Alexandru Stoinea, general manager, ASBIS Romania: Au (și) oamenii loc într-un viitor al tehnologiei?

Un subiect aflat pe buzele tuturor de câțiva ani deja, fie cu optimism, fie cu teamă, dar mereu prezent, este inteli-gența artificială. Ce poate și ce nu poate (încă) să facă și, cel mai important, unde va ajunge? Va coexista pașnic cu noi sau este cea mai mare amenințare la adresa omenirii? Fiecare scenariu își are susținătorii săi, iar timpul ne va arăta dacă vreunul este câștigător sau realitatea va întrece orice imaginație din acest moment.

Modul în care noi ne raportăm la AI, în cadrul diviziei care se ocupă de soluții robotice, este acela de a-i valorifica în mod responsabil potențialul și de a o integra în viața cotidiană și în procesele de producție industrială. Poate mai multă lume ne cunoaște ca distribuitor IT, dar noi avem și branduri proprii, așa că zona de cercetare și dezvoltare a tehnologiilor inteligente ne este foarte familiară. Soluțiile care se nasc în divizia de robotică se adresează com-paniilor din diverse domenii, de la logistică, la retail sau sănătate, cu scopul de a le da acces la o gamă largă de tehnologii care optimizează operațiunile și reduc erorile umane. Cu alte cuvinte, luăm ce este mai bun din tehnolo-gie, pentru a obține rezultatele de care lumea businessului are nevoie: reducerea costurilor și îmbunătățirea calității serviciilor. Producția este unul dintre domeniile unde roboții inteligenți sunt deosebit de utili, pentru că pot prelua inclusiv sarcini periculoase, permițându-le oamenilor doar să supravegheze aceste operațiuni și să se concentreze pe activități complexe. De asemenea, acolo unde fluctuația de personal este mare și rămân constant posturi nea-coperite, roboții vin să salveze situația prin efectuarea de sarcini de logistică sau servicii de curățenie în spații cum ar fi depozite, spitale, hoteluri, clădiri de birouri sau în spații urbane în aer liber.

Revenind la semnele de întrebare în legătură cu impactul acestor tehnologii inteligente asupra forței de muncă umane, noi am ales o abordare optimistă: chiar dacă unele sarcini sunt preluate de roboți, intervenția umană nu devine inutilă, ci trece printr-o transformare profundă, este forțată să se reinventeze. Sunt convins că, peste 20-30 de ani, oamenii vor avea joburi despre care acum nu avem nici cea mai mică idee, dar ele vor apărea pe măsură ce realitatea în care trăim se transformă. Apar noi provocări și cerințe, pentru care va trebui să găsim soluții. Cu sig-uranță programarea, ingineria, analiza de date vor fi în top, dar poate vor fi și altele, care acum par de domeniul ști-ințifico-fantastic, cum ar fi medierea relațiilor de muncă om-robot.

Dacă acum 30 de ani credeam că în 2024 vom merge cu farfurii zburătoare și ne vom parca elicopterul pe aco-perișul casei, iată că suntem aici și lucrurile nu arată deloc așa. Când privești viitorul, este imposibil să anticipezi toți factorii care vor modela o realitate: te concentrezi pe anumite tușe, iar rezultatul este mai degrabă o caricatură decât o redare plină de acuratețe a peisajului futuristic. Dacă este să luăm, însă, o singură lecție din trecut, eu cred că adaptarea este aceea. A fost mereu cheia supraviețuirii speciilor de-a lungul istoriei și sunt convins că și omeni-rea va găsi o cale să își facă loc în noua realitate pe care tot ea a creat-o în ultima jumătate de secol.