Adriana Sohodoleanu: Jurnal estival - periplu culinar la mare

Adriana Sohodoleanu este antreprenor și proprietar al www.biscuit.ro

METODOLOGIE

Viața într-o multinațională m-a învățat cândva că, pentru a obține o medie realistă, din calupul cifrelor examinate trebuie eliminate mai întâi extremele – cel mai scump și cel mai ieftin, cel mai mare și cel mai mic, cel mai simplu și cel mai complex. Studiul de față – empiric și subiectiv – se referă la bucătăria de vară a românului la mare, nu ca spațiu funcțional externalizat casei, ci ca meniu, dietă și deliciu savurat în obșteasca vacanță anuală.
În cazul nostru, extremele – din punct de vedere psiho-demografic – sunt Mamaia plină de presupusă sofisticare și Vama cea boemă, unde diferența culinară între un rocker și un corporatist e dată în zilele noastre de șaorma și rock șaorma.
A doua pieptănare a pool-ului se referă la buget. Rămân, așadar, în cursă stațiunile populare, luate în stăpânire săptămânală de familii normale, de tip mamă, tată, copil și soacră, venite în bună parte prin sindicat.
Analiza a fost făcută prin experiment practic la fața locului, cu stat la coadă, ales, plătit și degustat, neuitând în proces și faza intermediară a informării prin trasul cu urechea la conversațiile convivilor, atunci când era în interesul studiului.
Atenție! Ce veți citi în continuare reprezintă norma, locul comun, regula. Excepțiile – puține, dar apreciate – nu fac obiectul acestei analize.

DATE ANALIZATE

În cadrul analizei au fost verificate meniuri de tip fast-food, autoservire, terasa pe plajă și restaurant. Oferta este în principiu aceeași cam peste tot, plaja de prețuri diferă însă în funcție de stabiliment.
Ca aspect, nimic nou. Noțiunea de plating nu a depășit granițele Master Chef, iar cromatica predominantă este cea din spectrul uleiului încins. Cea mai ieftină variantă pare să fie autoservirea hotelurilor, unde ciorba începe la 2,9 lei, iar o garnitură de la 1,9 lei. O masă bogată pentru 3 persoane nu depășește 50-60 lei, fără băuturi. Popularitatea acestui tip de local este demonstrată fără dubiu de coada deja formată la ora 12:00, înainte de a începe oficial servirea.

MENIU UȘOR DE VARĂ
Felul întâi

Ciorbă de burtă/de fasole cu afumătură/de porc/de legume/de pui.
Felul doi
Varză călită cu cârnat/tochitură dobrogeană/porc la tavă/ chifteluțe marinate. Ceafă de porc, scăriță sau hamsii prăjite. Uneori, saramură.
Kebab, șaorma, mici.
Garnituri – variate.
Cartofi – prăjiți, țărănești, cu unt sau verdeață, piure. Orez sârbesc. Iahnie de fasole.
Salate?
Nu prea multe – castraveți murați sau varză albă. Pe alocuri salată de roșii sau bulgărească.
Desert
Înghețată în “trei culori cunosc pe lume” – vanilie, căpșuni și ciocolată.
Papanași. Clătite.
Prăjituri de cofetărie de rit vechi – Excelent sau Carpați, savarine.

Nu arată a meniu de vară, nu? Și nici prea lejer nu pare. Mâncare grea, ca la mama acasă, să umple stomacul și să se depună. Pe artere și pe talie. În ordine inversă. Întrebarea nu este de ce se mănâncă în vacanță ceea ce se gătește și acasă. Poate nu toți sunt aventurieri din punct de vedere culinar sau poate mâncarea aceasta e meniul de duminică – or, cine nu ar vrea să aibă o săptămână întreagă de zile de duminică?

Nedumerirea mea, de om de nici 50 kilograme, ține de confortul de după. O masă grea, doldora de carne înecată în sosuri grase pe un fond de legume cu amidon este greu de asezonat cu o ședință de stat la soare. La 40 de grade la umbră, bila se îneacă, inima obosește, cheful dispare. Mulțimea de oameni înghesuiți pe prosoape după amiază pe plajă arată însă că se poate. Doar estetica îi dă de gol – ideea de mijloc tras prin inel este aici un basm frumos.