Ai probleme cu rambursarea creditelor? Legea insolvenței personale poate rezolva situația. Pricipalele prevederi ale proiectului și când va intra în vigoare

Undeva la sfârșitul acestui an sau la începutul anului viitor legea insolvenței persoanelor fizice ar putea intra în vigoare și ar putea rezolva multe dintre situațiile cu care românii care s-au creditat în franci elvețieni sau au rămas fără slujbă se confruntă. Deputații au aprobat miercuri proiectul de lege, după ce acesta a fost adoptat și de Senat și a fost avizat de Guvern anul trecut. Pentru ca legea să intre în vigoare, proiectul trebuie promulgat de președintele României și publicat în Monitorul Oficial, urmând să intre în vigoare la șase luni de la publicare.

Procedura de insolvență a persoanelor fizice poate suspenda executările silite începute, oprește acumularea de dobânzi și penalități pentru întârzierea la plată și protejează persoanele fizice de bună credință. Toate creanțele devin lichide și exigibile și toate actele unilaterale ale debitorului nu mai produc efecte. Legea asigură un echilibru între interesele debitorilor, persoane fizice, și cele ale creditorilor. Legea reglementează trei tipuri de insolvență: cea pe plan de rambursare a datoriilor, procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active și procedura simplificată de insolvență.

Insolvența se aplică debitorului persoană fizică care are domiciliul în România, este în stare de insolvență și nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de cel mult 12 luni, capabil să-și execute obligațiile așa cum au fost contractate, cu menținerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine și pentru persoanele pe care le are în întreținere; probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligațiilor raportat la veniturile realizate sau prognozate a fi realizate, față de nivelul de pregătire profesională și expertiza ale debitorului, precum și la bunurile urmăribile deținute de acesta; cuantumul total al obligațiilor scadente este cel puțin egal cu valoarea-prag (valoare-prag este cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active; este de 15 salarii minime pe economie).

Debitorul aflat în insolvență va putea depune la comisia de insolvență o cerere de deschidere a procedurii pe baza de plan de rambursare a datoriilor. Dacă el consideră că situația sa este compromisă iremediabil, va putea solicita instanței judecătorești deschiderea procedurii de insolvență prin lichidare de active.

Cererea trebuie să cuprindă motivele care au condus la insolvență; numele sau denumirea creditorilor, datele acestora, precum și valoarea și tipul creanței; acțiunile judiciare împotriva averii debitorului, inclusiv, dacă este cazul, procedurile de executare silită începute sau măsurile asigurătorii aplicate; demersurile de renegociere extrajudiciară a anumitor datorii angajate anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței;    statutul civil; statutul profesional; cuantumul veniturilor din muncă și a celor asimilate acestora, al sumelor de bani cuvenite pensii în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestații sociale, precum și a oricăror alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală și dividende încasate într-o perioadă de trei ani anterior depunerii cererii, precum și schimbările previzionate ale veniturilor în următorii trei ani; bunurile debitorului, incluzând bunurile aflate în proprietate comună pe cote-parți sau în devalmășie, cu precizarea altor drepturi reale decăt dreptul de proprietate pe care debitorul le deține asupra bunurilor altor persoane; conturile deschise la instituțiile de credit sau la societățile de investiții financiare de către debitor, precum și conturile curente, alături de disponibilul din aceste conturi; creanțe al căror titular este debitorul, precum și orice drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deține asupra bunurilor altor persoane; actele cu titlu gratuit, precum și tranzacțiile de peste 10 salarii minime pe economie încheiate în ultimii trei ani anteriori formulării cererii; litigiile în curs sau finalizate în care debitorul este sau a fost parte, care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul acestuia.