Alex Morar, Fost CEO al NEPI Rockcastle: Chiar ar trebui să fim mai optimiști în legătură cu ceea ce reușim să facem în această țară
Alex Morar a condus până la începutul acestui an operațiunile NEPI Rockcastle, cel mai mare dezvoltator imobiliar din România și unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Europa Centrală și de Est. Din poziția de CEO, el a fost cel…
Alex Morar a condus până la începutul acestui an operațiunile NEPI Rockcastle, cel mai mare dezvoltator imobiliar din România și unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Europa Centrală și de Est. Din poziția de CEO, el a fost cel mai puternic executiv român din piața imobiliară europeană, conducând de la București un portofoliu de circa 6 miliarde de euro format din malluri, centre comerciale și centre logistice la nivelul Europei Centrale și de Est. Alex Morar a lucrat pentru NEPI (ulterior NEPI-Rockcastle) timp de aproape 15 ani, încă de la fondarea dezvoltatorului imobiliar, dintre care ultimii șase în poziția de CEO.
Executivul român și-a început cariera la New York, la banca de investiții Julius Baer, pentru a veni apoi în România, unde a lucrat o vreme pentru Deloitte, în departamentul de M&A și proiecte mari. A urmat NEPI-Rockcastle. La începutul unui nou drum, Alex Morar a vorbit în emisiunea Viața ta e un business, a canalului TV Aleph, despre perioada NEPI, dar și despre cele mai importante lecții de afaceri din cariera sa.
Te-ai reîntors în România în condițiile în care foarte mulți tineri ar da ani din viață să meargă în SUA și să rămână acolo. Tu ai revenit în țară de la New York, de ce?
Motivele pentru care m-am întors au fost mai multe. Unul a fost personal, iar din punct de vedere profesional am considerat întotdeauna că în România și în țările din această zonă este multă oportunitate. La vârsta respectivă nu mă gândeam că cine știe ce o să fac eu, dar aveam convingerea asta că e un loc mai propice pentru o persoană ca mine decât New York, unde aveam senzația că totul se făcuse deja. Cred că era o senzație în principal de oportunitate.
Tu cum de ai văzut această oportunitate și mulți alții care pleacă din țară acum, fără să se mai uite înapoi, spun că viitorul lor este în afară? Ce vezi tu la România? Ce a văzut NEPI la România, un fond sud-african, de nu au văzut alții?
E ideea aceasta că iarba dincolo de gard pare mai verde. Și eu, dar și investitorii noștri, au văzut mai multe laturi ale acestui gard și au putut să compare. Când eu terminasem facultatea, aveam un job care îmi plăcea și era OK, dar am venit aici într-un concediu de vară și îi mulțumesc și acum șefei de atunci care a spus „Alex, du-te și vezi, poate îți place și dacă nu îți place te așteptăm aici, că nu stă firma asta în tine.” Și în perioada în care am venit în România, am fost la un interviu și mi s-a părut că oportunitatea parcă e altfel, parcă sunt mult mai multe potențiale deschideri, nu este doar e un job, în care ăsta e biroul, ăsta e computerul, bagi și introduci date și mai ai un proiect. Primul meu job aici a fost la Deloitte și tipurile de proiecte aveau în titlu cuvântul „dezvoltare” – adică noi suntem într-o emerging market (încă suntem), iar asta implică oportunități pe care nu le găsești în țări foarte dezvoltate, îți dă oportunitatea să construiești.
Când ai fost la facultate în New York, ce te gândeai că vei ajunge?
Când am terminat facultatea, sincer, nu mă gândeam că o să devin ceva anume și nici acum nu am genul ăsta de gânduri. Pot să zic că atunci când eram în liceu mă gândeam la multe chestii gen matematică, arhitectură, inginerie, chiar și biologie. În final, am ales economia pentru că mi se părea alternativa cea mai flexibilă la nivel global ca să ajungi pe picioarele tale, cumva îți faci de lucru în direcția asta. Când am terminat facultatea doar eram deschis să încerc cât mai multe lucruri și să profit de oportunitățile pe care le aveam. Și s-a ivit o oportunitate în România.
Tu când ai fost la Julius Baer în SUA, banca de investiții, care a fost primul tău salariu, ți-l mai amintești?
Nu îmi amintesc, dar nu era nici mult, nici puțin, era suficient încât să trăiești.
Și la Deloitte, când ai venit aici?
Asta e o întrebare cu multă substanță pentru mine. Nu îmi amintesc exact cifra, dar ce îmi amintesc este că făcusem calculul și eram la fel ok și cu unul și cu altul, costurile legate de casă erau însă semnificativ mai mici ca în New York.
Timp de 2 ani ai stat la Deloitte. Și apoi ai plecat la NEPI, un fond sud-african care vrea să dezvolte proiecte imobiliare comerciale în România, mall-uri, centre comerciale. Ce te-a determinat să pleci?
Istoricul este puțin mai diferit. Când am plecat de la Deloitte, NEPI abia se înființa, erau doi oameni și principiul era să investești în proprietăți comerciale, nici măcar nu era definit ca malluri, clădiri de birouri sau că e rezidențial sau logistic. Era doar un principiu general că România și regiunea sunt atractive din punctul de vedere al risk-returnului și așa am început. M-a determinat faptul că din jobul pe care îl aveam, puteai să estimezi unde ajungi în 3 ani, în 5 ani, în 7 ani, iar dincoace era un start-up unde nu puteam să previzionez ce se va întâmpla nici într-un an, nici în 10 și pe mine asta m-a atras cel mai mult.
Știai de real estate când ai intrat în 2007 la NEPI?
Nu. Aveam doar puțină experiență de consultanță, cât poate să aibă un om de 23-24 de ani.
De ce crezi că ai rămas atât de mult la NEPI? Tu ești de 15 ani aici, în ultimii 6 ani ai devenit CEO, o poziție extrem de importantă. Cred că ești cel mai important executiv român din imobiliare.
Este clar un element de circumstanță. Businessul a tot crescut, când am început eu, eram trei oameni în firmă, acum suntem peste 400. La început, făceam toți de toate. Cum firma a tot crescut, evident că am încercat să contribui cât mai mult în cât mai multe arii ale businessului. Și m-am simțit și util. Simțeam că merită efortul. Când a fost momentul ca fostul CEO să schimbe macazul s-a ivit oportunitatea pentru mine.
Ai negociat pachetul salarial, ai negociat ceva sau era jobul visurilor tale?
Nu, nici una, nici alta. A fost, cum spuneam, un aspect de circumstanță și pentru board eu am fost eu cea mai logică alegere în momentul acela. Nu, n-am negociat salariul, eram într-un rol și pur și simplu s-a zis ok, de mâine intri în rolul asta. Și după aceea am văzut noi cum o facem, cum o dregem.
Care a fost cea mai dificilă decizie a cariei tale la care te-ai gândit mult?
Deciziile cele mai grele sunt de obicei legate de oameni și în atâția ani am avut și probleme legate de oameni, adică luarea deciziei dacă rămân sau nu în firmă.
Care este temerea ta cea mai mare din poziția pe care o ai în business?
Nu pot să zic că am o temere foarte mare fiindcă am încredere că ce am construit cu echipa este destul de stabil. Lucrurile pe care nu le putem controla sunt de obicei cele mai înfricoșătoare. Nu putem decât să ne pregătim.

Ce sentiment ai când intri în Promenada sau în Mega Mall, ai sentimentul că este proiectul tău?
Sunt diferențe între proiectele noastre pentru că pe unele le-am construit chiar noi și pe altele le-am cumpărat, în timp ce pe altele le-am mai modificat. Este o diferență între cele două. Mai sunt și altele care s-au făcut cât timp am fost eu CEO. Mai ales în proiectele pe care noi le-am construit de la zero am o mare satisfacție că e cumva produsul finit brut al unei echipe destul de mari, chiar internaționale, și da, e probabil cea mai mare satisfacție pe care o avem. Mai ales alte orașe decât în București.
Care a fost prima decizie pe care ai luat-o când ai devenit CEO?
Cred că am schimbat modul în care aveam întâlniri în cadrul echipei de management.
Tu ești un CEO asumat, vrei să fii liderul sau ești un CEO care vrea să delege? Și delegi, ai încredere în echipă?
Încrederea am dezvoltat-o de-a lungul timpului și eu cred în principiul de a conduce prin exemplu. Asta cu delegatul e ceva ce mi s-a tot zis să o fac și am fost învățat să o fac pentru că pur și simplu nu poți să faci tot cu mâna ta. E chiar un deficit să nu delegi. Noi tot ce am făcut, am făcut pentru că am avut o echipă bună și am reușit să ne înțelegem ca echipă. Nu cred că puteam să facem ce am făcut dacă pur și simplu ziceam „OK, tu faci asta, tu asta și ne vedem când e gata”.
Ce defecte crezi ca ai și te-au ajutat, te-au susținut în poziția de CEO la Rockcastle?
Un defect este probabil că supraanalizez lucruri și îmi este foarte greu să accept lucrurile făcute aproape suficient de bine, totdeauna vreau maxim și perfecțiune. Evident, știm cu toții că nu este posibil să ajungi la treaba asta, dar este motivația cu care am reușit să tot împing spre mai bine și mai bine zic eu. Asta spun că este totuși un exemplu de defect care a ajutat.
Care este cea mai utilă lecție pe care ai învățat-o despre business?
Pe termen lung, integritatea dă recompense. Să te ții de principiile tale. Merită.
Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai putea să faci în plus față de ce ai făcut?
Sigur aș pune mai mult accent pe aspectele astea soft, de leadership, gândire și mod de analiză și decizie. Adică pentru a dezvolta mai multă încredere în mine și în cei din jur, și să avem un sistem de comunicare mai eficient ca oameni.
Ce i-ai spune tu lui Alex Morar care are acum 20 de ani și care consideră că să ajungă la New York este visul vieții lui?
Păi ce să îi zic? I-aș zice, în măsura posibilităților, experimentează cât mai multe oportunități înainte să iei o decizie pe termen lung. Deci asta, și să ai mai multă încredere în tine.
Ai fost recrutat de NEPI sau pur și simplu ai depus un CV pentru că ai văzut acest cuvânt? NEPI erau noi pe piață, nimeni nu știa de ei.
Da, era non-existent. Nu a fost nici cu CV, nici cu recrutare, a fost cu un telefon. Șeful meu a plecat de la Deloitte și eu l-am sunat și l-am întrebat ce facem. Pentru mine era o opțiune ori mă alătur acestui start-up, ori urma să îmi caut altceva, ori să mă reîntorc în State, ori alt job. M-a atras necunoscutul.
Ce ai învățat de la investitorii străini? Tu ai mulți acționari care sunt fonduri mari în spate cu miliarde pe mână, ce ai învățat de la ei?
Cred că cel mai relevant e de menționat că de multe ori ei te și ne privesc cu totul alți ochi decât ne privim noi pe noi înșine, ceea ce este un compliment pentru tot ce facem noi aici în România și nu mă refer doar noi și la firma noastră, ci la multe business-uri și multe industrii. Chiar ar trebui să fim mai optimiști în legătură cu ceea ce reușim să facem în aceasta țară.
Puteți vedea toate emisiunile pe: alephbusiness.ro/emisiune/viata-ta-e-un-business/