A inventat o afacere pe care nu poate să o concureze nimeni: "Sunt singurul care vinde raci în România"
Paul Nicolau și-a dorit o afacere și, pentru că nu avea nicio idee, a căutat-o pe Google. A găsit astfel un business la care nimeni nu s-a mai gândit: utilizarea unei resurse care crește singură în bălțile din România -…
Paul Nicolau și-a dorit o afacere și, pentru că nu avea nicio idee, a căutat-o pe Google. A găsit astfel un business la care nimeni nu s-a mai gândit: utilizarea unei resurse care crește singură în bălțile din România – racul. În prezent, racii se vând ca pâinea caldă în restaurantul său, dar și în rețelele de hipermarketuri și la export, aducându-i venituri de peste 100.000 de euro.
“Eu îmi numesc restaurantul locul cu cele mai multe dorințe din România pe metrul pătrat: racul este printre produsele cel mai rar mâncate până acum la noi și pe care din ce în ce mai multă lume vrea să îl încerce. Or, când mănânci ceva nou, îți pui o dorință”, își descrie antreprenorul Paul Nicolau, în vârstă de 27 de ani, taverna cu 130 de locuri în care își vinde o parte din producția de raci. Tânărul a intrat pe o nișă neexploatată în România și a pornit, în urmă cu aproximativ doi ani și jumătate, o crescătorie de raci, într-un lac din localitatea Izvoarele din județul Giurgiu. În prezent, afacerea Premium Raci este formată, pe lângă crescătorie, dintr-un restaurant, contracte cu hipermarketuri și cu o firmă din Belgia, care i-au adus venituri de peste 100.000 de euro.
Rulota sa rustică din lemn vopsit în alb, în care se află câteva mese asortate, cu obloane la ferestre, căreia i se adaugă o terasă împrejmuită de un gard și o bucătărie unde personajul principal – racul românesc – poate fi văzut viu, înainte de a fi servit -, și-a găsit loc chiar printre clădirile de birouri din zona Piața Victoriei. ”Grecia sau casa bunicii, avem aici un loc în care fiecare intră în filmul lui”, spune Nicolau. Atmosfera de familie este completată deseori de prezența părinților: mama, contabilul firmei, și tatăl, principalul său sfătuitor.
După ce a renunțat la trei facultăți și o perioadă de cinci ani în care a coordonat echipe de vânzări în servicii de telecomunicații pentru RCS-RDS, Romtelecom, Nextgen și UPC, Nicolau a simțit chemarea către antreprenoriat. Singurul lucru pe care îl știa despre afaceri era că își dorește una, prin urmare a început să se documenteze ca oricine, cu o căutare pe Google: ”Când scrii «idei de afaceri» pe Google, primești foarte multe rezultate din zona agricolă, care de care mai ciudate și care îți spun cum să te îmbogățești miraculos peste noapte”.
Dintre toate rezultatele primite, afacerea cu raci a fost singura care i s-a părut fezabilă și care i-a atras atenția, pentru că se lega de o amintire din copilărie: ”Când eram mic, tata mi-a adus de la pescuit un rac pe care l-am ținut câteva zile în casă”. Fără să mai vadă între timp vreun alt rac, Nicolau s-a documentat timp de trei zile pe internet și și-a structurat un business plan pe o agendă pe care o mai are și acum. Primul pas, chiar înainte de a-și fi construit firma, a fost testarea pieței: ”Am găsit contactul reprezentanților Metro, care își cumpărau pe atunci racii din Armenia cu un preț de 60 lei/kg și păreau foarte încântați de oferta mea”.
A trimis apoi e-mailuri către alte firme din Europa, în urma cărora cererea de crustacee a ajuns la câteva tone. Avea să afle ulterior că specia de rac care crește natural în bălțile din România, ”racul nobil” (Astacus Leptodactylus), este printre cele mai căutate de către europeni. Dacă la noi este interzisă popularea artificială a bălților, piețele vestice sunt dominate de racii de fermă, crescuți artificial și care, eliberați în natură, sunt invazivi și nocivi pentru cei crescuți natural și capturați ulterior, motiv pentru care specia de raci de la noi este pe cale de dispariție în restul Europei. ”Era o resursă care crește singură și pe care nimeni nu a speculat-o”; prin urmare a încercat să afle mai multe despre aceasta de la Ministerul Agriculturii. ”Căutam un manual, o sursă de inspirație, dar nu știau nimic despre racii din România.”
Nu a găsit ajutor, așa că a plecat să fure meserie în Anglia și Belgia, unde a petrecut câte trei zile la ferme de raci ale unor jucători renumiți pe acestă piață, care au fost bucuroși să îi împărtășească secretele afacerii: ”Atât în Anglia, cât și în Belgia am văzut interes pentru potențialul României la acest capitol, știau despre Delta Dunării și despre apele noastre curate”. La întoarcerea în țară, a investit 80 de milioane de lei pentru startul afacerii. ”Mai existau două-trei bălți propice creșterii racilor care nu erau concesionate. Am participat la o licitație și am reușit să închiriez una dintre acestea”, explică antreprenorul, care plătește 3.000 de euro/an pentru cele 10 hectare de baltă de unde aduce majoritatea racilor de pe mesele bucureștenilor.