Adrian Vasilescu, BNR: Cauzele dezordinii globale a prețurilor se retrag... dar se retrag încet

Vocile care susțin sus și tare că „România este campioana Uniunii Europene la inflație“ s-au înmulțit și s-au diversificat, la începutul acestui an.  Este greu de înțeles cum de au căzut în capcană și au citit greșit comunicatele oficiale chiar și specialiști a caror competență e recunoscută în comunitatea economiștilor. 

 O ipoteza ar fi ca nu au citit documentele… și i-au crezut pe cuvânt pe cei care au pierdut perspectiva?!? Pe cei care, socotind simplist, au ajuns să creadă că dacă, de exemplu, în septembrie Irlanda sau în octombrie Slovenia au afișat rate anualizate de 0,0 %   aceste tari ar fi ajuns și la zero necazuri. Iar rate cu numerele cele mai mari, de 4,8 % in septembrie si 5,0 % in octombrie,  i-ar fi adus României… cele mai multe   necazuri. Or adevărul, în cazul de față, este determinat de legile statisticii – din  a căror unică perspectivă sunt interpretate numerele înșirate de Eurostat in comunicatele lunare – și nicidecum de legile matematicii!

Vineri, Biroul de Statistică al UE a publicat ultimul comunicat pentru 2024, cu datele din decembrie. Avem deci șansa realizării unor analize comparative la nivelul întregului an. De unde începem? De la „numerele mici“, desigur,  care ascund pericolele cele mai mari. Mai cu seamă, de la șirul lung de numere mici din septembrie, care marchează o răscruce de natură să provoace frisoane în toată zona euro. S-ar putea repeta istoria?… 

Să ne amintim ce a fost în 2020. Pandemia tulburase întreaga planetă. Și tot atunci – într-un firesc raport de cauzalitate cu pandemia – a debutat un ciclu de dezordine a prețurilor de consum, care în ianuarie curent a intrat în „anul VI“. Probabil ultimul. Un stagiu lung de educație financiară. Și înclin să cred că principala lecție învățată la o atât de înaltă școală, în cei cinci ani peste care am trecut deja, este aceea că fenomenul  căruia i se potrivește cel mai bine denumirea de „dezordine globală a prețurilor“, al cărui debut a avut loc în 2020 fără să i se fi pus încă punct, este unic în istoria economiei! Pentru că niciodată  până acum, de când se fac măsurători în materia mișcării prețurilor, nu s-au adunat laolaltă într-un singur ciclu toate fazele  ale căror denumiri sunt exprimate prin cuvinte ce au ca rădăcină formațiunea lexicală „flație“: inflație, dezinflație, anticamera deflației, deflație. Lipsește una singură, stagflația, pe care profesorul  Roubini o trecuse pe lista marilor riscuri, dar predicția  s-a dovedit a fi fost greșită. 

În ianuarie 2020, înainte  de pandemie, în fața zonei euro s-a deschis anticamera deflației. Începuseră să scadă prețurile: între 1,8 și 1,1 %  în treisprezece țări  și între 0,8 și 0,0 % și între 0,8 și 0,0 % în alte patru. Procesul a continuat in februarie și martie. În aprilie, dintr-o dată, în treisprezece  țari prețurile au coborât sub zero. Lovise valul deflației – acela despre care tot repetam ca este un fenomen mai periculos decât inflația – deflație care avea să dureze până în primăvară lui 2021. În tot acest timp România a parcurs un proces benefic de dezinflație, soldat cu o rată anualizată a creșterii  prețurilor optimă, de 2,06 %,  și cu  cu cea mai mică rată de politica monetară din istoria BNR. 

În 2021 a început inflatia. În România în ianuarie, în zona euro în primăvară. Inflație care, in ambele cazuri, s-a transformat in dezinflație in trimestrul al IV-lea din 2022. De atunci, de mai bine de doi ani deci, valurile care provocaseră dezordinea prețurilor se retrag!… Dar se retrag încet. 

Ce ne spun cele douăsprezece  tablouri ale Eurostat, din ianuarie până in decembrie, analizate fața în fața cu tablourile din 2020? Că se profileaza o perspectiva de repetare a istoriei! Prețurile au început să coboare sub linia de 2,0 % în ianuarie 2024, mai întâi în cinci țări, apoi in opt, mai departe în 11, pentru a ajunge la 15 în  septembrie! 15 țări, 13 din zona euro și două din afara acestei zone, în anticamera deflației! Comunicatul Eurostat de vineri a făcut lumină. Am încheiat anul 2024 fără repetarea deflației. Dar rămân mai multe semne de întrebare legate de acest început de an. Și o certitudine în ce privește România: nu este și nu poate fi campioana inflației… pentru că suntem în dezinflație; și nu putem să fim în cea mai incomodă poziție din UE privind dezorganizarea prețurilor pentru că… ne-au luat-o înainte țările din zona euro care se luptă să scape de deflație! Spunem însă deschis ce avem de îndreptat. 

Decembrie a fost, cum notează Bloomberg, „cea de-a treia lună consecutivă de creștere a inflației în zona euro“. De la o realitate statistică identică – creșterea în ultimele trei luni ale lui 2024  a ratei anuale a inflației în România – a pornit și comunicatul de  miercuri 

15 ianuarie al ședinței de politică monetară al CA al BNR. Un trimestru de inflație anemică, ce a întrerupt un proces dezinflaționist de un an și zece luni,  și-a înscris între cauze prețul internațional în creștere al mărfurilor alimentare, riscurile geopolitice și seceta  din vara anului trecut. 

Semnificativ, cu deosebire, este punctul forte al comunicatului publicat de BNR, și anume efectul scontat. Un echilibru solid, deci, pentru obținerea căruia banca centrală nu se rezumă să conserve dobânda de referință de 6,50 %, ci își activează întregul arsenal de care dispune. Pentru a asigura, înainte de finalul anului în curs, stabilitatea prețurilor pe linia strategică de țintire a inflației de 2,50 % plus/minus un punct procentual, și un PIB sustenabil. 

Deciziile de miercuri 15 ianuarie, ale CA al BNR, sunt departe de a fi fost adoptate numai prin raportări la mediul intern. Inflația – care din decembrie 2022 a devenit de fapt dezinflație – e globală. E un fenomen care produce suferință în toată lumea. Așa că atât analizele ce au precedat aceste decizii, cât și votul dat, au ținut seamă – cum se arată expres în comunicat – de ce se întâmplă în toată lumea. Au fost deci analizate confruntările cu inflația ale marilor bănci centrale, îndeosebi ale Fed și BCE, dar și ale celor din Cehia, Polonia și Ungaria. Pentru că România nu este singură…  pe o mare în furtună.

Și dacă dezorganizarea globală a prețurilor  nu a început în aceeași zi și la aceeași oră în toate țările,  nici sfârșitul ei nu va avea loc în același timp. Contextul global contează însă. A contat când „s-a aprins focul”, contează și acum. Numai că în această fază contextul intern este determinant. Iar banca centrală  are nu doar responsabilități în lupta cu inflația. Are „armele și gloanțele”. Are mai cu seamă dobânda de referință – folosită intensiv în actualul ciclu dezinflaționist   de către toate băncile centrale din lume – al cărui dozaj este calibrat pentru a-și face treaba fără sa pună in pericol creșterea economică.