Acasă la Ioan Niculae: Zimnicea respiră în ritmul dictat de cel mai bogat om din România

„Stați un pic, stați un pic! Care-i mai mare câștig? Banii sau viața?”. Pe versurile solistei de muzică populară Emilia Ghinescu, înconjurat de influenți oameni de afaceri și politicieni și cu fiica cea mică în dreapta lui, cel mai bogat om din România și-a inaugurat noua fabrică de ulei de 35 de milioane de euro. La Zimnicea, orașul trăiește în ritmul dictat de Ioan Niculae.

ODATĂ IEȘIT DIN ALEXANDRIA, DRUMUL SPRE ZIMNICEA ÎȚI ALUNGĂ TOATE AȘTEPTĂRILE. Pe o șosea îngustă, denivelată, semi-asfaltată și plină de căruțe, cei nici 40 de kilometri par mai lungi ca niciodată. Zgomotul din microbuzul inscripționat Bio Fuel Energy, după numele celei mai mari rafinării de bioetanol din sud-estul Europei, se aseamănă cu cel al unei doze de suc în mașina de spălat. În partea dreaptă, floarea-soarelui cât vezi cu ochii. În stânga, culturi de viță de vie. Din când în când, o plăcuță albă pe care stă scris cu verde InterAgro amintește ale cui sunt toate.

Cu ceva răbdare, asfaltul și indicatorul „Bun venit la Zimnicea” indică destinația finală. Prima clădire care iese în cale este gara, mascată de o peninsulă de mărăcini mai înalți decât puținii trecători și o cărare de pământ care duce de la drum la peron. Mai mergem un pic și botul alb de Logan cu numere de MAI pândește așezat lângă un gard. Deși șoferul frânează când vede echipajul de poliție, iar viteza urcase peste limita legală, la trecerea pe lângă oamenii legii vine și apostrofarea prin geamul întredeschis: „V-ați găsit să stați cu radarul când ne grăbim mai tare că se taie panglica!”. Alte două curbe, un nou echipaj zărit în josul dealului, linie continuă, vine depășirea și un salut cordial între alți polițiști și șofer. Într-un alt județ și într-o altă zi permisul ar fi rămas sigur în torpedoul Daciei inscripționate cu Poliția.

CU ZECE MINUTE TRECUTE PESTE ORA 11, MICROBUZUL CU NORUL DE PRAF ÎN URMĂ AJUNGE ÎN PORT, unde parcarea era plină, iar bitumul proaspăt turnat stă să fiarbă. Printre mașini se zărea negrul bătut de soare al limuzinelor cu prețuri de șase cifre care contrastează cu peisajul ruralo-industrial. „Această inagurare are loc datorită faptului că domnul Ioan Niculae este de aici. Sunt mândru și mă bucur că sunt primar în orașul Zimnicea”.

Cu Maria Grapini, ministrul pentru IMM-uri, venită în cel mai sudic oraș din România, deși „trebuia să fie la Guvern la ora 12”, Vasile Turcu, proprietarul Romconstruct, zâmbitor și accesorizat cu pantofi lucioși din piele vișinie, și flancat de Radu Timiș, fondatorul CrisTim, în căutarea curajului pierdut de a mai investi, Ioan Niculae a prezentat cel mai nou pariu al grupului InterAgro. Discursul celui mai bogat om din România, urmat de creștineasca slujbă de sfințire a fabricii, a durat patru minute. Durerile lui Niculae sunt aceleași: „De foarte mulți ani ne îndoim de capacitatea românilor de a face astfel de investiții. Acum trei ani de zile inauguram aici în stânga fabrica de bioetanol de 100 de milioane de euro și nici n-am reușit bine să tăiem panglica și s-o punem la piept că politicienii au schimbat legea, făcând dintr-o investiție care era mai mult decât rentabilă una cu care ne-am chinuit foarte mult să ajungem pe zero. Dacă și la treaba asta cu uleiul vor face la fel, voi veni la Guvern”. Omul de afaceri spune că Zimnicea, capitala oficială a agro-imperiului său, nu mai este de mult timp o zonă săracă a țării, iar problema față de alte localități din provincie este găsirea de forță de muncă din zonă pentru că „în oraș nu mai găsim nimic”. Mesajul adresat oficialilor de la București s-a legat din nou de importanța creării de noi locuri de muncă, „dincolo de bătaia politică, show-urile de televiziune, noi Constituții”.

SLUJBA SE ÎNCHEIE REPEDE, IAR CEI PESTE O SUTĂ DE INVITAȚI ÎNCEP TURUL FABRICII. Printre ei, baroni ai cerealelor pe care jurnaliștii îi văd la față doar în poze de arhivă, politicieni de toate culorile politice veniți de la București, oficialități din Teleorman, dar și de pe malul bulgăresc ușor de zărit chiar din curtea fabricii.

MELA DUMBRAVĂ, DIRECTORUL ECONOMIC AL FABRICII, a renunțat la slujba de o viață din bancă tocmai ca să se alăture imperiului de lângă Dunăre: „Eu cred că Ioan Niculae nu ține în viață doar Zimnicea, ci toată zona de sud și o parte a României. Dacă vă uitați în toate direcțiile, eu cred că domnul Niculae a făcut totul ca să dezvoltăm partea economică: a început cu agricultura și a continuat cu industria„. Angajata subliniază și că e mai puțin important că Zimnicea are sau nu infrastructură – „important este că eu și toți cei 11.000 de angajați vrem să muncim și să gestiomăm toate aceste investiții așa cum trebuie”.

Ioan Niculae zâmbește rar, iar la Zimnicea n-a făcut-o deloc. A vorbit însă de promisiunea sa făcută în urmă cu zeci de ani când și-a propus să dezvolte cât mai mult împrejurimile.