A ales România la întâmplare și i-a plăcut atât de mult, încât a hotărât să dezvolte o afacere. Acum are venituri de sute de mii de euro
Toine Kets a ajuns în România pentru prima dată în 2005, după ce a ales cu ochii închiși destinația pentru o vacanță. I-a plăcut atât de mult aici, încât a hotărât să rămână și să dezvolte o afacere în domeniul…
Toine Kets a ajuns în România pentru prima dată în 2005, după ce a ales cu ochii închiși destinația pentru o vacanță. I-a plăcut atât de mult aici, încât a hotărât să rămână și să dezvolte o afacere în domeniul consultanței și coachingului pe piața locală. A mizat pe nișa workshopurilor bazate pe interacțiunea cu caii, program care îi aduce venituri anuale de peste 100.000 de euro.
Lista funcțiilor din CV-ul olandezului Toine Kets este lungă: consultant internațional și coach, de asemenea specialist în leadership, strategie și managementul schimbării. De 15 ani, a ales să-și exercite experiența în aceste domenii pe piața locală: prin intermediul firmei sale, Actinote International, a lansat în 2007 The Horse Connection, un program de workshopuri care se bazează pe interacțiunea cu caii.
Firma a înregistrat în 2015 venituri de peste jumătate de milion de lei (circa 120.000 euro), iar pentru 2016 estimau o creștere de 20%. Costurile unui training în care sunt implicați cai se ridică la 5.000 de euro pentru un grup de 10 persoane. Sumele pentru o companie participantă la un astfel de training variază însă în funcție de pregătirile pe care reprezentanții Actinote le au de făcut sau de durata programului de training. „Prețul individual este unul normal dacă ne raportăm la practica internațională, comparativ cu trainingul tradițional, care are loc într-o sală de curs. Caii și închirierea arenei sunt incluse în acest preț”, explică trainerul.
Experiența lui Toine Kets este variată și a început într-un domeniu care nu are nicio legătură cu activitatea sa de acum. În perioada liceului era interesat de chimie, astfel că a decis să își continue studiile în acest domeniu; în timpul și după absolvirea acestor studii, a lucrat într-o fabrică de bere din Olanda, în calitate de chimist. Spune că primul loc de muncă i-a oferit ocazia să experimenteze și cum este să lucrezi într-un mediu cu un leadership/management mediocru. În cadrul companiei, oameni de toate vârstele și calificările aveau idei bune legate de modul în care își pot perfecționa munca. „Din nefericire, managementul nu a implementat acele idei, ci numai pe ale sale”, explică Kets. Preocupările sale pentru interacțiunea dintre oameni l-au determinat să își îndrepte cariera spre un alt domeniu: a început să studieze domeniul resurselor umane, cu specializarea în psihologie la locul de muncă.
Astfel, a părăsit compania de bere și, după alte câteva locuri de muncă, a devenit director de resurse umane la compania Philips Electronics. A lucrat la Philips timp de 12 ani, perioadă în care a condus propria echipă de HR manageri. În același timp, a avut mai multe proiecte de HR, pe diferite domenii. A făcut pasul spre antreprenoriat în 2000, când și-a lansat propria companie de consultanță, împreună cu trei parteneri din alte companii. „În loc să analizăm situații și să scriem rapoarte în care se sugerau îmbunătățiri, ne-am dorit să ne specializăm în implementarea schimbărilor. Această abordare ne-a făcut să cooperăm îndeaproape cu clienții și angajații noștri, dar a corespuns și mai vechii mele frustrări de la fabrica de bere, unde ideile oamenilor nu erau ascultate. Felul în care am lucrat permitea oricui să se facă auzit.”
Ceea ce a înființat atunci constituie în continuare baza muncii sale. În România a ajuns pentru prima dată în octombrie 2005. Spune că voia atunci o vacanță și să meargă într-o capitală de unul singur, să citească și să exploreze orașul. Nu s-a putut decide asupra destinației, astfel că a pus degetul cu ochii închiși pe harta Europei și a nimerit România. A făcut o rezervare la un hotel și a rămas o săptămână la București, unde s-a simțit atât de bine, încât s-a hotărât să-și deschidă aici o afacere. Nu a trecut mult până când s-a întâlnit cu proprietarul unei companii care avea o subsidiară la București; acesta l-a întrebat dacă ar fi interesat de dezvoltarea și implementarea unui program de training în România.