Adrian Vasilescu, BNR: Cu o singură frază, agenția de rating S&P ne-a trimis la “colț“

Standard & Poor’s, într-o  scrisoare, ne comunică – oficial! – că a menținut pentru România ratingul de țară de acum șase luni, deci nu ne-a retrogradat, cum se zvonise. Textul conține o analiză temeinică a realităților noastre economice din prezent și a pericolelor care ne pândesc în perspectiva anului 2021.

Sunt însă puține speranțe că acestei scrisori i se va acorda însemnătatea cuvenită. Și că documentul va fi  dezbătut în toată țara. La ce ne-ar folosi o astfel de  dezbatere? Gândită ca fapt singular nu ne-ar folosi pentru că nu ar mai mult decât un ac într-un car cu fân. Dacă însă, în România, ar fi ceva obișnuit ca astfel de documente să ocazioneze evenimente de anvergură, susținute de analize solide care să arunce lumini peste ceea ce ni se întâmplă, ca să vedem și să înțelegem mai bine, asta ar fi o dovadă că vrem să aparținem acelei părți a lumii interesate de sănătatea creșterii economice si a bunăstării.

Ce ar putea să trezească un mai mare interes, ca subiect de dezbatere națională, dacă nu un document oficial, de o importanță deosebită, cum este scrisoarea de la S&P? Pentru că acest document  reprezintă o fotografie neretușată a marilor probleme cu care se confruntă în momentul de față economia românească. Și cu care se va confrunta în anii ce vin. Trecând la descifrarea lui, în contextul unor analize aprofundate, s-ar putea contura răspunsuri la întrebări care ne ard.

1) De ce o țară cu potențialul României – a șasea din Uniunea Europeană socotind numărul de locuitori, și a zecea ca mărime a teritoriului, indicator important ce măsoară cât se  întind pământurile fertile, apele, în general bogățiile solului și subsolului – să avem cele mai mari deficite nu doar când numărăm spitalele moderne, dotările școlilor, autostrăzile, ci și când analizăm bugetul țării ori balanța de importuri și exporturi?

2) Și de ce noi, când ne împrumutăm pe piețele internaționale, ca să acoperim cu valută străină deficitele înregistrate, suntem taxați cu dobânzi mai mari decât alte țări din zona  noastră?

Scrisoarea de la S&P conține o analiză detaliată, riguroasă și corectă ce facilitează  și găsirea unor răspunsuri corecte la aceste întrebări. Și la altele la fel de importante. Dincolo de rating-ul dat României, comunicat vineri, ce are de asemenea tâlcul lui. Pentru că S&P operase, la sfârșitul anului trecut, o scădere de notă – de la perspectiva pozitivă la cea negativă! – gest repetat de Moody’s și Fitch anul acesta. O scădere de notă, dar nu o retrogradare într-o altă ligă. Pe când dacă S&P, după analiza făcută în acest sfârsit de an, ne-ar fi retrogradat, am fi ajuns într-o într-o altă ligă, inferioară, de care investitorii se feresc. Asta ar fi însemnat că România s-ar fi împrumutat și mai scump pe piețele internaționale în timp ce deficitele gemene, ale bugetului țării și ale balanței de importuri – exporturi, ar fi fost si mai greu de acoperit.

Așadar, și în acest sfârșit de an,  S&P menține Ratingul României la “BBB minus, cu perspectivă negativă“. Cu două mențiuni de luat aminte.

1) Un avertisment: “S&P ar putea revizui în scădere Ratingul României dacă aceste dezechilibre vor continua să se confrunte cu noi provocări în etapa de după alegeri“.

2) În timp ce a doua sună… mobilizator: “S&P ar putea revizui la stabilă perspectiva atribuită ratingului dacă viitorul guvern va proceda rapid la consolidarea fiscală, importantă pentru stabilizarea finanțelor publice; și dacă, totodată, va asigura optimizarea balanței importuri-exporturi“.

Aceste două atenționări sunt însoțit de o frază-cheie, cu care S&P ne trimite “la colț“. La colțul adevărului.

Nu înainte de a sublinia: S&P nu se așteaptă ca executivul să înăsprească politica fiscală în 2021, așa că nu vor crește impozitele și taxele. Totodată însă, din cauza contracției economice, ar putea continua declinul veniturilor bugetare. Așa că, într-o singură frază, formulează tema: “Adâncimea deficitelor demonstrează problemele de competitivitate“.

Asta-i marea pooblemă. Implicând absorbția fondurilor europene, lângă  restructurări masive ale pieței muncii, bugetului, balanței comerciale, sectoarelor cu deficite tehnologice. Și creșteri de venituri bugetare fără poveri suplimentare, ceea ce însemnă venituri mai mari din mai multă competitivitate și din mai multe mărfuri de calitate superioară în circulație. Problemă grea, pentru că implică munca întregii societăți. Cum ar putea să fie rezolvată  dacă societatea nu o dezbate, nu știe ce are de făcut și…nu face?