A început războiul dintre China și SUA pentru cea mai prețioasă resursă pentru economia viitorului, după forța de muncă umană

Nimeni n-avea nicio îndoială de ce va aduce cel de-al 20-lea congres național al Partidului Comunist: un președinte Xi cu puteri cum n-a mai avut niciun alt conducător al Chinei moderne și o conducere mai radicală. Așa că Washingtonul a hotărât că acesta este cel mai bun moment pentru a declara război Beijingului. Este vorba de războiul cipurilor, cea mai prețioasă resursă pentru economia viitorului, după forța de muncă umană. Este o bătălie pentru dominație în tehnologie, dar și supremație militară când armele devin tot mai sofisticate și inteligente.

Fiecare parte are perspectiva ei asupra acestui război. Europa este parte pentru că este prinsă la mijloc, dependentă de comerțul cu China, de siguranța militară pe care o oferă SUA și de microcipurile exportate de cele două superputeri. Ce va face în continuare depinde de cât de departe sunt dispuși americanii să meargă și de care va fi răspunsul  lui Xi Jinping. Keyu Jin este un economist chinez care predă la Londra și autor al cărții „Noul ghid al Chinei: Dincolo de socialism și capitalism”. Într-o opinie publicată de The New York Times, el încearcă să arate cum luptă China în bătălia semiconductorilor cu America.

Răspunsul chinez la agresivitatea afișată de americani prin fața Partidului Comunist este sfidarea, scrie Jin. Decizia din octombrie a președintelui Biden de a impune controale ample la export, menite să blocheze accesul Chinei la semiconductori avansați, a venit într-un moment simbolic. A fost anunțată cu câteva zile înainte de congresul Partidului – și a creat un sentiment de urgență națională, a decis prioritizarea securității în fața economiei și s-a concentrat pe amenințările care se profilează: o schimbare tectonică în geopolitică, un război tehnologic și o pandemie de durată.

În timpul discursului său în fața congresului național, Xi Jinping, căruia i s-a acordat al treilea mandat de lider comunist al țării, a menționat „tehnologie” de 40 de ori, a promis că va „câștiga bătălia pentru tehnologiile de bază esențiale” și a subliniat nevoia de inovație și de autosuficiență tehnologică.

China s-a străduit de-a lungul anilor să ajungă din urmă Statele Unite la tehnologii avansate, iar Beijingul a stabilit un program ambițios „Made in China 2025” în 2015, axat pe reorientarea industriilor pentru a concura în domeniul automatizărilor, microcipurilor și mașinilor autonome.

Concurența și conflictul cu Statele Unite au dus la ascensiunea tehnonaționalismului în China. Sancțiunile președintelui Donald Trump impuse corporațiilor tehnologice chinezești precum Huawei au alimentat primul val de tehno-naționalism din țară. Controalele la export ale președintelui Biden și adăugarea altor companii chinezești la o listă de entități sancționate au întărit hotărârea Beijingului de a reduce decalajul la know-how tehnologic față de America.

Și pentru prima dată, Congresul Partidului Comunist a adăugat o categorie la prioritățile sale principale: „ke jiao xing guo”, ceea ce înseamnă o mare putere susținută de tehnologie, știință și educație. Știința și tehnologia se află acum în centrul dezvoltării Chinei, iar autosuficiența a devenit un imperativ național.

La o zi după controalele de export ale președintelui Biden, guvernul local din Shenzhen, principalul centru tehnologic al Chinei, a elaborat un plan ambițios de a accelera progresele industriei semiconductorilor, susținut de o gamă de stimulente financiare detaliate, politici fiscale preferențiale, subvenții pentru cercetare și dezvoltare și programe de orientare a oamenilor pricepuți spre întreprinderi din întregul ecosistem.

Șocul loviturii grele aduse multor companii de semiconductori – designeri de cipuri, fabricile uriașe în care se produc cipurile pentru diferite companii – s-ar putea extinde și la alte industrii care se bazează pe cipuri avansate, inclusiv la producătorii de vehicule autonome și de inteligență artificială.

Circa 30% din veniturile companiilor americane de semiconductori provin din vânzările către China, care a importat cipuri în valoare de peste 400 de miliarde de dolari în 2021. China va trebui să se bazeze acum pe producătorii autohtoni, așteptați să satisfacă aproximativ 70% din cererea pieței până în 2025.

Concurența și conflictul cu Statele Unite au dus la ascensiunea tehnonaționalismului în China. Sancțiunile președintelui Donald Trump impuse corporațiilor tehnologice chinezeȘTI precum Huawei au alimentat primul val de tehnonaționalism din țară. Controalele la export ale președintelui Biden și adăugarea altor companii chinezeȘTI la o listă de entități sancționate au întărit hotărârea Beijingului de a reduce decalajul la know-how tehnologic față de America.

Pentru a face față acestei provocări, China se îndreaptă către cea mai puternică formă de tehnonaționalism, juguo tizhi sau implicarea „întregii națiuni”, prin care toate resursele naționale sunt mobilizate pentru a atinge un obiectiv strategic. A fost folosită în trecut pentru a câștiga medalii de aur la olimpiade, dar acum este reorientată către tehnologii de bază precum informațiile cuantice și biotehnologia.

China face pariuri mari fără a aștepta profituri imediate. Un torent de resurse a ajuns deja în sectoarele de vârf: China a investit până la 11 miliarde de dolari în dezvoltarea calculului cuantic între 2009 și 2011, comparativ cu 3 miliarde de dolari în Statele Unite. Marele Fond pentru semiconductori condus de guvern a canalizat aproape 1.000 de miliarde de yuani (aproximativ 137 de miliarde de dolari) în finanțare privată și publică spre industrie.

Chiar și banca centrală a introdus împrumuturi speciale cu dobândă scăzută de 200 de miliarde de yuani (aproape 30 de miliarde de dolari) pentru companiile de tehnologie de vârf. Sute de laboratoare naționale pentru cele mai avansate cercetări sunt înființate pentru a da impulsul decisiv industriei. Cu siguranță vor urma mai multe în mijlocul unui război tehnologic.

Va fi oare abordarea chinezească, cu statul dând comenzile – care a funcționat foarte bine pentru industrializarea țării – la fel de eficientă pentru revoluția inovației? Statul poate veni cu infrastructura și poate coordona lanțurile de aprovizionare, dar poate alege câștigători în tehnologie?

Până acum, abordarea cu statul la conducere pentru dezvoltarea inovației tehnologice a avut succes, dar a fost și incredibil de costisitoare. China concurează acum de la egal la egal cu America la cuantum computing și este lider în unele zone. Semiconductor Manufacturing International Corporation, cel mai mare producător de cipuri din China, a început să livreze cipuri de șapte nanometri, cele mai noi, în ciuda sancțiunilor americane; Yangtze Memory Technologies Corporation, un producător de cipuri de memorie deținut de stat, era pe cale să devină furnizor pentru iPhone-urile Apple înainte de embargo. Ambele companii au beneficiat de miliarde de dolari în finanțare și sprijin de la stat.

O mutare făcută recent de Beijing este de a oferi sistemului juguo un nou aspect – o abordare cu măsură, mai inteligentă, care valorifică puterea sectorului privat și a mecanismelor pieței. În timp ce statul va continua să joace rolul cheie de a mobiliza cantități mari de finanțare pentru investiții de durată, complexe și incerte, va fi lăsat la latitudinea pieței și a întreprinderilor să determine ce tehnologii sunt realizate, cum să le realizeze și unde se duc resursele.

Guvernele provinciale, cum ar fi cel al Shenzhen, se asigură că nicio barieră nu este prea mare pentru antreprenorii promițători: făcând presiuni asupra autorităților de reglementare pentru o cale rapidă către IPO, finanțare de stat și chiar locuri de muncă pentru partenerii lor de viață. Însă stabilirea unor limite pentru implicare – cum ar fi plafoanele la participația pe care o pot lua sau amploarea subvențiilor financiare – are ca scop reducerea risipei, a corupției și a suprapunerilor.

China face pariuri mari fără a aștepta profituri imediate. Un torent de resurse a ajuns deja în sectoarele de vârf: China a investit până la 11 miliarde de dolari în dezvoltarea calculului cuantic între 2009 și 2011, comparativ cu 3 miliarde de dolari în Statele Unite. Marele Fond pentru semiconductori condus de guvern a canalizat aproape 1.000 de miliarde de yuani (aproximativ 137 de miliarde de dolari) în finanțare privată și publică spre industrie.

În spatele perfecționării în tehnologiile critice se află piețele, banii și talentul. Piețele chinezești sunt pregătite pentru marea revoluție a inovației: consumatorii sunt mai sofisticați și solicită o calitate mai bună. Doar companiile cu tehnologii mai bune pot câștiga.

Maturizarea economică înseamnă că au fost culese fructele de jos și că resursele financiare vor curge spre zone mai incerte, cu profituri mai mari. Nu este o coincidență că anul trecut veniturile interne ale industriei semiconductorilor din China au depășit 157 de miliarde de dolari, cu 19 dintre cele 20 de companii de semiconductori cu cea mai rapidă creștere la nivel global fiind chinezești.

Dar talentul și cercetarea de bază rămân punctele slabe ale Chinei. Asociația chineză a industriei semiconductorilor a estimat că va exista un deficit de 300.000 de experți în industrie până în 2025. Anul trecut, industria care a înregistrat cea mai mare creștere a salariilor a fost cea a semiconductorilor. Cercetarea fundamentală, baza tehnologiilor de ultimă oră, este în mod semnificativ în urmă. Dar China crește rapid bugetul de stat pentru știință. Și în timp ce sistemul juguo folosește puterea publică și privată așa cum nimeni altcineva din lume nu o face, eficiența este de obicei mai mare atunci când costurile nu sunt o problemă. Sistemul ar putea fi esențial pentru programele spațiale și, poate, util pentru construirea de echipamente complexe și la scară largă – chiar și la multipli față de costul normal.

Acest lucru ar putea salva China de la incapacitatea totală atunci când i se taie accesul la tehnologiile internaționale, dar nu este atât de util în fabricarea de cipuri avansate pentru produsele de consum final, unde competitivitatea costurilor și volumul sunt vitale. În aceste zone, China poate fi cu 10 ani sau mai mult în urmă față de Statele Unite. Tehnonaționalismul poate accelera rata de convergență, dar este puțin probabil să acopere decalajul cu un tren rapid. Tehnologiile de bază necesită timp pentru a se dezvolta – ani de învățare și cunoștințe cumulate.

China are un motto de „depășire în curbă”, ceea ce înseamnă depășirea în zonele în care alții nu au niciun avantaj latent. Germanii excelează în fabricarea de mașini tradiționale, dar China are un impuls semnificativ în dezvoltarea de vehicule electrice, energie regenerabilă și materiale noi. În același timp, pariază pe noi direcții pentru semiconductori. Tehnicile avansate de împachetare fac ca cipurile cu noduri de procesare low-end să funcționeze la fel ca cele high-end. Materialele pentru cipuri precum siliciul pot fi schimbate cu altele de generație nouă.

Planul cincinal al Partidului Comunist se bazează pe consolidarea producției și a calității. O financiarizare în stil american și o economie orientată spre servicii nu este ceea ce conducerea chineză crede că poate asigura puterea și securitatea națională. China vrea să devină o Germanie mai mare, mai inteligentă, una cu capacitate industrială, valorificând inteligența artificială, comunicațiile de ultimă generație și robotica.

China își pune acum la încercare sistemul juguo. Nu este doar o cursă pentru supremația tehnologică, ci și competiția finală între două sisteme radical diferite.