Agentul electoral FMI

Rareori vreun acord al Romaniei cu FMI a generat o cantitate atat de mare de confuzie intr-un timp atat de scurt ca in ultima saptamana. Presedintele Basescu s-a intors din SUA acuzand „disputa de principii“ dintre FMI si guvernul Romaniei, premierul Tariceanu n-a exclus renuntarea la actualul acord, iar ministrul finantelor a vorbit de o amanare cu cateva luni a discutiilor cu institutia de la Washington. Ulterior insa, vicepremierul Adriean Videanu a linistit opinia publica, afirmand ca de fapt FMI a acceptat un deficit bugetar de 0,7% din PIB si ca ar fi posibil chiar ca la discutiile din urmatoarele luni sa se ajunga la 1% din PIB, daca veniturile la buget vor fi colectate in continuare cu acelasi succes ca in primele doua luni. In ceea ce ii priveste, reprezentantii Fondului s-au abtinut de la orice comentarii. 

Consecinta a fost, cum era de asteptat, proliferarea zvonurilor: presa a lasat la o parte interpretarea in termeni economici a evenimentelor, in favoarea celei politice, mai la indemana. Presedintele Basescu ar fi aflat, de fapt, inca de la Washington ca pozitia FMI va deveni mai flexibila, dar i-ar fi lasat cu buna stiinta in ofsaid pe premier si pe ministrul finantelor, pentru a le slabi astfel pozitia in guvern – fie in favoarea vicepremierului Videanu, fie in favoarea prezumtivului sau as din maneca pentru o viitoare echipa guvernamentala, Theodor Stolojan. Iar lucrurile nu s-au oprit aici: tot presedintele Basescu ar fi vrut sa intarzie cat mai mult plecarea din guvern a lui Videanu pentru a candida la Primaria Capitalei, pana ce acesta, care este negociatorul-sef al Romaniei cu FMI, ar fi putut sa iasa in public cu o victorie in relatia cu Fondul.

Abia la sfarsitul saptamanii, Guvernul impreuna cu BNR si reprezentantii FMI au ajuns la o pozitie oficiala comuna, rezumabila astfel: ramane la ordinea zilei pericolul de supraincalzire a economiei (de unde si ideea FMI ca e de dorit o crestere economica mai aproape de 5% decat de 6% in acest an); veniturile la buget trebuie obtinute pe seama cresterii incasarilor, nu pe seama reducerii cheltuielilor, care „nu este nici fezabila, nici dezirabila“; Guvernul nu va mai face alte reforme fiscale (in speta, reducerea CAS) pana ce efectul cotei unice nu va fi complet cuantificat. Faptul a fost insa, evident, eclipsat de discutiile daca ministrul finantelor va prelua sau nu rolul de negociator-sef cu Fondul, dupa intrarea lui Videanu in campania electorala.