Agenți aproape liberi

Există o companie numită Black Duck Software, care are un business interesant: oferă consultanță și software care să ajute companiile să “înghită” software open source. Pentru ca să facă treaba asta, are nevoie de informații cât mai exhaustive despre ce se întâmplă în lumea open source, așa că a creat un catalog public al proiectelor și al contribuitorilor. Se cheamă Ohloh și folosește niște softuri (crawlers) care vizitează periodic cam o jumătate de milion de așa-numite “repositories” (locuri unde se adună codul și alte resurse legate de un proiect software) și centralizează diverse date, precum câte modificări au survenit la fiecare proiect și cine sunt cei ce le-au comis. Desigur, cu ajutorul acestor date, Black Duck Software știe care sunt proiectele cele mai active, care sunt cele mai populare, care trag să moară și tot fel de alte lucruri utile. Pe mine m-au interesat mai degrabă cifrele totale și am aflat că e vorba de 553.548 de proiecte active, însumând cam 17 miliarde de linii de cod aduse de peste un milion și jumătate de programatori.

De fapt, toate aceste numere ar trebui înmulțite cel puțin cu doi, pentru că foarte multe proiecte nu sunt înscrise. Am avea vreo trei milioane de “hackeri” care lucrează (în mare măsură fără să fie plătiți) la niște programe pe care le folosim cu toții, de multe ori fără să știm (de exemplu, faptul că vedeți în browser o pagină web poate implica numeroase softuri open source, de la un server Apache până la un server Mozilla). Acum ar trebui să mai adunăm numărul celor ce contribuie la numeroase alte proiecte colaborative (Wikipedia este doar unul dintre ele), plus cei care recenzează cărți la Amazon (sau în bloguri și forumuri), cei ce semnalează articolele de presă în situri precum Digg, autorii care-și publică lucrările sub licența publică Creative Commons și încă mulți alții care, într-un fel sau altul, contribuie voluntar la “ceva” ce ne va folosi tuturor. Cu siguranță, totalul ar depăși populația unei țări nu tocmai mici.

Mulți au văzut în această amplă mișcare o nouă formă de socialism și i-au dat imediat un nume: socialism digital. Ba chiar au constatat că lozinca fluturată de comuniști “de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi” este mult mai valabilă pentru această formă de socialism decât pentru societățile care au încercat să pună în practică marxismul. Clay Shirky explică în schimb acest curent prin “surplusul cognitiv” apărut după ce s-a ajuns ca oamenii să lucreze doar opt ore pe zi și doar cinci zile pe săptămână. Kevin Kelly vede însă aici mai degrabă un popor de libertarieni. În fine, mulți au vorbit de anarhism, pentru că, în aparență, această formă de “peer-production” și distribuție gratuită subminează bazele economiei capitaliste. Dar, după o perioadă de reticență, capitalismul s-a lăsat ispitit de fructele acestei mișcări și nu mai trebuie să ne mirăm că marile burse ale lumii sunt susținute de sisteme informatice care rulează Linux.

La sfârșitul secolului trecut, John Barlow vorbea de “dot-communism” și era de părere că internetul (cel care a făcut posibilă toată această “cooperativă” digitală) va conduce la un fenomen ciudat: întreaga forță de muncă va ajunge să fie compusă din agenți liberi. Ideea sa era inspirată de constatarea că toate aceste proiecte comunitare funcționează eficient în lipsa oricărei organizări formale, în lipsa unei ierarhii și în lipsa unei agende. Mult mai târziu s-a inventat termenul de “peer-production” și același Shirky a teoretizat “puterea organizării fără organizații”, însă ideea lui Barlow rezistă: într-un fel sau în altul, devenim tot mai mult “freelancers”, iar internetul ne permite să ne valorificăm din ce în ce mai mult acest statut. Am lucrat doi ani de zile la un proiect de mare amploare fără să mă întâlnesc niciodată cu cea mai mare parte dintre colaboratori.

Din nou, capitalismul valorifică această metodă de producție (probabil că aceasta este cea mai mare virtute a capitalismului: e capabil să-și însușească toate ideile, chiar și pe cale care par să-l contrazică). Elance, o companie care intermediază contracte pe termen limitat între companii și “agenți liberi” din întreaga lume, estimează pe baza unui sondaj că peste cinci ani 54% din întreaga forță de muncă a companiilor axate pe manipularea de informații va fi formată din freelanceri colaborând prin internet. Însă spiritul corporatist nu vrea să cedeze, așa că a inventat un “digital cubicle”: softuri precum Tahometer vor monitoriza fiecare ecran al truditorului de la celălalt capăt al lumii.