Amenințări ale vieții pe fast-forward

Ce îl face pe un om fericit? Indiferent de statutul social, de vârstă, cele mai importante sunt relațiile interumane. Dar sunt tendințe sociale, asemeni unor plăci tectonice, care vor genera tensiuni. În rândul tinerilor diferențele de mentalitate se adâncesc. Oamenii se înstrăinează tot mai mult, relaționează tot mai puțin. Ne adâncim tot mai mult în folosirea mediului digital. Toate acestea sunt tensiuni care pot schimba cursul societății așa cum o știm acum, dar, deopotrivă, aceste provocări pot deveni oportunități pentru comunități, cât și pentru branduri, companii private sau instituții de stat care doresc să se implice în medierea unui dialog și în apropierea crevaselor ce se formează.

În singura zi de weekend perfectă pentru săniuș în parc din acest sezon m-am grăbit să răspund la un mail care nu era nicidecum urgent. Atracția ecranelor s-a insinuat profund în viețile noastre, iar impactul este uriaș, pentru că afectează relațiile – de la cele mai apropiate până la cele mai îndepărtate.

Manuela Mancaș, managing director și fondator al firmei de cercetare de piață AHA Moments, povestește că recent s-a „întâlnit” cu întrebarea „Care este cel mai important lucru din viața noastră?”. Care este răspunsul? Relațiile interumane. „Când auzi/vezi răspunsul, îți dai seama că, în mod incontestabil, este așa”, spune ea și face referire la un studiu derulat de celebrul Harvard Study of Adult Development pe o perioadă de aproape un secol. Studiul a urmărit aceleași persoane din adolescență până la vârste înaintate, colectând repetat date despre multiple aspect din viața lor. „Concluzia principală susținută de cercetători este că relațiile interumane de calitate, cu partenerii de viață, copiii, prietenii și comunitatea, sunt printre cei mai puternici predictori ai fericirii și sănătății pe termen lung, indiferent de statutul social.”

Doar că toate relațiile au nevoie de efort, de socializare, de empatie, de toleranță și ascultare. Și toate acestea sunt împinse spre marginea comportamentelor individuale și colective.

„Ce se întâmplă în societatea noastră? Sunt câteva tendințe care apar cât am clipi – sunt foarte rapide și cu impact. Sunt trenduri care te surprind și prima dată când auzi de ele nu-ți este foarte clar la ce se referă. În a doua secundă conștientizezi că aceste trenduri există în jurul tău, în spații poate extrem de apropiate. Iar în a treia secundă îți dai seama că sunt realmente disruptive și că pot să aibă un ecou destul de puternic. Eu le asemuiesc unor mișcări tectonice – sunt dedesubtul lucrurilor, dar ca manifestare pot fi foarte puternice”, declară Manuela Mancaș. Ea punctează că aceste tendințe nu sunt foarte bine conturate și înțelese, dar serii de date din studii longitudinale realizate in Europa, SUA și alte tări ale lumii, alături de datele unui studiu derulat în noiembrie 2025 în România atestă că tendințele sunt reale, și determină transformări demografice, schimbări valorilorice și modificări ale comportamentelor.

„Una dintre tendințele sociale este permacriză și epuizare. E vorba de epuizare emoțională colectivă, ca reacție a unei secvențe de ani foarte grei pe care i-am traversat – pandemie, inflație ridicată și presiune financiară mare, alegeri care parcă au rupt țara în două mai tare decât oricând, războaie în țări vecine și nu numai”, explică reprezentanta AHA Moments. Oamenii intră în starea de epuizare colectivă și se îndreaptă spre o zonă de escapism și trivial, astfel încât să echilibreze o extremă cu o altă extremă.

Dar tensiunile provocate de tendințele sociale identificate de AHA Moment și Rethink pot deveni oportunități reale pentru cei care vor să le înțeleagă și să găsească soluții.

„Gen Z, tinerii de până în 30 de ani, formează a doua cea mai comună categorie de enoriași, după persoanele de 65, și probabil vor deveni chiar cea mai comună categorie în anii următori în UK.”

Robert Santa, cercetător-șef, Rethink România

„În România, 30% dintre bărbații tineri (18-24 de ani) consideră că femeile ar trebui să se concentreze mai mult pe casă și familie decât pe carieră. În schimb, doar 9% dintre tinere sunt de această părere.”

Manuela Mancaș, managing director și fondator, AHA Moments

Tinerii la biserică și femeile la cratiță?

În rândul tinerilor, femeile și bărbații au valori și așteptări din ce în ce mai diferite, iar pericolul real este că diferențele ideologice pot deveni o frână reală în formarea cuplurilor și familiilor, cu implicații pe termen lung.

„Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, titlul unei cărți scrise de John Gray, a devenit o expresie comună pentru a sublinia cât de diferite sunt cele două genuri. În ceea ce îi privește pe tineri, mai adecvată devine exprimarea că fiecare gen aparține nu unei planete diferite, ci unei alte galaxii.

Vorbind despre neoconservatorism, Robert Santa, cercetător-șef în cadrul Rethink România, un think tank pentru politici publice din țara noastră, povestește că a identificat acest trend în perioada pandemiei. Inițial, l-a observat cercetând factorii din spatele declinului natalității în o serie de state europene. „Încercam să ne uităm la cauze sociale și culturale. În 2021, tot mai multe date începeau să ne surprindă. De ce? Pentru că, în mod normal, la Rethink ne uităm la studii longitudinale (pe perioade lungi de timp), iar acestea merg cam în același sens. Sunt tendințe de creștere sau descreștere fără întreruperi majore, fiindcă intrăm automat în logica numerelor mari. Dar în spațiile culturale din Europa și din America de Nord am văzut, în jurul perioadei 2021–2022, că începe să se schimbe ceva și, pentru prima dată, anumite percepții pe care le aveam nu se mai aplicau automat.”

De pildă, religiozitatea sau mersul la biserică erau, în spațiul occidental, asociate până acum câțiva ani cu populația în vârstă. Însă de 5–6 ani se conturează un fenomen surprinzător, observat în monitorizările de date primare ale Rethink în multe țări și în diverse forme: tot mai mulți tineri sunt atrași de religie, în unele țări numărul lor crescând rapid de la an la an. „Vedem acest fenomen în Marea Britanie sub forma numărului de enoriași tineri sau în Franța sub forma botezului adulților.”

În plus, observă Robert Santa, acest trend nu este neapărat uniform pe genuri și dă exemplul Marii Britanii, unde schimbarea religiozității a fost atât bruscă cât și puternic centrată pe bărbați. Mai multe studii arată că băieții și bărbații sunt interesați de idei conservatoare, care, în funcție de țară, pot avea forme diferite.

În Europa și în Statele Unite există și un clivaj puternic între modul în care votează tinerii și tinerele, observă cercetătorul. „Trendul de vot pe care îl asociam cu tinerii a rămas relativ stabil în spațiul occidental, dar în rândul băieților și bărbaților apar schimbări destul de bruște. De exemplu, la alegerile din SUA din 2024, bărbații de până în 30 de ani au votat destul de puternic cu Donald Trump, inclusiv în categorii demografice care erau votanți tradiționali ai democraților, precum tinerii hispanici. Vedem tot mai multe semne că există o schimbare culturală puternică în rândul bărbaților și băieților, care au ajuns să aibă o cultură divergentă de mainstream, mai ales în spațiul online. Este denumită uneori, colocvial, manosphere”, punctează Robert Santa.

Ce se întâmplă în România? Manuela Mancaș povestește că, în cadrul studiului derulat, „prima dintre afirmațiile care ne-au surprins foarte tare și care atestă acest neoconservatorism al bărbaților tineri se leagă de rolul femeii în societate. Iar în rândul bărbaților tineri observăm o diferență foarte mare de percepție față de femeile tinere”.

30% dintre bărbații tineri (18–24 de ani) consideră că femeile ar trebui să se concentreze mai mult pe casă și familie decât pe carieră. În schimb, doar 9% dintre tinere sunt de această părere, ceea ce arată progresismul lor, idee aflată în contrapondere cu conservatorismul bărbaților tineri.

Există diferențe importante de opinii și în ceea ce privește percepția legată de standardul de viață. 67% dintre femei spun că nivelul de trai este acum mai bun decât era în trecut, față de doar 40% dintre bărbații tineri. „Un alt aspect pe care noi l-am măsurat, care are o legătură cumva tangențială cu neoconservatorismul versus progresismul femeilor, este predispoziția de a ajuta persoane necunoscute. Atunci când vine vorba despre disponibilitatea de a oferi ajutor unor necunoscuți pe stradă, femeile tinere sunt mult mai dispuse să o facă decât bărbații.”

Totuși, neoconservatorismul nu este în relație direct proporțională cu atașamentul față de tradiții. Astfel, explică Manuela Mancaș, bărbații tineri nu consideră că tradițiile trebuie păstrate în timp – fie că vorbim despre rețete, obiceiuri și așa mai departe. Aceasta este o preocupare mai degrabă a generațiilor de peste 35 de ani sau a femeilor, chiar și a celor tinere.

Diferențele ideologice, de abordare și de perspectivă tot mai mari dintre genuri pot genera scenarii pentru un viitor care nu arată deloc bine, atenționează Manuela Mancaș. „Dacă acest clivaj ideologic continuă să se adâncească, nu se vor mai forma familii, natalitatea va scădea foarte mult și vor cădea multe alte piese de domino schimbând societatea așa cum o știm acum.”

Robert Santa dă exemplul unor state precum Coreea de Sud, unde s-a ajuns la un clivaj aproape absolut între tineri și tinere și unde există deja un impact social profund. „În segmentul de vârstă 20–30 de ani, rata de formare a cuplurilor a intrat într-un picaj total, pentru că, evident, fără un minim de comuniune ideologică este dificil să conviețuiești cu o altă persoană.”

De-a lungul anilor, în România au fost făcuți pași importanți, iar discriminarea femeilor în anii 2000 era mult mai puternică decât în prezent. Însă, în timp ce femeile percep schimbările ca fiind pozitive, unii bărbați le resimt drept negative. Maria Predoiu, cofondator si director executiv al CampioMATE, observă că pentru o perioadă foarte lungă de timp, la nivel global feminismul a fost o mișcare intensă, vizibilă și foarte activă. „Femeile au avut un sens, un ideal, o mișcare care să încurajeze acest progres și să le schimbe statutul social. Dar nu a existat nicio mișcare similară care să redefinească rolul bărbatului într-o societate în evoluție.”

Ce este

neoconservatorismul?

• Revenire reactivă la tradiție, autoritate și stabilitate într-o eră dominată de discursul progresist.

• În mod neașteptat, acest trend este vizibil în rândul Generației Z și al Milenialilor, adesea cu o divizare de gen: tinerii bărbați înclină spre valori conservatoare, în timp ce tinerele femei rămân mai progresiste.

În acest vid de sens, de redefinire a rolului bărbatului în societate, în familie și în mediul profesional, au apărut o serie de voci extrem de atractive pentru tinerii care nu aveau alte modele și care au reușit să ocupe acest spațiu conversațional, oferind un model care nu este neapărat benefic.

„Ce înseamnă asta? Este mai degrabă un risc sau poate fi o oportunitate? Eu aș vedea acest teritoriu ca fiind extraordinar de generos, cu oportunități atât în zona educațională, cât și în cea de branding și marketing. Este loc pentru voci, pentru mișcări, pentru catalizatori, pentru magneți care să creeze un sens mult mai interesant pentru bărbați, astfel încât rolul lor într-o societate în care femeia a evoluat și și-a redus dependența de providerul masculin să poată fi definit într-un mod pozitiv”, afirmă Maria Predoiu.

Diferențele de mentalitate și de comportament între genuri pot produce dezechilibre majore. Maria Predoiu dă exemplul Japoniei, unde natalitatea reprezintă o problemă majoră: nu se mai formează cupluri durabile „pentru că femeile din Japonia sunt foarte independente, nu mai au nevoie să fie sprijinite de modelul masculin de altădată, iar modelul masculin nu s-a adaptat acestei realități. În plus, în Japonia realitatea digitală este mult mai avansată decât în Europa. În mediul digital obții bucurii rapid, fără efort. Însă o relație presupune efort, iar tinerii nu știu să depună acest efort, nu sunt obișnuiți cu el în viața de zi cu zi”.

O relație presupune, așadar, efort. Toate aceste cauze au provocat o situație în care peste 40% dintre tinerii japonezi nu au experimentat până la 35 de ani nicio relație umană reală. Oficialii din Japonia, înțelegând această problemă, „investesc în educație pentru a-i învăța pe tineri să relaționeze. Deși există interes pentru relaționare, nu mai există cunoștințele și abilitățile necesare. Guvernul japonez investește pentru a ajuta tinerii să reconstruiască această punte. Probabil că și în societatea noastră tinerii de ambele genuri au un obicei mai redus de a face efort relațional decât alte generații.”

Și pentru că, în cadrul generațiilor, există diferențe atât de mari de percepție, atitudine și mentalitate, segmentarea clasică pe paliere de vârstă nu mai este o soluție suficientă. Pentru a rămâne relevante, mărcile și companiile trebuie să continue să vorbească pe limba consumatorilor. Mai mult, mărcile pot avea rolul de a crea punți, pentru că pot fi modele și surse de inspirație prin mesajele pe care le transmit.

În acest context, „este nevoie de actori credibili, educație, comunități, branduri, care să construiască un sens pozitiv, sănătos și compatibil cu prezentul pentru identitățile colective; altfel, spațiul rămâne capturat de extreme”, punctează Manuela Mancaș.

Toleranța de a asculta opinii scade, apetitul de conflict crește, alimentat inițial de siguranța oferită de spațiul din spatele ecranelor. Efectele acestei tendințe sociale se resimt în politică, la locul de muncă, în reacțiile față de tot ceea ce produce nemulțumire sau disconfort.

„Un fel de pumn în gură preventiv” este descrierea plastică a acestui tip de manifestare. Robert Santa povestește că a detectat fenomenul de fragilitate conflictuală în perioada 2013-2014, în literatura despre Statele Unite. Ce se întâmpla acolo? Erau studenți care cereau anumite etichete pentru cursuri, solicitând apariția unui trigger warning în cazul în care subiectele erau foarte sensibile sau nu se simțeau confortabil cu conținutul. Astfel a început un efect de bulgăre de zăpadă, în urma căruia s-a conturat un soi de cenzură a anumitor conținuturi din zona universitară.

„Ulterior s-a identificat faptul că, de fapt, este vorba despre un teren mai larg, legat de modul în care sunt percepute opiniile diferite sau cele provenite din spectre ideologice diferite. Concret, opiniile diferite au ajuns să fie percepute ca un soi de agresiune, iar unele persoane au devenit din ce în ce mai concentrate pe propria viziune ideologică asupra lumii, devenind relativ intolerante față de viziunile celorlalți. Acest lucru a degenerat în ceea ce astăzi este numit, în general, conflict cultural (culture wars) în Statele Unite, unde vedem că ambele tabere ideologice încearcă să reducă la tăcere cealaltă tabără, acuzând-o că ar dori să facă același lucru”, punctează cercetătorul.

În opinia lui Robert Santa, acest trend este destul de problematic și el consideră că explică, cel puțin parțial, și apariția clivajelor din zona de gen. „Vorbim și despre o hiperindividualizare: practic, triburile ideologice tind să fie tot mai mici, definite de comunități online și tot mai specifice. În momentul în care anumite idei, concepte sau moduri de a vedea lucrurile devin parte a identității, în general nu apar reacții foarte pozitive în interacțiunea cu cei din exterior.”

Există modificări de mentalitate mai ales în rândul generațiilor tinere. Este vizibilă creșterea fenomenului numit neuroticism – niveluri mai ridicate de anxietate și stres provocate de interacțiunea cu spațiile sociale – dublată de reducerea nivelului de agreabilitate în relațiile interpersonale. „Practic, avem simultan o toleranță mai scăzută față de opinii diferite, care nu este cuplată cu deschiderea de a aplana conflictele sau de a le evita. Vedem, în același timp, intrarea în conflict urmată de lipsa de toleranță față de răspunsul la conflict. Și nu vorbim doar despre o reacție asumată, directă, ci și despre una interiorizată – de anxietate și stres – pe care o resimt persoanele respective”, observă reprezentantul Rethink.

În plus, completează acesta, copiii din prezent ajung la maturitate fără a fi pregătiți să reacționeze la puncte de vedere diferite sau să le tolereze. „Din nefericire, social media încurajează aceste tendințe de apetit pentru conflict dar toleranță scăzută la acesta. Vedem și o creștere a stresului pe care efectiv îl resimt persoanele respective atunci când sunt scoase din zona lor de confort. Practic, aceasta este tendința de hipersegmentare pe care o observăm în zeci și zeci de contexte”, explică Robert Santa. El oferă și un exemplu de manifestare a acestui fenomen, legat de numele copiilor, care astăzi sunt extrem de atomizate; în trecut existau mult mai puține opțiuni.

Manuela Mancaș este de părere că agresivitatea din online poate fi explicată și prin faptul că ecranul funcționează ca un soi de protecție, identitatea fiind adesea necunoscută. „Tendința de agresivitate este mare în contrapunere de idei și la declanșarea conflictului, dar apoi intrăm într-o fază în care nu știm să gestionăm conflictul. Îndeosebi în rândul tinerilor este vizibil acest lucru.” Gradul de cooperare în România este cel mai scăzut în rândul tinerilor. Iar în studiile globale se observă că scorurile de cooperare s-au redus pe toate palierele de vârstă, cu un picaj mai abrupt în rândul tinerilor.

„Acest neuroticism – instabilitate emoțională sau anxietate – se leagă de faptul că te îngrijorezi adesea de lucruri mărunte din jurul tău, că te simți copleșit de tot ceea ce te înconjoară, de responsabilități și de contexte”, explică reprezentanta AHA Moments. Studiul Pareto arată că, în rândul tinerilor, există procente mult mai mari de anxietate decât în alte segmente de vârstă. Deși cooperarea este mai scăzută la tineri, scăderi apar și în celelalte grupe de vârstă, ceea ce sugerează un fenomen generalizat, nu doar o „fază” a unei generații.

Ce este

fragilitatea conflictuală?

• Un paradox: oamenii sunt mai puțin rezilienți emoțional, dar în același timp mai predispuși la confruntare.

• Rezultatul este o formă de agresivitate fragilă, o combinație între hipersensibilitate și disponibilitatea de a lupta.

• Remodelează politica, locurile de muncă și relațiile dintre consumatori și organizații.

• Implică interacțiuni cu publicuri care escaladează mai repede și sunt mai greu de calmat.

În plus, femeile, indiferent de vârstă, raportează niveluri mai ridicate de suprasolicitare și anxietate, ceea ce adaugă presiune asupra dinamicii sociale și asupra disponibilității pentru compromis.

Maria Predoiu este de părere că s-a ajuns la un grad foarte ridicat de oboseală și epuizare, mai ales din cauza algoritmilor din social media, care promovează reacții negative și conflicte. „Oamenii au fost dresați ani de zile să se comporte agresiv față de opiniile diferite. Cu precădere în social media a crescut acest fenomen; aici s-a dezvoltat această fragilitate conflictuală.”

„O altă dimensiune a acestei tendințe sociale”, spune Manuela Mancaș, „este faptul că ascultarea <ca să răspund> (nu ca să înțeleg) devine norma; empatia cere cadre și contexte care nu sunt scalabile în formele standard de social media.”

În lipsa unui antrenament real pentru dialog, conflictul se mută spre extreme: fie explozie, fie retragere; se pierde zona de negociere „calmă”, care menține comunitățile funcționale.

Astfel, „pentru mediul de business și pentru instituții, comunicarea trebuie gândită având în vedere toleranța scăzută la disconfort, pentru că escaladarea este rapidă și costisitoare din punct de vedere reputațional”, observă Manuela Mancaș.

Fiecare, pe propriul device

Suntem doar la un pas distanță de scenariile din filmele sau cărțile SF ce prezintă variante distopice de viitor în care fiecare individ consumă drogul personalizat. Socializarea s-a redus masiv, iar ecranele captează atenția chiar și atunci când oamenii se întâlnesc cu familia sau prietenii.

„Vedem că multe tipuri de consum, comportamente și tipuri de instituții au intrat în declin: de la cluburi, care încă dinainte de criza economică din 2008 au început să se închidă în număr mare, până la baruri, care se închid în foarte multe țări sau se transformă în alte tipuri de engagement”, explică Robert Santa. În plus, adaugă el, a crescut foarte mult consumul take-away în detrimentul consumului în afara gospodăriei, iar, per total, în rândul generației de tineri de astăzi a scăzut timpul alocat interacțiunii cu prietenii. În mod obișnuit, povestește reprezentantul Rethink, exista un parcurs relativ liniar: o persoană ajungea la 18 ani, urma o perioadă de câțiva ani în care avea foarte multe interacțiuni cu un cerc social destul de divers și larg, iar apoi, de regulă, urma formarea unei familii, moment în care numărul de interacțiuni sociale scădea semnificativ și se muta preponderent în interiorul familiei.

„Acum vedem această tendință fără formarea familiei. Sunt mult mai puține interacțiuni sociale în rândul Gen Z, precum și alte schimbări de comportament. Una dintre ele mi se pare fascinantă: scăderea consumului de alcool în foarte multe țări, iar interesant este că această tendință este transversală ideologic. O vedem și la tineri cu puncte de vedere mai degrabă conservatoare.” Această tendință pare să coincidă cu scăderea dramatică a numărului de ore petrecute în contexte sociale reale, odată cu apariția smartphone-urilor, mutarea internetului pe telefoanele mobile și dezvoltarea social media, care devine din ce în ce mai mult solo media. Mutarea timpului liber din socializarea offline spre spațiul privat/digital reduce expunerea la interacțiuni informale, care în mod normal construiesc încredere, toleranță și abilități sociale.

„I-am întrebat pe oameni unde petrec mai mult timp. 2024 e punctul în care relațiile interumane sunt puse în balanță exact pe același palier cu zona digitală. Ceea ce e înspăimântător.”

Manuela Mancaș, managing director și fondator, AHA Moments

Există și o frână economică reală: costul socializării crește, iar presiunile structurale (de exemplu, cele legate de locuire) îi determină mai ales pe tineri să își reducă viața socială offline. „Costurile economice, într-o perioadă de restricție, sunt cu atât mai importante pentru tineri, care sunt supuși unor presiuni economice uriașe. Au dificultăți în a accesa o locuință, iar multe dintre măsurile luate de societate tind să îi penalizeze involuntar. Un exemplu pe care îl dau foarte des este cel al normelor energetice pentru clădiri. Intenția este bună, impactul tehnic este pozitiv, pentru că reduci, de pildă, facturile la energie.” Însă costul de achiziție al locuințelor eficiente energetic este mai mare decât în cazul celor care nu respectă aceste norme, ceea ce crește presiunea economică asupra persoanelor de 20–30 de ani.

Manuela Mancaș povestește că a observat scăderi ale timpului petrecut în spațiile offline: „Am început să ne uităm la HoReCa, pentru că asta identificasem în datele și analizele globale; am văzut o scădere care poate fi corelată cu inflația. Doar că observăm același tip de scăderi și în rândul persoanelor din palierul Pareto (20% dintre românii cu cele mai mari venituri – n.red.), care au un alt tip de confort atunci când vine vorba de venituri și de alocarea banilor.”

Pe de altă parte, în ceea ce privește plimbările în aer liber – un spațiu accesibil oricui, nu doar celor care fac parte dintr-un grup restrâns – sunt vizibile reduceri în rândul publicului general, dar mai puțin în rândul publicului Pareto. În acest caz, diferența nu este determinată de venituri – care ar fi putut explica consumul din HoReCa -, ci este legată de mentalitate și de preocuparea acestei categorii pentru propria sănătate. „În ceea ce privește vizitele acasă și mersul în vizită, deși nu vorbim despre un spațiu terț, am vrut să vedem dacă socializarea se limitează în mai multe forme. Observăm și aici reduceri, probabil legate tot de zona digitală. Socializarea s-a mutat în spațiul digital, fie în social media, fie în solo media. Însă online socializăm foarte scurt și superficial, cu un spectru larg de oameni, dar cu foarte puțină profunzime”, afirmă reprezentanta AHA Moments. În schimb, consumul de social media este foarte ridicat.

Ce este

declinul spațiilor terțe?

• Socializarea, interacțiunile în spații organizate fizice și timpul petrecut alături de amici sunt toate în scădere.

•  „Agora” a fost întotdeauna centrul vieții comunitare, democrației la firul ierbii, etc. Declinul acesteia are implicații complexe.

În ceea ce privește balanța dintre timpul petrecut cu cei dragi și cel petrecut în spațiul digital, 61% dintre respondenții studiului afirmă că preferă compania oamenilor din jur. Totuși, doar 38% dintre ei simt că dispozitivele le afectează relațiile personale, „ceea ce înseamnă că fie se află într-o zonă neutră, fie chiar 25% cred că nu există niciun fel de influență negativă. Poate este vorba despre o lipsă de conștientizare a impactului”, spune Manuela Mancaș.

„O altă întrebare se leagă de verificarea telefonului chiar și în compania altor persoane. Te simți incomplet fără gadgeturi? Răspunsul este similar cu cel pe care l-ai da în cazul oricărui viciu: ai nevoie de prezență și de frecvență. În ecuația prezență fizică – atenție digitală, deși suntem în același spațiu, fiecare stă pe telefonul lui, în lumea lui, primindu-și doza de dopamină.”

În plus, oamenii declară că preferă compania celor dragi, dar normalizează situația de tipul „suntem împreună și totuși separați”, fiecare cu telefonul lui, ceea ce erodează calitatea relațiilor.

Pentru reconstrucția spațiilor terțe este nevoie de „magneți” – ritualuri, huburi, experiențe recurente – care să îi scoată pe oameni din logica izolării. O direcție probabilă a „noului normal” este tranziția către microcomunități cu sens: mai puține grupuri mari și mai multe grupuri mici, legate de valori, practici și sentimentul de apartenență. „Legătura cu celelalte trenduri este puternică: atunci când scad spațiile terțe, scade și «exercițiul social» al dialogului, iar acest lucru poate amplifica atât polarizarea, cât și fragilitatea conflictuală”, conchide Manuela Mancaș.