A murit omul care calma crize mondiale cu un simplu telefon: Stanley Fischer, arhitectul din umbră al marilor salvări financiare, s-a stins din viață la 81 de ani

Stanley Fischer, titan al economiei globale și omul-cheie din culisele crizelor financiare, a decedat la 81 de ani, informează The New York Times.

Stanley Fischer, economist de renume mondial și fost guvernator de bănci centrale, cunoscut pentru calmul său diplomatic și influența decisivă în stabilizarea economiei mondiale, a murit sâmbătă la reședința sa din Lexington, Massachusetts, la vârsta de 81 de ani. Cauza decesului a fost legată de complicații provocate de boala Alzheimer, a declarat fiul său, Michael.

Fischer a fost o figură centrală în economia globală timp de decenii. A condus Banca Centrală a Israelului între 2005 și 2013, a fost vicepreședinte al Rezervei Federale a SUA între 2014 și 2017 și a ocupat funcția de număr doi în cadrul Fondului Monetar Internațional între 1994 și 2001 – perioadă marcată de crize severe în Mexic, Rusia, Asia și America Latină.

Profesor la prestigiosul MIT, Fischer a fost mentorul unei generații întregi de lideri în economie: Ben Bernanke (fost președinte al Fed), Mario Draghi (fost președinte al Băncii Centrale Europene), Kazuo Ueda (guvernatorul Băncii Japoniei), dar și Lawrence Summers, Christina Romer și N. Gregory Mankiw, nume de referință în politicile economice americane.

„A avut un rol fundamental în formarea unei generații întregi de economiști și decidenți politici”, a spus Bernanke într-un interviu din februarie 2024.

Presa americană îl descria încă din 1998 drept „echivalentul unui medic de câmp pentru economia mondială” – Fischer ajutând la salvarea Rusiei de la colaps negociind prin telefon în timp ce se afla pe o dună de nisip în Martha’s Vineyard, în vacanță.

Susținător al așa-numitului Consens de la Washington, Fischer promova deschiderea către piețele libere, investițiile străine și comerțul global. A fost totuși contestat de economiști ca Joseph Stiglitz, care l-au acuzat că aplica metode standardizate fără a ține cont de particularitățile fiecărei țări. Fischer a răspuns că deschiderea către globalizare a scos din sărăcie sute de milioane de oameni în țări precum China și India.

Teoretician de marcă al „noii economii keynesiene”, Fischer a contribuit esențial la reconcilierea dezbaterilor dintre intervenționiști și adepții pieței libere. Într-un articol influent din 1977, a arătat că salariile „nu se ajustează imediat”, din cauza contractelor pe termen lung, ceea ce permite băncilor centrale să stimuleze economia fără a declanșa imediat inflație. Concluzia sa: politica monetară are încă un rol important de jucat în gestionarea ciclurilor economice.

De-a lungul carierei, Fischer a ocupat și funcții importante la Banca Mondială și Citigroup, și a candidat pentru conducerea FMI în 2011, pierzând în fața Christinei Lagarde din cauza vârstei, deși el susținea că „era plin de energie” la 67 de ani.

Una dintre cele mai mari calități ale lui Fischer a fost capacitatea sa de a uni tabere opuse în economie, după cum a remarcat economistul Olivier Blanchard: „Chiar și în vremuri de război ideologic în macroeconomie, el promova dialogul, nu confruntarea.”

Născut pe 15 octombrie 1943, într-o familie evreiască din Lusaka, Zambia (pe atunci Africa britanică), Fischer a crescut într-un oraș mic unde părinții săi de origine letonă și lituaniană dețineau un magazin general. A descoperit economia în adolescență, iar lectura operei lui Keynes i-a deschis apetitul pentru marile întrebări ale finanțelor globale.

A urmat cursuri la London School of Economics, apoi și-a luat doctoratul la MIT, unde a studiat alături de laureați Nobel precum Paul Samuelson și Robert Solow.

Căsătorit cu Rhoda Keet din 1965, cu care a avut trei fii, Fischer a rămas până la finalul vieții un om pasionat de economie, călătorii și provocările reale ale lumii în care trăim.