Am avut dreptate? Ce nu v-au spus politicienii în campanie

Articolul a fost publicat în numărul din 12.11.2012 al Business Magazin.

Adriean Videanu, potențialul viitor premier al ARD, a calificat drept “colecția de minciuni de toamnă-iarnă” programul economic al USL, susținând că acesta ar duce deficitul bugetar la 15% încă din primul an, în timp ce Victor Ponta a replicat că programul ARD e mincinos, fiindcă are nevoie în 2013 de o sumă de 11 mld. lei neaflătoare în buget. În schimb, și Videanu, și Ponta au explicat că propriul lor program e realist, fiindcă nu are termene fixe de aplicare, întinzându-se până în 2016. “Planurile fiscale ale alianței social-liberale sunt similare cu cele ale opoziției. Diferența semnificativă este dată de orizontul de implementare gândit pentru următorii patru ani, în vreme ce opoziția anunță intenția tăierii impozitului pe venit și profit la 12% începând cu 1 ianuarie 2013”, remarcă Mihai Țânțaru, analist al ING Bank România. E drept, aici ARD are un avantaj față de USL, fiindcă alianța dreptei nu e favorită în sondaje, așa încât își permite să promită mai mult fără să-i dăuneze. Puteți să ignorați, așadar, liniștiți ambele programe: nici cota unică de 12% a ARD, nici impozitarea diferențiată cu un maxim de 16% a USL nu vor fi adoptate în 2013, după cum nici tăierea CAS cu 5% nu intră în vigoare la anul.

Ce nu vă vor spune politicienii este însă că nu din realism fiscal au eșalonat măsurile propuse, ci de frica FMI, care nu numai că a respins deja acum câteva luni proiectele de reduceri de taxe ale guvernării USL, dar a mai și sugerat o majorare cu 1% a impozitului pe venit, a CASS și a TVA, pe motiv că nivelul primelor două e prea mic față de cel din alte state din UE și că astfel s-ar putea reuși o majorare a ponderii în PIB a veniturilor bugetare. Indirect, Victor Ponta a recunoscut dependența de FMI când a explicat că singura măsură certă pentru 2013 e rambursarea a 15% din TVA pentru producătorii agricoli, pentru că “FMI nu a spus niciodată că se opune” și pentru că, în concepția Guvernului, principalele două sectoare cu potențial de creștere în 2013-2014 sunt agricultura și energia.

FMI va rămâne și de acum înainte consilierul nostru nr.1, având în vedere proaspăt anunțata intenție a autorităților (Traian Băsescu, Victor Ponta și Mugur Isărescu) de a încheia la anul încă un acord preventiv cu Fondul. Motivația noului acord este aceeași ca și pentru precedentele, din 2009 și 2011: România are nevoie de un certificat de disciplină în fața creditorilor, iar FMI nu vrea să riște repetarea scenariului din 2005 de rebeliune fiscală a guvernului Tăriceanu, rebeliune ale cărei consecințe le-am suportat din 2009 încoace tot strângând cureaua.

STRATEGII FĂCUTE DE ALȚII

Dependența față de sfaturile FMI e benefică pentru politicienii noștri, care au ajuns treptat să-și delege complet către instituțiile creditoare capacitatea de a gândi, dezobișnuindu-se atât să mai aibă idei, cât și să poarte răspunderea pentru măsurile pe care le iau, atâta vreme cât majoritatea acestora se iau pentru că “așa ne cere FMI”, lăsând astfel o mulțime de timp liber politicienilor pentru campanie. Acesta e unul dintre motivele de frustrare pentru oamenii de afaceri cu care a vorbit BUSINESS Magazin. “Mi-aș dori ca noii guvernanți de după 9 decembrie să fie în stare să comunice ce fac, astfel încât oamenii să înțeleagă rostul unor măsuri, și nu în ultimul rând să adreseze problemele și nu persoanele. Pentru că azi văd nesfârșite atacuri la persoană, dar nu văd viziune, nu văd un obiectiv clar de atins. Mi-aș dori ca în loc să spună <ne-a zis FMI să…> să îi aud spunând <ne-am propus ca România să… și asta înseamnă că…>, iar pentru FMI tot ce propun ei să fie un model de urmat”, spune Cătălin Olteanu, managerul companiei de logistică FM România.

Surprinzător sau nu, viziunea de ansamblu dorită de Olteanu e așteptată cu același interes și de politicienii care ar trebui s-o construiască. “Ceea ce lipsește României este o viziune economică, o viziune de dezvoltare pentru următorii ani”, declara premierul Ponta zilele trecute, adăugând că “trebuie să stabilim dacă România are într-adevăr un potențial în zona de energie, în zona de agricultură și dacă o reindustrializare a României prin investiții, în zona productivă, făcută în special de marile companii internaționale, reprezintă doar iluzii ale noastre sau o realitate”. Ponta s-a mândrit, în context, cu ceea ce el a numit “reforma structurală” din energie făcută de guvernul său, începând cu insolvența Hidroelectrica și continuând cu proiectul de listare la bursă a unor pachete din Transgaz, Romgaz și Petrom undeva în 2013. Acestea nu echivalează însă cu o viziune de dezvoltare, ci doar cu o cale de a face rost de bani la buget, după cum e și viziunea lui Traian Băsescu de a mărita cât mai repede resursele de aur sau de cupru.
Un pas mai departe ar fi cererea FMI ca Guvernul să facă o listă cu companiile unde vrea să rămână acționar și una cu celelalte, care urmează să fie vândute sau lichidate, pornind de la premisa că ponderea companiilor de stat în economie (10% din forța de muncă și 9% din PIB anual) e prea mare față de alte state din Est și grevează eficiența colectării și a cheltuirii veniturilor. Întrebat de BUSINESS Magazin ce politici economice ar evita cu orice preț dacă ar fi în viitorul guvern, economistul Mircea Coșea a răspuns decis: “Vânzarea activelor statului (greșit numită privatizare) în actualele condiții de criză econmomică și ale procesului de disoluție a instituțiilor statului român”, adăugând că actualul acord cu FMI ar trebui renegociat, prin amânarea sau sistarea privatizărilor în sectorul energetic, prin includerea în acord a unei “strategii românești de revizuire a fiscalității” care să mizeze pe crearea de locuri de muncă și investiții care vor asigura în timp recuperarea pierderilor temporare de venituri la buget și prin alocarea unor resurse suplimentare pentru agricultură, chiar cu riscul creșterii deficitului bugetar.

În schimb, Dragoș Dinu, fostul șef al A&D Pharma, critică tocmai reticența de până acum a guvernelor față de privatizări, enumerând ca politici de evitat “sprijinirea discriminatorie a companiilor de stat in detrimentul celor private, lipsa de decizie in ceea ce priveste privatizările parțiale sau integrale și lipsa de sprijin pentru piața de capital, în primul rând prin listarea a cât mai multe companii de stat. Ar fi aici un dublu beneficiu: cash-ul încasat imediat, dar mult mai important, transparentizarea operațiunilor acestor companii.” El se declară însă împotriva majorării propuse de FMI a impozitelor, estimând că ea ar duce “la stagnare sau chiar recesiune”, în timp ce chestiunea veniturilor la buget se poate rezolva mai curând cu amnistii fiscale și combaterea evaziunii.

Aproape în același timp cu sfaturile FMI, în octombrie, au apărut și listele de recomandări ale celor mai puternice organizații care apără interesele investitorilor străini – Consiliul Investitorilor Străini și AmCham, cele care în trecut au definit în unele cazuri chiar până la detaliu strategia și politicile guvernului Boc (fără ca acesta să recunoască vreodată care e originea lor), iar acum au început să bată în cuie agenda viitoarei guvernări. CIS cere grăbirea numirii de manageri privați la companiile private, o nouă legislație a holdingului, cadru juridic pentru piața de obligațiuni garantate și o nouă structură birocratică – o agenție guvernamentală care să ierarhizeze investițiile publice. AmCham, la rândul său, propune ca prioritate lupta contra corupției și a evaziunii fiscale, prin reforma serviciilor publice și a administrației, acceptarea de audituri externe ale bugetelor publice, selecția etică a companiilor la achizițiile publice și “implicarea activă” a organizațiilor de business în luarea deciziilor de schimbări legislative.

În fine, săptămâna trecută a venit cu un plan propriu și Institutul Aspen, susținut și el de CIS și AmCham, cerând statului român “menținerea stabilității sistemului bancar”, “privatizarea unor companii de stat”, facilități fiscale pentru cercetare-dezvoltare, mai ales în domeniile considerate prioritare – “industria medicală, auto, IC&T, antreprenoriat web”, ajutoare de stat pentru IMM, “dezvoltarea unei rețele de transport feroviar, rutier și naval care ar permite României să devină un nod pe Coridorul Euro-Asiatic”, dezvoltarea producției agricole bio, precum și “reducerea costurilor forței de muncă”. La acest ultim capitol, ceea ce iarăși nu vor spune politicienii e că după 2008, raportul dintre salarii și productivitate a fost corectat doar parțial, iar “pentru a avea o competitivitate externă adecvată, creșterile salariale nu trebuie să depășească în anii următori câștigurile de productivitate și aprecierea în termeni reali a cursului de schimb”, după calculele prezentate de Ionuț Dumitru, șeful Consiliului Fiscal.