Agricultura este o afacere super profitabilă. De ce nu se cultivă mai mult teren în România, deși avem suprafețe agricole mari, iar tinerii nici nu se aproprie de acest domeniu

„Durata de sănătate“ este o sintagmă la modă în 2024. Noua perspectivă nu se referă doar la numărul de ani pe care îi trăim, ci și la calitatea acestora, la anii în care suntem sănătoși, activi și plini de vitalitate. Astfel, atenția tuturor se îndreaptă către produse mai sănătoase, cu o listă mai scurtă de ingrediente și fără substanțe chimice nocive. Politicile UE și globale vizează durabilitatea, astfel că autoritățile se concentrează asupra reducerii consumului de pesticide în agricultură. Care sunt totuși țările cu cel mai mare consum de pesticide? Ce legătură este între ele și consumatorul român?

Olanda, țară care în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost grav afectată de foametea ce a durat mai bine de un an, acum este unul dintre marii producători europeni de alimente de bază și procesate. Investițiile în agricultură, în industria alimentară și în tehnologii au transformat-o într-o fabrică uriașă de mâncare. Numai că pentru a produce intensiv, substanțele chimice de potențare sau protejare a plantelor sunt nelipsite. Astfel, Olanda se evidențiază ca fiind țara din Uniunea Europeană cu cel mai ridicat consum de pesticide per hectar, ce depășește 10 kg, conform datelor publicate recent de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO).

Pe de cealaltă parte, Olanda se clasează în topul primelor cinci țări din care România, țara cu cel mai mic consum de pesticide din UE (0,6 kg/ha), importă alimente, în special legume, carne și lapte. De ce România, țara cu cea mai curată mâncare, statistic, importă? Nu produce suficient pentru a-și hrăni populația. În acest context, România importă anual alimente în valoare de peste 3,5 miliarde de euro numai din UE, iar Germania, Italia, Olanda, Belgia și Austria sunt printre principalii furnizori. Prețul plătit, dincolo de cifre, este uriaș: ele consumă până la 17 ori mai multe pesticide pe hectar decât noi și aceste substanțe toxice ajung în alimentele din farfuria noastră și apa pe care o bem. „România are avantajul, spre deosebire de țările din vestul Europei, să aibă o piață agricolă mai apropiată de ceea ce înseamnă natural, mai «emergentă».

Țările din vestul Europei au practici agricole la nivel industrial, practici intensive asupra solului și le fac de mai multă vreme, care le-au atras o serie de probleme pe trenurile lor și trebuiesc combătute cu pesticide”, a spus Răzvan Prelipcean, cofondator al Naturleg Organic Farming, o fermă de familie care lucrează o suprafață de circa 500 de hectare, din care aproape 60 de hectare o reprezintă legumele, în localitatea Valea Ciorii, din județul Ialomița.

În schimb, românii, de-a lungul timpului, au căutat să facă rotația culturilor în mod temeinic și n-au „aruncat” cu bani în produse chimice care să-i ajute să-și sporească producțiile, a adăugat Răzvan Prelipcean. În aceeași notă, Marius Petrache, directorul general al Marcoser, o companie care are trei hectare de teren cu legume cultivate în câmp și în solarii în Matca, cel mai mare bazin legumicol din țară, face referire nu doar la nivelul scăzut de aplicare a pesticidelor, ci și a îngrășămintelor per hectar în România. Astfel, dacă România produce cea mai curată mâncare, întrebarea e: cum o multiplicăm? Cum dezvoltăm agro-industria românească? Cum reducem deficitul în acest sector, unde singura constantă este creșterea în valoare a acestuia de la an la an? Marius Petrache a subliniat că lipsa unei producții alimentare mai mari în țară are mult de-a face cu politicile existente.

Dezvoltarea este esențială, sectorul privat dorește să avanseze, însă sectorul legumicol necesită aproximativ 20.000 de hectare de solarii pentru a satisface cererea internă și pentru a intra pe piețele de export, iar asta înseamnă o activitate continuă între martie-aprilie și octombrie-noiembrie. Acum, România are circa 4.000 de hectare de solarii pentru producția de legume, astfel că ar trebui să crească de cinci ori suprafața pentru a satisface consumul intern, ceea ce presupune investiții de cel puțin 1,5 miliarde de euro, potrivit producătorului de legume. Apoi, România are deficit comercial pe toate principalele categorii de alimente și băuturi, de peste 5 miliarde de euro. Cele mai importate produse sunt carnea de porc, peștele, lactatele, fructele și legumele, conform datelor statistice naționale.

Producția de legume în solarii reprezintă sub 5% din suprafața totală cultivată cu acestea, astfel că în timpul iernii găsim în marile magazine roșii din Olanda, Italia sau Spania, dacă ne referim la UE, ori din Turcia sau Maroc, dacă ne referim la state din afara sa. În plus, absența producției interne aduce și cu sine implicații asupra sănătății. Olanda se distinge prin faptul că are cel mai mare consum de pesticide per hectar din Uniunea Europeană, înregistrând peste 10,86 kg, chiar dacă dispune de o suprafață agricolă limitată.

Această situație derivă din investițiile semnificative în tehnologii, transformând țara într-o fabrică de producție alimentară la scară masivă. În clasament urmează Cipru (9,2 kg/ha), Malta (8,1 kg/ha), Irlanda (7,1 kg/ha) și Belgia (6,4 kg/ha), potrivit datelor recent publicate FAO. „Pesticidele sunt produse chimice atent monitorizate la nivel de Comisia Europeană, pentru că pot avea efecte adverse care se manifestă prin reziduuri în produsele tratate cu aceste pesticide. De aceea, practica utilizării lor în agricultură diferă de la o țară la alta, în România fiind mai puțin prevalentă”, a explicat Bogdan Belciu, cofondator și partener în cadrul Valorem Business Advisory.

Pe de altă parte, acesta a adăugat că România folosește – ca toate țările europene – îngrășăminte chimice pe care le importă în ponderi din ce în ce mai mari. Totuși, situația  se datorează și faptului că industria chimică din România a scăzut dramatic în ultimii 25 de ani, iar cea a îngrășămintelor, în mod particular, a fost închisă pentru perioade extinse începând din 2022 din cauza prețurilor prea mari la energie, care nu au fost practic deloc subvenționate în România (spre deosebire de majoritatea celorlalte țări europene), iar un exemplu relevant în acest sens este Azomureș. Azomureș asigura jumătate din necesarul de consum al fermierilor români, care s-au dus spre distribuitori sau au importat direct ori au mers spre îngrășămintele organice, piața care este în creștere, chiar dacă e una, încă, ușoară de la an la an.

În acest context, rămâne întrebarea: cum creștem agro-industria?

„România are potențialul să crească semnificativ agricultura: deși avem a cincea suprafață agricolă din Europa, producția și valoarea adăugată pe hectar în România sunt cu 30-70% mai mici decât ale țărilor cu cele mai mari suprafețe agricole din Europa”, a spus Bogdan Belciu. Marius Petrache este de părere că este necesar un plan pe o perioadă de zece ani – nu se poate realiza într-un interval mai scurt – pentru a stimula întreaga horticultură, de exemplu. El afirmă că România ar ocupa cu ușurință prima poziție în Uniunea Europeană în calitate de producători de fructe și legume în extrasezon dacă s-ar realiza o creștere a acestui sector.

A dat exemplul Greciei, care primește aproximativ 20 de milioane de turiști anual și achiziționează roșii din Polonia, deoarece România nu le produce. Acesta menționează că Grecia ar prefera să cumpere de la noi, având în vedere proximitatea geografică, dar acest lucru nu este posibil în prezent. De asemenea, el susține că implicarea politică este esențială pentru dezvoltarea agriculturii românești, deoarece investițiile în acest sector reprezintă o decizie politică.

De ce nu intră tinerii în legumicultură ca să reducem deficitul?

„Principalul element de teamă al investitorilor și al tinerilor care vor să intre pe piața aceasta este faptul că legumicultura este un business complex. Pe lângă tehnologia de cultură mai amplă se adaugă și factorul uman, pentru că ai nevoie de zilieri ca să poți să recoltezi, să pregătești produsul pentru vânzare, să-l vinzi. Totuși, este o zonă care are o profitabilitate mai mare decât cultura de cereale, e mai interesantă și e mai satisfăcătoare pentru că intri în contact direct cu consumatorul final”, a spus Răzvan Prelipcean. Pe de altă parte, el spune că tinerii au avantajul să atragă fonduri europene dedicate acestui sector pentru a se dezvolta. În plus, vede o satisfacție în posibilitatea de a face anumite produse cu valoare adăugată, cum ar fi conserve de legume.

Cu ce probleme se confruntă agricultura și o țin din dezvoltare?

„Fragmentarea ridicată a terenurilor: România are cea mai mare pondere a terenurilor sub 5 ha din UE, de aceea doar 0,4% din fermieri lucrează peste 100 de hectare – față de 9% în Estonia, 10% în Slovacia și 18% în Cehia; doar 0,2% din fermieri lucrează între 50 și 100 ha – de 5 ori mai puțini ca în Polonia și Bulgaria și de Â10 ori mai puțini ca în Cehia”, este prima enumerată de Bogdan Belciu.  Aceasta este urmată de nivelul redus de investiții în tehnologie agricolă, inclusiv în irigații, precizând că investițiile pe hectar sunt de până la 5 ori mai mici față de țările UE performante. Apoi, are o productivitate mică: 11% din populație generează sub 4% din PIB și un grad ridicat de îmbătrânire al populației ocupate în agricultură: Â90% are peste 45 de ani și Â63% peste 55 de ani. Dincolo de acestea, statisticile arată că agricultura are un deficit de finanțare de 11 miliarde de euro și acces limitat la finanțare, precum și costuri ridicate, cât și facilități logistice limitate (silozuri, terminale maritime). „România este doar pe a 14-a poziție în Europa din punctul de vedere al efectivelor de animale vii per capita; o poziție bună este ocupată doar la efectivele de oi și capre – animale a căror carne este mai puțin folosită în România și care este în general exportată în viu”, a mai completat Belciu.

România poate dubla ponderea agriculturii în PIB

„După estimările mele, România poate dubla ponderea agriculturii în PIB, iar parte din măsurile care pot ajuta în acest sens includ: optimizarea dimensiunilor exploatațiilor agricole, facilitarea comerțului cu produse agricole, creșterea investițiilor în tehnologii moderne în sectorul agricol, creșterea gradului de pregătire profesională a fermierilor”, a spus Belciu.

Acum, agricultura are o contribuție de 4-6% în PIB. În detaliu, el vede necesară cadastrarea tuturor proprietăților agricole pentru a facilita tranzacționarea terenurilor, creșterea, dar și eficientizarea, modului de acordare a subvențiilor în agricultură pentru a încuraja exploatările eficiente, stimularea asocierii proprietarilor agricoli, stimularea dezvoltării capacităților de depozitare și logistică – inclusiv terminal maritim, facilitarea accesului fermierilor la piețele externe de cereale, îmbunătățirea mecanismelor de sprijin acordate fermierilor pentru a încuraja investițiile în tehnologie și irigații, facilitarea accesului fermierilor la credite cu costuri rezonabile prin mecanisme de garantare a creditului agricol și alte politici financiare, dezvoltarea sistemelor de irigații și mecanisme de finanțare eficiente, modernizarea și promovarea învățământului profesional și tehnic agricol, sprijinirea implicării tinerilor în sectorul agriculturii și luarea de măsuri specifice pentru limitarea evaziunii fiscale în agricultură. „O a doua oportunitate mare pentru România este de a folosi produsele agricole în agroindustrie: astăzi exportăm produse agricole primare și importăm mâncare. Astfel, principalele exporturi ale României au fost: cereale de 3,3 mld. euro; lemn brut și cherestea de 1,2 mld. euro; oleaginoase de circa 1 mld. euro, animale vii de 0,3 mld. euro, grăsimi și uleiuri vegetale de 0,2 mld. euro”, a menționat el, valorile oferite fiind pentru anul 2022.

„După estimările mele, România poate dubla ponderea agriculturii în PIB, iar parte din măsurile care pot ajuta în acest sens includ: optimizarea dimensiunilor exploatațiilor agricole, facilitarea comerțului cu produse agricole, creșterea investițiilor în tehnologii moderne în sectorul agricol, creșterea gradului de pregătire profesională a fermierilor.” – Bogdan Belciu, cofondator și partener în cadrul Valorem Business Advisory

Pe de altă parte, principalele importuri în categoria produselor agricole, alimentare și conexe au fost de îngrășăminte, în valoare de 1,8 mld. euro, carne și produse din carne de circa 1 mld. euro; fructe de circa 0,7 mld. euro; lapte și lactate de circa 0,7 mld. euro; preparate alimentare diverse de 1 mld. euro; legume de 0,5 mld. euro, zahăr de 0,4 mld. euro, preparate din legume și fructe de 0,4 mld. euro, pește și crustacee 0,3 mld. euro, lână de 0,1 mld. euro și produse de morărit și panificație de 0,1 mld. euro. „Principalele măsuri care ar putea stimula industria agro-alimentară sau agroindustria sunt: definirea unor scheme specifice de ajutor de stat pentru acest sector, care vor contribui și la dezvoltarea regională a României; stimularea consolidării acestor sectoare, inclusiv prin fonduri de investiții; stimularea investițiilor în cercetare și dezvoltare prin finanțări dedicate și facilități fiscale; susținerea și stimularea exporturilor prin programe dedicate, cu suportul entităților guvernamentale de resort”, a precizat Bogan Belciu. „Olandezii ne dau legume, dar și lapte, și carne, iar danezii ne dau și porci, chiar dacă animalele lor nu ajung pe pământ.

Nici nu au teren și nu au unde să le crească, iar dacă le cresc în aer liber, produsele procesate se vând de cinci ori mai scump, pentru că sunt ecologice, și nu ne permitem să le cumpărăm”, a spus Petrache. În Olanda, a menționat el, se produce prea puțin pe sol. În schimb, se face legumicultură pe substrat, adică se face agricultură aeroponică, ceea ce înseamnă că plantele sunt crescute cu rădăcinile în aer și doar sunt pulverizate din când în când cu jeturi de apă, agricultură hidroponică, ceea ce înseamnă că plantele cresc pe un pat de apă, și agricultură cu vată de sticlă și saltele de nucă de cocos, unde este o substanță nutritivă care hrănește plantele pe baza unui program de pe calculator. Cu toate acestea, producțiile sunt mai mari din vestul Europei se fac cu alte costuri decât în România, iar randamentele sunt mai ridicate. În același timp, el crede că mediul privat ar trebui să aibă o altfel de politică de investiții.

„În Olanda, investitorul caută mai întâi vânzătorul, apoi se apucă să construiască sere și solarii și să producă. Noi o luăm invers și punem căruța înaintea cailor. Întâi facem investiția, pentru că la noi nu e la fel de mare ca în Olanda (1 hectar de solar la noi te duce la 100.000 de euro, în timp ce în Olanda te duce la 1 milion de euro) și poți să faci pas cu pas o investiție. Noi începem de la 1.000 de metri pătrați, iar apoi creștem, în timp ce în Olanda încep de la 1 hectar, cel puțin”, a mai spus Petrache. În prezent, există peste 1.000 de pesticide care sunt folosite în întreaga lume pentru a eficientiza producția de alimente, iar baza de date a FAO privind utilizarea pesticidelor include insecticidele, erbicidele, fungicidele, regulatorii de creștere a plantelor și rodenticidele. Țara cu cel mai mare consum de pesticide din Europa este Andorra, cu 17 kg/ha, iar țara cu cel mai mare consum de pesticide din lume este Brunei, cu 34 kg/ha, conform datelor FAO.