A doua cea mai mare metropola a lumii riscă să dispară sub ape, iar soarta mega-orașului atârnă în mâinile unui miliardar care și-a ridicat imperiul de miliarde de dolari dintr-o afacere cu noodles

Veneția se scufundă. La fel și Rotterdam, Bangkok și New York. Dar niciun loc nu se compară cu Jakarta, megaorașul care se scufundă cel mai rapid de pe planetă. În ultimii 25 de ani, zonele cele mai afectate din capitala Indoneziei s-au scufundat cu peste 4,5 metri. Potrivit experților, orașul are timp până în 2030 pentru a găsi o soluție, altfel va fi prea târziu pentru a mai putea opri un dezastru, scrie Bloomberg.

În acest caz, Anthoni Salim, miliardarul proprietar al PT Air Bersih Jakarta, firma la care guvernul a apelat pentru a extinde imediat, accesul la apă curentă pentru cei 11 milioane de locuitori ai orașului. În prezent, unul din trei locuitori din Jakarta nu are acces la apă curentă, ci se bazează pe miile de fântâni ilegale care împânzesc orașul – și care epuizează pânza freatică și slăbesc solul, creând condiții propice pentru continuarea scufundării.

Pentru Salim, timpul e mai prețios decât orice. El a acumulat peste 10 miliarde de dolari activând în mai multe industrii, devenind inclusiv unul dintre cei mai mari producători de tăiței instant din lume.

Controlul aprovizionării cu apă a capitalei a fost o prioritate personală de când o revoluție aproape că a dezmembrat conglomeratul familiei sale în urmă cu 25 de ani. Atunci când guvernul a solicitat oferte pentru modernizarea infrastructurii de apă a orașului, compania lui Salim a fost una dintre puținele care s-au oferit să dea o mână de ajutor.

Dacă ABJ a lui Salim poate contribui la realizarea planului de a aduce apă în fiecare gospodărie din Jakarta, experții spun că orașul are o șansă – iar compania va încasa miliarde de dolari. Dacă nu reușește, este posibil ca haosul să domnească în a doua cea mai mare metropolă din lume. Scufundarea continuă, combinată cu intensificarea furtunilor și creșterea nivelului mării, va fi mai mult decât pot duce digurile de protecție ale Jakartei, a declarat JanJaap Brinkman, expert în inundații la institutul olandez de cercetare a apei Deltares:

„Va fi atât de multă apă de mare care se va revărsa, încât nu se va opri niciodată. Nu va exista nicio scăpare”.

Noul contract al ABJ include drepturi de operare a celor mai mari cinci stații de tratare a apei din oraș și de vânzare a mai mult de jumătate din rezervele de apă tratată până în 2048. De asemenea, va construi o nouă uzină și conducte, dublând numărul de conexiuni până la sfârșitul acestui deceniu.

Nu există niciun dezavantaj real pentru ABJ: compania va obține venituri de aproximativ 4,8 miliarde de dolari în urma acestei tranzacții, potrivit lui Lafrik Bano Rangkuty, director președinte la ABJ. Chiar și în cel mai pesimist scenariu, ABJ nu va pierde bani, spune Simon Melhem, director la compania mamă Moya Holdings Asia Ltd, deținută de Salim.

Cu toate acestea, dacă compania dă greș, Jakarta riscă să se confrunte cu un dezastru de proporții biblice.

Posibilul salvator al orașului s-a născut în 1949, fiind fiul cel mai mic al magnatului Sudono Salim, născut în China. Sudono a fost un apropiat al fostului președinte indonezian Suharto, unul dintre cei mai bogați dictatori din istorie, potrivit organizației germane non-profit Transparency International. Sub patronajul lui Suharto, bătrânul Salim și-a construit un imperiu. La apogeul său din anii 1990, Salim Group avea sute de companii afiliate.

În adolescență, Anthoni Salim îl însoțea adesea pe tatăl său în vizitele la fabrică, potrivit unei biografii a familiei. După doi ani de studii în Marea Britanie, s-a întors în Jakarta pentru a lucra cu tatăl său. Când a ajuns la 30 de ani, Anthoni era pe cale să preia conducerea.

Anthoni s-a implicat în aprovizionarea locală cu apă încă din anii 1990. Banca Mondială tocmai acordase Jakartei un împrumut pentru a-și consolida infrastructura de apă și canalizare și pentru a face ca rețelele de apă să devină mai atractive pentru investitori. Suharto a împărțit sistemul de apă din Jakarta în două și a dat jumătățile la doi operatori privați, care au fost asociați cu persoane apropiate dictatorului.

Grupul Salim și compania franceză Suez SA au primit o jumătate, în timp ce fiul lui Suharto, Sigit Harjojudanto, și compania britanică Thames Water Ltd. au primit cealaltă jumătate. Nu a existat nicio licitație publică.

Însă, la scurt timp după semnarea contractului, președinția lui Suharto s-a prăbușit. În vara anului 1998, au izbucnit revolte în întreaga țară, alimentate de plângeri legate de corupție, șomaj ridicat și penurie de alimente. Protestatarii i-au vizat, de asemenea, pe cei apropiați dictatorului.

După ce protestatrii au incendiat casa familiei Salim, Sudono Salim a fugit în Singapore și apoi în Los Angeles, lăsându-l pe Anthoni să salveze afacerea familiei. Acesta a început să reducă numărul de companii ale tatălui său, păstrând doar activele de bază.

Problema apei a fost abandonată. Suez și Thames Water i-au cumpărat pe Salim și pe fiul lui Suharto. Companiile franceze și britanice nu au reușit niciodată să modernizeze sau să extindă sistemul așa cum era planificat, iar numărul de puțuri ilegale a crescut.

În 2006, Thames Water și-a vândut concesiunea unei alte firme, Acuatico Pte Ltd. Aceasta a declarat la momentul respectiv că a acumulat pierderi de zeci de milioane de dolari. Suez și-a vândut participația unei firme de capital privat în 2017, după ce a investit peste 2,2 trilioane de rupii (130 de milioane de dolari) pentru a îmbunătăți infrastructura de apă din Jakarta, potrivit unui purtător de cuvânt al Suez.

Între timp, Salim, după ce a stabilizat conglomeratul, a început să își construiască imperiul de active de apă. Când Acuatico, de zece ori mai mare decât Moya lui Salim, a fost scoasă la vânzare în 2017, Moya a cumpărat. A durat 20 de ani, dar Salim a recâștigat controlul asupra a jumătate din instalațiile de apă din Jakarta.

În cadrul celei mai recente tranzacții, compania va cheltui aproximativ 1,7 miliarde de dolari pentru a construi o stație de tratare, conducte și racorduri, precum și pentru a întreține instalațiile existente. Compania de stat PAM Jaya va plăti ABJ pentru apă și infrastructură în rate, pe măsură ce acestea sunt construite.