Adrian Vasilescu, BNR: De ce a majorat BNR rata dobânzii și ce se va mai întâmpla în continuare

În prima parte, publicată miercurea trecută, a acestui comentariu referitor la minuta ședinței de politică monetară din octombrie a CA al BNR, arătam că deciziile votate – luate cu scopul atenuării incertitudinilor, riscurilor și vulnerabilităților care ne dau dureri de cap în această țară – pornesc de la jumătatea plină a paharului. De la certitudini.

„Cei 9“, după analiza detaliată a etapei istorice curente, au consolidat un set de argumente pe care și-au întemeiat trei măsuri de primă însemnătate: 1) majorarea ratei dobânzii de politică monetară de la 1,25 la 1,50 la sută; 2) menținerea controlului ferm asupra lichidității pe piața monetară; 3) păstrarea actualelor niveluri ale ratelor rezervelor minime obligatorii în lei și valută. Obiectivul principal fiind să asigure, concomitent cu readucerea ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,50 la sută plus/minus un punct procentual, creșterea economică sustenabilă și stabilitatea financiară.

Minuta dezbaterilor, împreună cu deciziile adoptate, conțin două mesaje extrem de importante. Unul pentru întreprinzători, care – îngrijorați mai cu seamă de criza globală – se decid greu să se avânte în noi investiții. Celălalt pentru întreaga societate românească – autorități, instituții, companii din economia reală, piețe financiare, populație – confruntată cu valuri de profeții despre hiperinflație, stagflație și chiar despre „mama tuturor crizelor“. Radiografia acestui timp, făcută public de Banca Națională, aduce sub reflector și ordonează atât certitudinile pe care societatea se poate baza, cât si conturul real, fără retușuri, al dificultăților, al provocărilor pe care le avem de înfruntat.

La tabloul certitudinilor, sistematizat în raport cu gradele de siguranță, m-am referit miercurea trecută. Și la o parte tabloului incertitudinilor. În comentariul de față voi continua prezentarea, de asemenea clasificată, a altor incertitudini, riscuri și vulnerabilități. Începând cu acelea vinovate de înrăutățirea considerabilă a perspectivei apropiate a inflației.

O clasă cu risc mare o constituie șocurile adverse puternice, îndeosebi cele externe, al căror impact este  potențat, pe plan intern, de liberalizarea în acest an a pieței energiei electrice pentru consumatorii casnici. Acestor șocuri li se alătură  noile majorări  anticipate ale prețurilor produselor energetice, în principal  prețul gazelor naturale și, într-o mai mică măsură, prețul combustibililor. Plus prețul produselor din tutun. Acestea sunt de natură să mărească considerabil dimensiunea și durata deviației în sus a ratei anuale a inflației.

Gradul de risc al acestei clase este marcat, în luările de poziții ale membrilor CA al BNR, cu indicativul „preocupare“. Motivat de faptul că „o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele directe ale șocurilor adverse tranzitorii provocate de creșterea prețurilor la electricitate, gaze naturale și combustibili, ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, prin pierderile ample pe care le-ar provoca activității economice și ocupării forței de muncă pe un orizont mai îndepărtat de timp“.

Sub acelasi indicativ, „preocupare“, intră și condițiile de pe piața muncii, ce  ar putea fi afectate și de extinderea digitalizării și automatizării pe plan intern, precum și de o creștere a apelului angajatorilor la lucrători din străinătate. În sens opus,  se adaugă influențele asupra salariilor, ce  sunt de așteptat din eventuala persistență a problemei inadecvării pregătirii ofertei de forță de muncă la cerințele angajatorilor, mai cu seamă pe segmente înalt specializate.

Au fost totodată evocate, în aceeasi clasă,  recente sondaje de specialitate care deși indică continuarea creșterii angajării în trimestrul IV 2021, este de așteptat să aibă un curs  relativ mai temperat.  Mai cu seamă că perspectiva devine totuși incertă în actualul context,  dată fiind înrăutățirea accelerată a situației epidemiologice pe plan intern și nivelul încă scăzut al vaccinării.

Pe orizontul de timp ceva mai îndepărtat, cresc incertitudinile legate de capacitatea unor firme de a rămâne viabile ulterior sistării măsurilor și programelor de sprijin guvernamental. Riscul, în această privință, se accentuează în contextul creșterii  prețurilor energiei și altor materii prime. Iar  prelungirea problemelor de aprovizionare ar putea conduce la restructurări sau falimente.

O combinație „incertitudine-vulnerabilitate“ are în vedere consolidarea bugetară în actualul context politic, alături de dimensiunea dezechilibrului extern și de dinamica inflației. Fiind de natură să mărească prima de risc suveran, cu potențiale consecințe adverse asupra ratei de schimb a leului, implicit asupra finanțării economiei reale.

E criză, o criză a sănătății publice cu impact major asupra economiei și societății, iar semnalul stingerii încă întârzie.