Acces strict interzis cardiacilor

“Pentru prima oară chiar nu știu ce să spun, pentru că datele de consum nu justifică această evoluție“, spune Petre Stroe, directorul general al MET România Energy, unul dintre cei mai conoscuți specialiști din domeniul energetic. Compania pe care o conduce acum, activă în domeniul furnizării de energie, deține peste 4% din piața consumatorilor concurențiali, dar Stroe spune că are achizițiile securizate.

„De când semnez un contract, nu stau mai mult de o săptămână deschis fără energia asigurată. Am avut însă clienți pe care i-am sfătuit în vară să își prelungească contractele și nu au făcut-o. Acum consumatorii fără energia asigurată sunt îngroziți“, mai spune Stroe.

Declarațiile lui Stroe vin în contextul în care de la o medie de 156 lei/MWh, energia spot a ajuns să fie tranzacționată săptămâna trecută la uluitorul prag de 500 lei/MWh, chiar pe vârful de consum. Creșterea s-a petrecut treptat, începând cu luna august, dar condițiile în care a avut loc sunt un mister. De ce?

Cererea nu justifică această creștere a prețului. Mai mult, Hidroelectrica, cel mai mare producător local de energie, are un an de vis după ce a terminat primele șase luni cu o producție în creștere cu 20% față de perioada similară a anului trecut, pe fondul condițiilor meteo favorabile. Lacurile de acumulare sunt și ele pline. Faptul că lucrurile stau bine se văd și în rezultatele companiei. Hidroelectrica a terminat S1/2018 cu o cifră de afaceri de 1,9 mld. lei, cu 17% mai mare față de perioada similară a anului trecut, și cu un profit net de 962 mil. lei, în creștere cu 34%. În iulie anul acesta, Hidroelectrica a distribuit 90% din profitul istoric obținut în 2017 sub formă de dividende. Valoarea totală a dividendelor a fost de 1,134 miliarde de lei, din care 0,908 miliarde de lei au mers la statul român, restul intrând în conturile Fondului Proprietatea, acționarul minoritar al companiei. Statul încearcă de altfel să scoată Fondul Proprietatea din acționariatul Hidroelectrica pentru a-și securiza controlul unic asupra uneia dintre cele mai profitabile companii din România, anunțul fiind făcut chiar în plină creștere a prețurilor la energie.

Situația a devenit atât de gravă, încât Consiliul Concurenței a demarat o serie de controale inopinate la sediul Hidroelectrica, suspectând compania de abuz de poziție dominantă. Interesant este că nici măcar intervenția Consiliului Concurenței nu a răcit piața. Situația din ultimele zile amintește de drama prin care a trecut piața energiei la începutul lui 2017. Atunci, prețurile pur și simplu săreau de la o zi la alta, spre agonia furnizorilor și a consumatorilor, dar spre extazul producătorilor, fiind atinse maxime orare de circa 680 lei/MWh, nivel record.

Explozia prețurilor a generat situații în care consumatori de talie industrială s-au trezit peste noapte cu contractele anulate doar pentru că furnizorii și-au dat seama că și cu plata penalizărilor este mai avantajos să-și vândă energia la prețurile spot din acel moment decât să stea în contracte pe termen lung.

Ianuarie 2017 a devenit astfel cea mai scumpă lună din ultimii zece ani, în anumite intervale orare electricitatea fiind ofertată la uluitoarea valoare de 450 de euro pe MWh, față de o medie de 30-40 de euro pe MWh. Potrivit datelor publicate pe bursa de energie OPCOM, media de preț pentru anul trecut pe platforma de tranzacționare spot (PZU – piața pentru ziua ur-mătoare), cea mai importantă din cadrul bursei de energie, a fost de circa 48 de euro pe MWh, acesta fiind prețul pur al energiei schimbate între producători și furnizori. Acesta este cel mai mare nivel de preț din ultimii cinci ani, fără a depăși însă recordul de preț din 2008, de exemplu.

Contextul i-a prins pe mulți jucători pe picior greșit, cu politici de achiziții orientate mai ales spre piața spot, în contextul în care contractele bilaterale pe termen lung deveniseră neinteresante pe fondul unor prețuri mai ridicate. La mai bine de un an distanță, mulți dintre furnizorii care au trecut de șocul anului 2017 spun că din riscofili ai energiei s-au transformat în jucători prudenți, abandonând pariul pe preț pentru contracte stabile.

Pentru unii însă, a fost prea târziu, valul de insolvențe în rândul marilor furnizori de energie, printre care se numără  businessuri de sute de milioane de lei, precum Arelco Power sau Transenergo COM, fiind un alt atribut al anului trecut. Criza din piața energiei din 2017 nu a fost elucidată și la fel riscă să stea lucrurile și acum, dar câteva fenomene internaționale pot să aducă puțină lumină.

Unul dintre acestea este creșterea fără precedent a prețului certificatelor de emisii de dioxid de carbon, instrumente care penalizează producția de energie din surse poluante, așa cum sunt cărbunii, pentru a determina tranziția spre forme de energie mai curate. Certificatele de emisii de CO2 sunt un fel de suprataxă pe care producătorii de energie pe bază de cărbuni trebuie să o plătească în contul tonelor de dioxid de carbon eliminate în atmosferă în urma producției de energie. Mai departe, aceste costuri se regăsesc în prețul energiei.

Problema este că prețul certificatelor de emisii a crescut spectaculos în ultimul an, atingând maximul deceniului. De exemplu, săptămâna trecută un certificat costa 26 de euro, în timp ce în aceeași zi din 2017 același certificat costa 7 euro. Această creștere accelerată a prețului vine în contextul în care numărul de certificate de emisii la nivel european va fi redus în perioada 2019-2023, totul pentru a determina decarbonizarea economiilor și trecerea către surse de producere a energiei mai puțin poluante, cum sunt gazul sau energiile regenerabile.
În acest context, specialiștii din piață nu exclud ca în intervalul menționat prețul certificatelor de emisii să ajungă la 40 de euro pe MWh.

Pentru țări precum România sau Polonia, care sunt dependente de producția de energie pe cărbuni, această decarbonizare accelerată este o problemă majoră. Impactul se vede deja în rezultatele celui mai mare producător de energie din România pe bază de cărbuni, Complexul Energetic Oltenia. Entitatea, care cuprinde cele mai mari termocentrale din România și minele de lignit din acea zonă, a terminat primele șase luni ale anului cu o cifră de afaceri de 1,4 mld. lei, cu 3% mai mică față de cea din perioada similară a anului trecut. Dacă cifra de afaceri a fost relativ stabilă, profitul net al companiei a ajuns la 35 de milioane de lei, în scădere dramatică față de rezultatul de 307 de milioane de lei din S1 2017.

„Am înaintat un memorandum prin care guvernul să mandateze Ministerul Energiei (proprietarul CE Oltenia) să inițieze o serie de discuții cu Comisia Europeană, să vedem ce putem face. Nu se pune problema de ajutor de stat, dar încercăm să găsim soluții și nu suntem singuri. Polonia, Germania sunt în aceeași situație“, spune Sorinel Boza, directorul general al CE Oltenia. Însă în timp ce CE Oltenia se împotmolește în discuții, rivalii europeni au trecut la acțiune. „Prețurile mai mari la carbon se traduc în costuri mai mari pentru companiile europene de utilități, asta desigur dacă nu și-au încheiat contracte de hedging pentru aceste instrumente”, spune un consultant francez din domeniul energiei, citat de jurnaliștii de la Reuters.

Un astfel de exemplu sunt nemții de la RWE. „Poziția noastră financiară pe zona de certificate de emisii de carbon este deja securizată până în 2022 și am început deja să facem demersurile pentru perioada de după 2022”, a precizat CFO-ul RWE, Markus Krebber, citat tot de Reuters.

Simplul fapt că un colos de talia RWE a pariat pe creșterea certificatelor de emisii de carbon arată că, cel mai probabil, așa vor sta lucrurile, ceea ce mai departe nu poate însemna decât energie mai scumpă.

„Întreaga Europă de Vest se confruntă cu creșterea prețurilor la energie, așa că putem vorbi de o anumită contaminare“, crede Ion Lungu, președintele Asociației Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER). Astfel, volatilitatea prezentă pe plan local se vede perfect și în funcționarea piețelor mature de energie spot la nivel european. Spre exemplu, pe platforma EEX, una dintre cele mai importante, prețul energiei a trecut de la 72 euro/MWh de la 49 de euro pentru ca apoi să revină la 65 euro/MWh în decurs de numai câteva zile. „În plus, cărbunele este foarte scump în ultima perioadă. La final, avem o influență puternică pe preț care vine din zona de combustibil pentru că și gazul a intrat puternic în piață în contextul prețurilor mari“, a mai spus Lungu.

Practic, deodată scumpirea cărbunelui a creat loc și pentru centralele pe gaz, problema fiind că și în cazul acestora combustibilul este tot mai scump. Dar în timp ce cărbunii abia își acoperă costurile cu această creștere a prețului, iar centralele pe gaze marchează marje modeste, toate datele din piață arată că marile acumulări de câștiguri vor fi în conturile producătorilor de energie hidro și nucleară, care nu sunt legați pe partea de combustibil de ceea ce se întâmplă în piață, dar care beneficiază din plin de scumpirea energiei. „Creșterea prețurilor la emisiile de carbon a obligat unele dintre cele mai mari companii de utilități din Europa să-și securizeze achizițiile în avans pentru aceste instrumente, în timp ce producătorii de energie hidro și nucleară beneficiază de creșterea prețului la energie”, scriu jurnaliștii de la Reuters.

Astfel, pe plan local, Hidroelectrica și Nuclearelectrica ar putea termina anul cu rezultate record, din nou. Furnizorii isteți și-au învățat lecția din 2017, așa că mulți dintre cei de talie mare au achizițiile de energie securizate.

La final însă, cum 90% din profiturile companiilor de stat se împart sub formă de dividende, cel puțin în cazul României învingătorul cert din această nouă criză a electricității este chiar statul, cel mai mare jucător din producția locală a energiei.

Șampania în acest caz este însă plătită de o economie întreagă prin creșterea facturilor.