspendate în urma tragediei din clubul Colectiv.

Colectiv – cum a gestionat Iohannis prima mare criză a mandatului său

În seara incendiului din clubul Colectiv, din 30 octombrie, în urma căruia au murit, în prima noapte, 27 de tineri, Klaus Iohannis a postat un scurt mesaj pe Facebook, în momentul în care amploarea tragediei nu era încă foarte bine cunoscută.

“Sunt cutremurat și profund îndurerat de tragicul eveniment care s-a produs în această seară în centrul Capitalei. Este un moment foarte trist pentru noi toți, pentru națiunea noastră și pentru mine personal”, scria Iohannis, la aproximativ două ore de la petrecerea tragediei.

O zi mai târziu, Iohannis a vizitat clubul Colectiv, venind cu o nouă reacție, tot pe Facebook. “Sunt revoltat că o astfel de tragedie de proporții s-a putut întâmpla. Nu mai putem continua pe principiul «lasă că merge și așa»”, a scris președintele.

În această perioadă, începeau și mișcările de protest, care au pornit de la un marș al tăcerii, la care au participat 8.000 de persoane. După cele trei zile de doliu național decretate de Guvern, în 3 noiembrie a fost programat un amplu protest împotriva primarului Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, considerat vinovat pentru tragedie, mai ales după declarațiile acestuia potrivit cărora nu are ce să își reproșeze. Cei aproximativ 25.000 de protestatari au început să scandeze și împotriva Guvernului condus de Victor Ponta.

Ca urmare a acestor proteste, a doua zi dimineață Victor Ponta își depune mandatul din fruntea Guvernului, anunțul fiind făcut de liderul PSD Liviu Dragnea. În zilele și săptămânile care au urmat, au existat numeroase speculații cu privire la gestul demisiei, surse social-democrate vorbind despre intervenția lui Liviu Dragnea, care i-a explicat lui Ponta că actualul Guvern nu mai poate continua, în timp ce, public, liderii PSD spun că decizia i-a aparținut în totalitate lui Victor Ponta, care a luat partidul prin surprindere.

De la declanșarea tragediei și până la demisia lui Victor Ponta, Iohannis a lansat câteva mesaje. În declarații, președintele a susținut protestele care aveau loc în țară. În timpul mitingului la care au participat 25.000 de persoane, Iohannis a scris pe Facebook: “Sunt impresionat de manifestările din această seară. Este o mișcare de stradă, care vine din dorința oamenilor de a le fi respectate condiția și demnitatea. Am înțeles că se cere și se așteaptă, pe bună dreptate, ca cineva să-și asume răspunderea politică. Următorul pas trebuie să fie al politicienilor, care nu pot ignora acest sentiment de revoltă”.

După demisia lui Victor Ponta, Klaus Iohannis a reacționat printr-o declarație care, la fel ca cea privind Guvernul, făcută la începutul anului, a stârnit controverse.

“A fost nevoie să moară oameni pentru ca Guvernul să demisioneze. Românii inițial au răbdat, apoi s-au indignat, iar în final s-au revoltat. Tragedia de la Colectiv a atins cel mai sensibil nerv al națiunii. Zeci de mii români au protestat în București și în alte orașe din țară pentru a cere lucruri de bun-simț: demisiile celor vinovați, răspunsuri și clarificări. Eu sunt dispus să îmi asum demersurile care, în final, vor duce la o altfel de politică în România, o politică pentru cetățeni, previzibilă și transparentă. Următorul guvern trebuie să vină urgent cu soluții la problemele care i-au scos pe oameni în stradă și să nu repete greșelile de până acum”, a spus președintele.

Puși în fața protestelor din stradă, politicienii și Klaus Iohannis au căzut de acord, în urma a două runde de consultări la Palatul Cotroceni, că următorul Guvern nu poate fi unul politic. S-a format astfel primul Cabinet format din oameni fără carnet de partid din istoria post-decembristă a României. O numire care a ridicat însă foarte multe semne de întrebare a fost cea a lui Vasile Dâncu, numit vicepremier și ministru al Dezvoltării în noul Cabinet. Dâncu a fost aproape 10 ani membru PSD, titularul portofoliului Informațiilor Publice în mandatul de prim-ministru al lui Adrian Năstase și lider al așa-numitului “Grup de la Cluj” care cerea reformarea PSD și înlocuirea lui Ion Iliescu cu Mircea Geoană. Dâncu ar fi apărut în Guvern ca o garanție pentru PSD, potrivit unor surse sociale-democrate, acesta inclinând balanța în favoarea susținerii Cabinetului în Parlament, deși atât Vasile Dâncu, cât și premierul Dacian Cioloș au afirmat că cei doi au avut discuții despre dezvoltarea României cu mult timp în urmă, iar alegerea i-a aparținut exclusiv prim-ministrului.

Cabinetul Cioloș a fost criticat și pentru o serie de alte numiri, fiind vorba de oameni fără experiență în administrație. Cel mai mare scandal a fost legat de propunerea pentru Ministerul Justiției, un minister cu miză mare. Prima propunere a fost Cristina Guseth, care a fost retrasă de Cioloș în miez de noapte, în urma prestației slabe din Comisiile parlamentare. Au urmat câteva ore în care Cioloș a căutat un înlocuitor, fiind luat în calcul fostul șef al Institutului Național de Magistratură, Mihai Selegean. Acesta a fost chemat în Parlament la o discuție cu Dacian Cioloș, însă, între timp, prim-ministrul s-a răzgândit și a propus-o pe Raluca Prună la acest minister, expertă în Justiție la Comisia Europeană. Și la Ministerul Sănătății Dacian Cioloș a avut probleme cu propunerea sa inițială – Andrei Baciu. Acesta a fost retras după ce în spațiul public au apărut imagini cu acesta în lenjerie intimă, ca model.

În fața unui nou Guvern

Președintele Klaus Iohannis l-a desemnat prim-ministru pe Dacian Cioloș în data de 10 noiembrie, la o săptămână după demisia lui Victor Ponta. “După părerea mea, în această etapă, pentru a rezolva problema guvernării, este nevoie de un prim-ministru independent sau tehnocrat, o persoană curată, care să nu fi fost implicată în scandaluri, o persoană integră. Este nevoie să fie promovați miniștri performanți, este nevoie de partide fără corupți, este nevoie ca partidele să facă curățenie în interior și să nu promoveze persoane suspectate de corupție”, a declarat șeful statului, după anunțul de la Palatul Cotroceni.

Alegerea făcută de președinte venea după două runde de consultări cu partidele, în care singura formațiune care a avansat un nume a fost PSD. Social-democrații l-ar fi vrut pe viceguvernatorul BNR Liviu Voinea, fost ministru în Guvernul Ponta, considerând că se potrivește profilului prezentat de președinte.

Cu toate acestea, chiar și PSD l-a susținut pe Dacian Cioloș la votul de învestitură, singura formațiune care s-a împotrivit fiind cea condusă de Călin Popescu Tăriceanu, ALDE. Este astfel instalat un Guvern compus exclusiv din miniștri fără apartenență politică, cu un vot covârșitor: 389 “pentru” și 115 “împotrivă”.

“Nu e ușor – politicienii mai devreme sau mai târziu vă vor spune că, de fapt, nu îi reprezentați. Este o eroare, o eroare fundamentală. Acest guvern Dacian Cioloș are absolut toată legitimitatea, a primit-o prin votul de învestitură în Parlament. Puteți să mergeți drepți înainte”, le-a spus Iohannis membrilor Cabinetului Cioloș, după ce aceștia au depus jurământul la Palatul Cotroceni.

Încă de la început, în acțiunile președintelui a putut fi observată diferența în relația cu Cioloș, față de cea cu Victor Ponta. Cu toate acestea, Klaus Iohannis a evitat să facă multe declarații pe tema relației cu Guvernul. “Cred că este un guvern cu care voi colabora bine”, spunea președintele, imediat după votul de învestitură. În rest, cei doi oficiali au participat rar la evenimente comune și nu s-au afișat public. Au continuat însă întâlnirile săptămânale de la Palatul Cotroceni, între președinte și premier, întrerupte în timpul conflictului cu Victor Ponta.

Pe de altă parte, există un instrument pe care Klaus Iohannis nu l-a folosit niciodată în relația cu Guvernul: participarea la ședințele Cabinetului. Potrivit Constituției, Iohannis poate veni la oricare ședință de Guvern, pe care o va conduce. Traian Băsescu apărea anual la cel puțin o astfel de ședință a Executivului, însă în primul an de mandat Klaus Iohannis nu a făcut acest gest.

Un alt eveniment, Consiliul European din 17-18 decembrie, a marcat schimbarea de atitudine dintre Palate. În luna septembrie, când Ponta era încă premier, între el și președinte a izbucnit un scandal pe tema reprezentării României la Consiliul European. Iohannis anunța atunci că niciodată nu îl va trimite pe Victor Ponta la o astfel de reuniune. “Prim-ministrul nu participă și nu va participa. Acest prim-ministru nu va participa niciodată la Consiliul European”, spunea Iohannis. Replica premierului a fost dură, Ponta spunând că Iohannis îl tratează ca pe un “iobag” concluzionînd: “Sper că, uite, n-o să mai fiu eu prim-ministru, (…) sper să-l lase pe primul-ministru la Consiliul European, că așa e logic”, afirma Ponta. Klaus Iohannis a făcut acest lucru cu prima ocazie. La Consiliul European din decembrie, Administrația Prezidențială a anunțat că România va fi reprezentată de Dacian Cioloș. Delegarea lui Dacian Cioloș vine în contextul în care Klaus Iohannis și-a asumat un rol activ în politica externă.

Vizite oficiale în 13 țări europene în primul an de mandat. O săptămână a stat în SUA

În discursul suținut în Parlament cu ocazia împlinirii unui an de mandat, Klaus Iohannis a dat explicații cu privire la abordarea sa asupra politicii externe, considerând că România a fost izolată în ultimii ani pe acest plan.

“Din diverse motive pe care nu doresc să le comentez aici, România s-a aflat într-o oarecare izolare în anii anteriori. Am dorit să schimbăm cu totul aceasta stare de fapt în 2015, ceea ce explică și dinamica mai mare din acest an în activitatea de politică externă”, a spus președintele.

Această “dinamică” a fost evidențiată de numărul mare al vizitelor externe: 14 țări, în primul an de mandat, în cursul a mai bine de 20 de vizite.

Ca președinte al României, de la preluarea mandatului și până acum Klaus Iohannis a făcut vizite în 13 țări din Europa. Este vorba despre Belgia (șase vizite), Franța (două vizite), Italia (două vizite), Polonia (două vizite), Ucraina, Letonia, Croația, Serbia, Republica Moldova, Germania, Spania, Slovacia și Austria.

Mai mult, în luna septembrie a petrecut 8 zile în Statele Unite ale Americii, susținând și un discurs în cadrul Adunării Generale a ONU, dar având și o vizită la Casa Albă, unde a fost primit de vicepreședintele Joe Biden.

Iohannis a avut și o replică pentru cei care l-au acuzat că merge prea des în vizite externe. “Cred că un stat puternic nu este unul izolat, ci unul care se bucură de respectul și încrederea partenerilor, ai cărui reprezentanți comunică și discută permanent cu omologii lor pentru a construi proiecte comune”, scria președintele pe Facebook.

În privința obiectivelor pe plan extern, Klaus Iohannis anunța ca nu va schimba direcția României. Parteneriatul Strategic cu SUA și întărirea relațiilor cu UE și NATO vor rămâne țintele principale ale țării noastre în politica externă, spunea președintele. În acest context, însă, Klaus Iohannis s-a confruntat în timpul primului an de mandat și cu prima criză majoră pe plan european: criza migrației, asupra căreia Iohannis a fost cu un pas în urmă față de majoritatea liderilor europeni.

Această criză s-a acutizat în momentul în care Comisia Europeană a propus cote obligatorii de repartizare a refugiaților, care au ajuns deja la numărul de un milion pe teritoriul Europei, potrivit ultimelor date.

Klaus Iohannis anunța în acel moment că România se opune total acestor cote obligatorii. “Există alte forme prin care țările care refuză cotele obligatorii își pot arăta solidaritatea. Noi ne-am exprimat de fiecare dată pornind de la solidaritate. România e solidară cu ceilalți membri din Uniunea Europeană într-o măsură care se va arăta pe parcurs și cu imigranții”, spunea președintele, în luna septembrie.

România se alătura astfel grupului puțin numeros de țări care respingeau aceste cote, grup care nu a avut câștig de cauză în Consiliul JAI. Decizia Comisiei Europene a fost de a impune un număr fix fiecărui stat membru, României fiindu-i repartizate, într-o primă fază, 2.475 de imigranți.

În acel moment, Klaus Iohannis a schimbat radical discursul. După ce anunța că România nu poate primi mai mult de 1.785, număr la care singură s-a angajat, președintele a afirmat că noua cifră avansată de Comisia Europeană nu reprezintă o problemă.

“Numărul de refugiați care ar urma să vină în România în realitate nu este mare. Este vorba de o perioadă de 1-2 ani de zile, în care eșalonat ar trebui să-i primim. Problema poate fi gestionată ușor și cred că este bine să ne arătăm solidaritatea cu celelalte state membre”, a reacționat președintele, după anunțul final al Comisiei Europene.

O altă problemă cu care s-a confruntat șeful statului a apărut după atacurile teroriste de la Paris. Atunci, președintele spunea, în contextul discuțiilor de la nivelul UE cu privire la mecanismele împotriva fluxului migrator, că nu trebuie schimbate deciziile deja luate. Acesta a spus că tragedia din Franța trebuie luată “ca atare”, drept un atac terorist, iar România nu își schimbă poziția față de criza refugiaților, considerând că trebuie aplicate deciziile luate deja la nivel european.

În aceeași zi, însă, de la Comisia Europeană a venit un anunț care îl contrazicea pe președinte. Uniunea Europeană își va revizui modul de organizare pentru a crea un sistem diferențiat, “pe viteze diferite”, în care unele țări vor fi integrate într-o măsură mai mare, iar altele mai puțin, anunța atunci Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene. Iohannis nu a revenit cu completări pe această temă.

Comunicare pe Facebook, cu reacții întârziate

Una dintre criticile aduse cel mai des președintelui a fost lipsa reacției în cazuri importante sau lipsa comunicării la Palatul Cotroceni. În cazuri precum demisia lui Victor Ponta din fruntea Guvernului sau anunțurile Comisiei Europene cu privire la cotele de imigranți, reacțiile președintelui au venit cu întârziere.

Pe unele subiecte, unde opinia publică aștepta reacții, Iohannis nu a avut niciun fel de comunicare, cum a fost la voturi pentru ridicarea imunității în Parlament, unde aleși erau salvați de colegi, deși aceasta era o temă principală în declarațiile sale de la începutul anului. Mai mult, Iohannis nu a reacționat nici la scandaluri care priveau chiar Palatul Cotroceni și Administrația Prezidențială, cum a fost cazul fotografiei controversate în care șeful Cancelariei sale, Dan Mihalache, a fost surprins dormind la o reuniune oficială.

Klaus Iohannis a fost dur criticat și pentru lipsa de reacție în cazul polițistului Bogdan Gigină, care a decedat în timp ce deschidea coloana oficială a vicepremierului de la acea vreme Gabriel Oprea.

Cu privire la lipsa sa de reacție în astfel de cazuri, Klaus Iohannis a avut un comentariu în ultimul discurs susținut în fața Parlamentului.

“Știu că de-a lungul acestui an unii s-au întrebat de ce nu reacționez la orice subiect, de ce nu intervin în forță la adresa unor oameni politici cu funcții în stat, de ce nu răspund la atacuri cu aceeași monedă. Sper că onorând promisiunea de a face politică altfel am dat răspuns și acestor întrebări”, a spus președintele.

Anterior, într-un interviu acordat televiziunii germane ARD, Iohannis a adus și alte lămuriri: “Tăcerea mea nu a fost de fapt o tăcere adevarată. Eu mă adresez rar publicului pentru obișnuințele românești. O dată la două-trei săptămâni, ceea ce pentru uzanțele europene înseamnă des și felul în care mă exprim e diferit de ceea ce erau obișnuiți oamenii de la predecesorul meu (Traian Băsescu – n.r.). Poate că tocmai din comparația aceasta au unii impresia că vorbesc mai puțin. Dar eu știu când trebuie să-mi exprim ideile”.

Intervențiile lui Klaus Iohannis de la tribuna Palatului Cotroceni au fost rare, iar ocaziile în care permitea jurnaliștilor întrebări și mai rare. O mare parte a comunicării șefului statului a venit pe Facebook, acolo unde Iohannis a făcut majoritatea comentariilor față de cazul Colectiv (postând chiar și un videoclip cu un mesaj pentru români), dar și în cazul criticilor aduse Parlamentului. Mai mult, Iohannis s-a folosit de Facebook și pentru a face precizări în urma unor decizii luate de Administrația Prezidențială, cum ar fi solicitările de reexaminare asupra unor legi – cel mai recent exemplu fiind legea dării în plată.