A plecat din țară acum două decenii, ocupând roluri de management la nivel național sau regional: „România a însemnat și va însemna întotdeauna pentru mine acasă"

„România a însemnat și va însemna întotdeauna pentru mine acasă, așa că întoarcerea în țară se va întâmpla într-o zi. Singura întrebare este când”, spune executivul care locuiește astăzi la Zagreb, în Croația, și care are un rol de manager regional pe opt piețe. El este în prezent area head of trade & business development pentru statele din zona Adriaticii, respectiv Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia, Kosovo și Slovenia.

Lucrează pentru British American Tobacco, producător de țigări care are în portofoliu mărci precum Kent sau Glo (țigară electronică). A plecat din România în 2005 cu destinația Bulgaria, iar după o „escală” la Kiev a ajuns în Africa pentru ca apoi să revină pe pământ european acum trei ani și jumătate.

„Pentru asta (revenirea în țară – n.red.) am vrut să acumulez suficientă experiență astfel încât la întoarcere să fac o diferență, să adaug valoare; și apoi să găsesc acel ceva pentru care să mă întorc, în care să cred și care să-mi dea un scop.” Simte că prima condiție e îndeplinită, așa că revenirea acasă se poate întâmpla în orice moment, cât timp acest lucru are un sens.

„De-a lungul întregii mele cariere am fost condus de nevoia continuă de a învăța ceva nou și a deveni cât mai performant.” O explicație ar putea fi faptul că a fost crescut de o mamă profesoară. „Destul de devreme în carieră am realizat că aș putea să îmi ating cel mai bine acest scop în cadrul unei multinaționale.” Prima oportunitate aparută în acest sens a fost la British American Tobacco și a fost cu noroc, după cum spune chiar el.

„Nu am realizat în acel moment unde am ajuns. Acest lucru s-a întamplat ulterior (…) Am avansat cu pași siguri în interiorul organizației din România, până în momentul în care am acceptat provocarea de a coordona proiectul de intrare a BAT pe piața din Bulgaria în 2005 și, ulterior, de a conduce operațiunile comerciale din această țară.” A plecat atunci alături de o echipă multifuncțională formată dintr-o mână de „oameni inimoși” din organizația din România.

A continuat să se dezvolte profesional atât în roluri de management pe piețe locale, precum cel din Bulgaria sau cel de manager de proiect din Ucraina, cât și în roluri de arie sau regionale. Călin Bota s-a ocupat spre exemplu de dezvoltarea strategiei comerciale pentru zona Europa de Sud-Est, ce include piețe precum Italia, Grecia, Malta, Cipru, România, Bulgaria, Serbia, Slovenia și Albania. Tot el a administrat și coordonarea programului de reducere a contrabandei cu țigări și definire a strategiei de preț pentru regiunea Europa de Est. „În aria Africa Centrală și de Est (14 piețe – insulele Mauritius și La Reunion, Kenya, Tanzania, Uganda, Ruanda, Congo, Burundi, Sudanul de Sud, Etiopia, Eritreea, Djibouti și cele două Somalii) am fost responsabil pentru partea comercială, de dezvoltare și marketing de piață.”

Odată cu achiziția de către BAT a companiei croate de tutun TDR d.o.o. în 2015, a decis să revină pe bătrânul continent și să se alăture unei echipei multifuncționale de integrare a noului business în BAT. El a devenit responsabil de integrarea părții comerciale, a canalelor de distribuție a produselor și a marketingului de piață.

„În carieră am căutat întotdeauna să-mi lărgesc orizontul profesional, prin oportunități de dezvoltare nu doar ca om de vânzări și de marketing, ci și în cadrul altor roluri, ca generalist sau în domenii și geografii variate.” În paralel cu cariera și-a continuat și studiile cu un EMBA dual, oferit de London Business School și Columbia Business School din New York care, pe lângă partea de evoluție profesională, i-a oferit șansa ca, pentru aproape doi ani, să fie în contact și să înțeleagă mentalitatea și societatea americană. Despre fiecare experiență spune că l-a schimbat și l-a îmbogățit ca om, personal și profesional. Și totuși, anii petrecuți în Africa și-i amintește ca fiind cei mai fascinanți.

„E un loc în care trebuie să trăiești pentru a înțelege de ce se spune că dă dependență. Nu cred că a descris cineva mai bine lucrul acesta decât Elspeth Huxley: «Africa is a cruel country; it takes your heart and grind it into powdered stone – and no one minds». O traducere aproximativă ar suna cam așa: «Africa este un loc nemilos; îți ia inima și ți-o face pulbere – și nimeni nu se supără».

Au trecut trei ani și jumătate de când a plecat de pe continentul negru, dar experiența a rămas încă vie. Din Africa a venit în Europa, mai exact în Croația, la Zagreb, unde locuiește și astăzi.

„În prezent coordonez activitățile de vânzări, de activare a consumatorilor, activitățile de marketing de piață și de dezvoltare a competențelor de marketing ale BAT în piețele din spațiul adriatic.” Lansarea unor produse noi, precum țigara electronică Glo, duce la schimbări importante pe piața tutunului, spune executivul român. El adaugă că lansarea Glo în două dintre piețele din zona adriatică – Croația și Serbia – a presupus o abordare total nouă în ceea ce privește deschiderea unor canale alternative de vânzare și de marketing.

„În poziția actuală călătoresc mult, mă întâlnesc cu echipele de vânzări și trade marketing din piețele locale și cu parteneri cheie.”  Când nu călătorește, e implicat în diverse ședințe sau întâlniri și dedică mare parte din timpul rămas echipei sale, de suport de arie, aflată în Zagreb. „Sunt matinal, iubesc prospețimea dimineților și încerc să mă mențin cât mai activ, făcând mult sport. Atunci când nu călătoresc, ziua se încheie întotdeauna cu o cină în familie, moment în care ne strângem toți, cu copiii, în jurul mesei. Weekendurile sunt active: călătorim, petrecem mult timp afară, împreună.”

Vine acasă de câteva ori pe an, la Satu Mare, unde e familia sa − de sărbători și pe parcursul vacanței de vară. În cei patru ani petrecuți în Africa nu a venit niciodată în țară, în schimb a avut vizitatori.

„În tot acest timp (de când a plecat prima dată în 2005 – n.red.), România s-a schimbat mult, a evoluat, iar schimbările sunt mult mai vizibile după aceste perioade de absență decât dacă s-ar fi petrecut în fața ochilor mei.”

Orașele arată diferit, se observă investiții cu preponderență venite din mediul privat în multe domenii. Se simte și prezența finanțării cu fonduri europene în unele sectoare, deci pași se fac, spune Călin Bota. „Poate viteza cu care evoluăm trebuie îmbunătățită, iar faptul că infrastructura este încă precară aruncă o ușoară umbră asupra multor lucruri bune care s-au dezvoltat.” Din România, de-a lungul anilor de absență, întotdeauna i-au lipsit oamenii, inteligența, spontaneitatea și creativitatea nativă a românilor. „Familia mi-a fost mereu aproape, vorbim foarte des și chiar și – atunci când locuiam departe, în Africa, am reușit să ne vedem în fiecare an, chiar dacă nu atât de des cât ne doream.”

Gastronomic vorbind, mâncarea tradițională nu-i lipsește, deoarece, fiind pasionat de gastronomie, gătește mult alături de familie și cu preponderență românește. „Ca o curiozitate, dacă cineva se întreabă dacă se pot găti piftie și cozonac de Crăciun în Kenya, răspunsul este da, iar pentru sarmale, nici măcar nu e nevoie de o ocazie specială.”

Îi mai este dor și de anumite locuri cu semnificație aparte. De cele mai multe ori însă locurile sunt legate de anumite persoane, deci până la urmă tot la oameni ajungem, spune el.

Când vine vorba de ce îi e cel mai puțin dor, spune că a lipsit o perioadă prea lungă din țară și nu vine suficient de des pentru a emite judecăți de valoare. „Pentru mine, acasă rămâne acasă, chiar dacă nu totul este perfect. Percep aceste imperfecțiuni ca lucruri care ne dau individualitate, identitate.”

E conștient însă că, trăind în România, confruntându-te cu ele zi de zi, unele lucruri sunt extrem de neplăcute și reprezintă mari provocări. Ca de exemplu, traficul din București. „În ultima vizită de business în București, în noiembrie, șoferul care ne-a însoțit pe parcursul câtorva zile a devenit eroul nostru.”

Astfel, dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România, acestea ar fi infrastructura, infrastructura, infrastructura (rutieră, în particular, dar infrastructura în general). „Cred că suntem astăzi una dintre țările membre ale UE cu cea mai precară infrastructură rutieră. O infrastuctură rutieră dezvoltată la nivelul nevoilor prezente nu este un plus, nu este un «nice to have», ci un imperativ absolut cu efecte pozitive clare pe plan economic, macro, dar și la nivel de micro.” Nu este de neglijat nici impactul social, cu vaste implicații la nivel de mentalitate colectivă și comportament; este și o dovadă de civilizație, spune el.

În valorificarea potențialului enorm al României, în turism de exemplu dar nu numai, suntem într-o competiție acerbă cu alte țări care au, poate, la fel de mult de oferit. Croația, țara în care trăiește acum, are o populație de doar 4,3 milioane de oameni, dar a reușit să construiască pe parcursul a numai șapte ani, începând cu 2006-2007 și până la intrarea în UE în 2013, o rețea națională completă de infrastructură rutieră de peste 1.300 km. „Cred că avantajele sunt evidente. Dacă ar fi să continuu, provenind dintr-o familie de dascăli, aș adăuga nevoia îmbunătățirii calității educației, dar și a serviciilor medicale publice.” 
Per ansamblu însă, contează de fiecare dată din ce unghi privești problemele, iar Călin Bota alege să vadă partea plină a paharului.

Cum e traficul în România față de unde locuiți? Dar cafeaua și scena culinară?

Am avut tangență în ultima perioadă doar cu traficul din București și cu cel din Satu Mare și din păcate experiențele nu au fost dintre cele mai plăcute.

Zagrebul, unde locuiesc acum, este un oraș cochet, bine organizat și întreținut, ca de altfel întreaga Croație. În Zagreb și în general în Croația problema traficului nu a atins niveluri dramatice, acordându-i-se o atenție constantă prin dezvoltarea de noi proiecte de infrastructură, lucru care se reflectă în calitatea vieții în general.

Sunt un mare iubitor de cafea, așa că în Zagreb o duc bine. Cultura cafelei în Croația se ridică la nivelul celei din Italia. Există foarte multe cafenele drăguțe, oamenii ies mult. Am fost răsfățat și cu cafeaua din Kenya și în general cu cafeaua din Africa (Etiopia este un mare producător) – foarte proaspătă, prăjită mediu, ce oferă arome diferite și extrem de interesante față de cafeaua disponibilă în general la noi. O recomand cu căldură.

Scena culinară în Croația este foarte diversă, de o foarte bună calitate, fiind influențată de specificul local al marilor regiuni: Slavonia (est), Dalmația (sud, coastă și insule) și Istria (peninsulă din vestul țării). Dacă în Slavonia bucătăria este axată pe carne și produse din carne, în zona de coastă vorbim de mult pește și fructe de mare din apele adriatice (skampi, calmari, scoici). O mare surpriză pentru mine a fost Istria, unde am descoperit o adevărată cultură culinară bazată pe trufe, uleiul de măsline specific, recunoscut și premiat internațional și o bucătărie extrem de diversă, ce face cu succes concurență celei italienești.  Admir faptul că în Croația se consumă și se promovează cu preponderentă produse locale, sortimente de vin locale, agroturismul, iar infrastructura dezvoltată face toate aceste lucruri foarte accesibile.
 
Dacă vă întoarceți, vreți să veniți ca angajat sau ca antreprenor?

Eu m-am format și am experiență în a adăuga valoare în organizații mari, deci tendința naturală ar fi să optez tot pentru o organizație mare. Asta nu înseamnă că iau în considerare doar spectrul multinațional și exclud partea de business privat, dimpotrivă.

Antreprenoriatul prezintă provocări majore într-un mediu de business cum e cel românesc, dar și o oportunitate pe termen lung.

Cel mai important este să fie acel ceva în care să cred, care să-mi dea un sens și posibilitatea de a adăuga valoare și de a contribui atât la dezvoltarea businessului, cât și a oamenilor.
 
Câți oameni aveți în subordine? Ce valoare are businessul pe care îl coordonați?

Având în vedere backgroundul meu în sales & marketing, am avut în subordine, direct și indirect, organizații relativ mari, cu 500-600 și chiar peste 1.000 de oameni.

Dar am avut și roluri, îndeosebi cele la nivel regional, unde numărul de oameni din subordine nu era mare, în schimb aveau o expertiză înaltă în domeniu. Cu ajutorul lor am dezvoltat diverse strategii de business, implementate ulterior prin intermediul organizațiilor din piețele locale.

Businessul unde activez în prezent, format din opt piețe (Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia, Kosovo și Slovenia), a rezultat ca urmare a achiziției în 2015 a companiei TDR d.o.o. cu sediul în Croația, dar cu operațiuni în întreaga zonă adriatică, și are o contribuție esențială la businessul BAT în Europa Centrală și de Sud. Prin intermediul acestei achiziții, una dintre cele mai de succes din trecutul recent al BAT, compania și-a consolidat poziția în zona Adriaticii. În 6 din cele 8 țări din regiune, British American Tobacco este lider de piață sau challenger la poziția de lider.