Afacerea YACHTING - cât te costă și ce câștigi

Barca cu vele există de pe vremea fenicienilor, iar miile de ani care au trecut de la prima pânză ridicată în bătaia vântului n-au făcut decât să-i adauge parfum de legendă, arome exotice, imagini cu insule pline de cocotieri și povești cu pirați. Adevărul e însă un pic mai prozaic. În ultimii ani, chiar și propulsate de vânt, velierele au reușit să ia viteză în fața bărcilor cu motor – cel puțin pe litoralul Mării Negre. Și asta pentru că școlile de yachting și soluțiile de închiriere, charter sau proprietate comună au început să prindă teren și la noi și să scadă costul pe cap de om al expresiei “marinar de week-end”. Vorbim deci despre o industrie care știe deocamdată să transforme banii în vele și timpul petrecut pe mare în orgolii mai mult sau mai puțin împlinite. Următorul pas va fi pe drumul înapoi spre contul din bancă golit de această pasiune costisitoare.Cum să scoți bani din yachting? E provocarea câtorva români, care știu deja cum să caute profitul pe mare, dincolo de orizontul crizei. Povestea lor, în această ediție a Business Magazin.

“Am investit peste 200 de mii de euro și ne-am ales cu câteva kilograme de metal, sub formă de cupe și medalii”. Așa începe mărturisirea câștigătoarei campionatului offshore al României de anul trecut, Iulia Negoescu Fulicea. Ăsta e și stereotipul cel mai frecvent despre acest sport: că e scump. E parțial adevărat: o ambarcațiune nouă cu vele din zona entry-level trece de 50 de mii de euro înainte de orice opționale. Un velier de curse începe pe la 150 de mii de euro și asta înainte de velele sofisticate de care are nevoie. Iar un yacht de croazieră pe care să poți pleca cu prietenii până la Istanbul cu tot confortul trece de 200 de mii.

E deci un sport de milionari? Nu neapărat. Cei mai mulți dintre cei care fac yachting acum în România nu plătesc mai mult de câteva sute de euro pentru plăcerea de a petrece câteva week-enduri în căldură, rău de mare, valuri și emoții de regatta.

Yachtingul este, pe de altă parte, o industrie matură în aproape toate țările cu ieșire la mare din Europa. Porturile turistice generează slujbe și creștere economică. Și nu doar atât: dau alternative de leisure pentru turiștii localnici și străini – cea mai mare problemă a litoralului românesc în acest moment, dacă nu ești pasionat de cluburi până la 5 dimineața. Practic, o țară cu o piață a yachtingului dezvoltată are mai multe șanse să atragă investiții în turism. Și poate să ceară mai mult de la potențialii oaspeți, atunci când oferta de sejur cuprinde și cuvântul magic „croazieră”

Yachtigul are deci o personalitate duală. Pe de o parte poate fi o distracție de week-end, în care ieșirea pe mare se îmbină cu o baie în larg, dar poate fi și un sport extrem de competitiv, chiar dacă la startul celei mai mari regatte de veliere din România nu se adună niciodată mai mult de 40 de bărci.

Dincolo de toate, yachtingul începe încet-încet să-și construiască un destin industrial. Sunt deja patru marine serioase pe litoralul românesc: Tomis, Eforie, Mangalia și Limanu. Achizițiile de veliere mari stagnează de câțiva ani, însă sunt școli private care au cumpărat ambarcațiuni mai mici, pe care le închiriază mai departe amatorilor. Sunt deja români care merg la concursuri în străinătate. Și sunt branduri care au început să investească în comunicare, de la McCann și Țiriac Auto și până la Alpha Bank și, cu voia dumneavoastră, Ziarul Financiar.

Și, dincolo de toate, ceea ce ieri părea un simbol al opulenței menit să mărească distanța între bogați și săraci a devenit azi o aventură bine controlată, accesibilă clasei de mijloc și generatoare de dezvoltare locală. Cine sunt principalii playeri, care sunt costurile de intrare – ca marinar sau ca proprietar – ce înseamnă un foc, o randa, un vânt travers și o voltă, aflați în paginile următoare!