Adevărul pe care nimeni nu vrea să îl vadă: În timp ce orașele din Ucraina se prăbușesc, Rusia face inventarul a sute de milioane de dolari pe zi

La începutul lunii martie, la scurt timp după declanșarea războiului în Ucraina, un val de sancțiuni economice fără precedent lovea Rusia. Atunci președintele Joe Biden tuna de la amvonul Casei Albe că va face tot ce este necesar pentru falimentarea mașinăriei de război a lui Vladimir Putin. Trei luni mai târziu, rușii continuă să provoace haos, moarte si drame în Ucraina, scrie Bloomberg.

La trei luni după implementarea unor valuri succesive de sancțiuni Rusia încă stă în picioare. Economia rusească se sprijină puternic pe vânzarea de petrol și gaze, din care încasează venituri de 800 mil. dolari pe zi.

Rusia a funcționat timp de decenii ca un supermarket uriaș pentru țările lumii, comercializând nu numai energie, ci și cereale, nichel, aluminiu și paladiu. Invazia declanșată de Vladimir Putin a forțat Occidentul să-și regândească relația cu țara lui Putin. Cu toate acestea, divorțul ar putea dura ceva timp. UE a început deja să facă pași importanți pentru eliminarea depedenței de Rusia și a lansat recent un embargo petrolier.

Sancțiunile economice nu au oprit mașinăria de război și nici nu au îngenuncheat țara, însă au provocat pagube economice atât de mari încât economiștii prevăd pentru Rusia o criză economică severă și iminentă.

Vladimir Putin alege să închidă ochii la aceste probleme, pentru că banii din vânzarea de energie încă vin și deci războiul poate fi alimentat în continuare, cu atât mai mult cu cât prețurile bunurilor exportate de Rusia au ajuns la niveluri record pe fondul conflictului.

În ciuda faptului că există deja țări care au decis să nu mai cumpere energie rusească, veniturile Rusiei din exportul de energie vor ajunge la 285 mld. dolari în acest an. La această sumă se mai adaugă alte 300 mld. dolari din exportul altor bunuri și mărfuri rusești. Altfel spus: Lumea încă pompează bani serioși în buzunarul lui Putin.

Liderii europeni sunt perfect constienți că Europa trebuie să se oprească din a cumpăra de la ruși, pentru a nu mai finanța un război care bate la ușa continentului. Cu toate acestea, guvernele naționaliste nu ezită o clipă să taxeze o astfel de inițiativă, motivând prin efectele care se vor revărsa asupra propriilor țări.

„Există întotdeauna probleme politice în privința sancțiunilor. Vrei să lovești puternic agresorul, fără să-ți afectezi aliații. Este mai ușor de spus decât e de făcut”, a declarat Jeffrey Schott, analist în cadrul Institului Peterson din Washington.

În SUA, oficialii americani caută modalități de a maximiza presiunea financiară care apasă pe umerii Rusiei. Printre aceste planuri se numără chiar sancționarea țărilor și companiilor care continuă să facă comerț cu Rusia. Totuși, această inițiativă rămâne doar pe hârtie, pentru că ar putea dăuna relațiilor dintre state.

Una dintre cele mai mari slăbiciuni ale sancțiunilor este faptul că nu se ține cont de dorința țărilor lumii de a coopera pentru rezolvarea acestei probleme.

India a cumpărat peste 40 de milioane de barili de petrol rusesc de la începutul conflictului din Ucraina, cu 20% mai mult decât tot petrolul pe care indienii l-au importat în 2021. Marile rafinării caută discuții și negocieri în privat pentru a obține prețuri sub media pieței, profitând de oportunitățile create de război.

China merge în direcția Indiei și caută să-și întărească relațiile cu Rusia pentru a obține energia pe care europenii n-o mai vor. Rezervele strategice ale Chinei ar putea conține cantități imense de petrol rusesc.

Aceeași problemă există și în sectorul industriei de cărbune și oțel. Importurile de oțel din Rusia au continuat să crească pentru trei luni la rând, ajungând să depășească de două ori nivelul înregistrat în 2021.

„O mare parte a lumii nu se implică și nu dorește să se implice în problema sancțiunilor. Comerțul va continua pentru că nevoia de combustibil va continua să existe”, a declarat Wouter Jacobs, fondatorul și drectorul Erasmus Comodity&Trade Center din Roterdam.

Progresul misiunii pe care comunitatea internațională și-a asumat-o în privința Rusiei este lent, dar este sigur și vizibil. În timp, presiunea se va acumula și mai puternic, iar Rusia va trebui să răspundă.