Adevărul ascuns din facturi: Românii sunt puși să plătească bani degeaba de 10 ani

♦ Din 2011, consumatorii de energie din România plătesc prin facturile lunare o taxă pentru susținerea cogenerării de înaltă eficiență, adică a producției de energie termică și electrică cu randamente foarte bune ♦ Până anul trecut, s-au strâns aproape 1,7 miliarde de euro în total, bani cu care se puteau ridica de la zero trei centrale de tipul celei realizate de OMV Petrom la Brazi ♦ În realitate, nu s-a construit nimic, România ajungând să importe cantități record de energie pentru a ține becurile aprinse ♦ În plus, multe orașe, inclusiv Bucureștiul, au mai trecut printr-o iarnă fără apă caldă și cu caloriferele reci ♦ Subvențiile vor continua totuși până în 2023.

Potrivit datelor centralizate de ZF pornind de la rapoartele publicate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), din 2011 și până anul trecut din această taxă de cogenerare s-au strâns fonduri de 7,6 miliarde de lei (circa 1,7 miliarde de euro), bani care se duc spre 37 de producători de energie. Printre aceș­tia se numără Complexul Energetic Oltenia și Complexul Energetic Hunedoara, două dintre companiile cu cele mai mari pierderi din economia locală, ambele pro­ducătoare de energie pe bază de cărbuni.

„Schema de sprijin de tip bonus este destinată în acest fel susținerii și promovării sistemelor de producere de energie electrică și termică în cogenerare de înaltă eficiență, astfel încurajându-se noi investiții în tehnologia de cogenerare, precum și realizarea de lucrări de înlo­cuire/ reabilitare a instalațiilor existente. Bonusul este suma de bani pe care un producător de energie electrică și termică în cogenerare o primește pentru fiecare unitate de energie electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și livrată în rețelele electrice ale SEN (Sistemul Energetic Național)“, se arată în rapoartele ANRE.

Primul an de aplicare a schemei a fost 2011, durata acesteia fiind până în 2023. Gestionarul acestei scheme de sprijin este Transelectrica, operatorul sistemului național de transport.

„Această schemă are o durată de aplicare cuprinsă între 2011 și 2023, producătorii de energie putând beneficia de bonusuri pe o durată de 11 ani consecutivi din cei 13 ai schemei“, se arată pe site-ul Transelectrica.

Bani s-au dat, dar pe ce?

Din 2011 însă, consumatorii de energie au plătit 1,7 miliarde de euro prin această schemă de încurajare a producției eficiente de energie. Chiar dacă banii au fost dați, puține lucruri s-au concretizat. Spre exemplu, de banii aceștia s-ar fi putut ridica de la zero trei centrale pe gaze după modelul celei realizate de OMV Petrom la Brazi. Centrala pe gaze de la Brazi a presupus o investiție de 530 de milioane de euro, are o capacitate de 860 MW și a intrat în funcțiune în 2012, devenind unul dintre cei mai mari producători de enrgie din România.

Banii din această schemă de sprijin s-au dus către o listă de 37 de beneficiari, printre care se numără Complexul Energetic Oltenia și Complexul Energetic Hunedoara, două dintre companiile energetice cu grave probleme financiare, despre care se spune de ani de zile că-și vor diversifica portofoliile de producție.

Complexul Energetic Hunedoara (CEH), producător de energie pe bază de cărbune aflat în insolvență, a avut în 2019 pierderi de 1,1 mld. lei, la o cifră de afaceri de 250 mil. lei. Compania, care are 4.000 de angajați, are datorii de circa 6 mld.  lei, dintre care peste 1,6 mld. lei către ANAF.

Complexul Energetic Oltenia (CEO), cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, a înregistrat pierderi de 863 mil. lei în 2019, la o cifră de afaceri de 3,1 mld. lei. Compania are 12.900 de angajați.

Importuri record în loc de producție

În locul celor trei centrale care ar fi putut fi construite de acești bani, România a ajuns la începutul acestei săptămâni să importe peste 1.500 MW de energie în anumite intervale orare, fiind incapabilă să-și asigure de una singură necesarul de energie.

Din peste 17.650 de MW instalați în unități de producție a energiei, doar 5.500 MW funcționau, de exemplu, la începutul zilei de luni. Restul fie erau oprite din diferite motive tehnice, fie ar fi generat energie mai scumpă decât cea importată.

Mai departe, escladarea prețului la energie s-a accentuat luna aceasta după oprirea planificată a Unității 2 a centralei nucleare de la Cernavodă, dar urmărește o tendință de scumpire vizibilă încă de la începutul anului. Astfel, datele din rapoartele lunare ale OPCOM arată că media prețului spot a lunii aprilie, cea mai mare platformă de tranziționare de energie, a fost de 63 de euro pe MWh față de un nivel de 26 de euro în aprilie anul trecut.

Printre factorii care au generat această scumpire se numără evoluția prețului certificatelor de emisii de CO2, dar și accentuarea profilului de importator net de energie al României, pe fondul unei ușoare redresări a consumului.

Și taxa pentru cogenerare nu este singura subvenție suportată de consumatorul român de energie, certificatele verzi fiind un alt sprijin plătit de populație și companii. Calculelele ZF pe baza datelor publicate de Transelectrica, operatorul sistemului național de transport al energiei, și OPCOM, bursa de energie, arată că din 2009, de când a început practic primul val de investiții verde, și până anul trecut valoarea subvențiilor acordate acestei industrii a fost de circa 4,5-5 miliarde de euro, bani plătiți de toți consumatorii de energie prin facturi.

Spre comparație de taxa de cogenerare însă, unde destinația banilor este neclară, România a atras pe baza schemei de sprijin cu certificate verzi investiții în 3.000 MW în sectorul eolian și circa 1.300 MW în proiecte solare.