3 victorii macroeconomice

După mai mult de un deceniu de modificări numeroase și după ani de promisiuni,saga Codului fiscal a dat semne că se apropie de final. Anul 2015 a adus republicarea Codului fiscal – cel mai important document de politică fiscală pentru România. Codul fiscal, care a intrat în vigoare la începutul anului 2004 și a suferit de-a lungul timpului numeroase mo-dificări, a fost rescris după mai mulți ani de tergiversări. Rescrierea și republicarea Codului fiscal este un proiect cerut și așteptat de ani de zile de mediul de afaceri în condițiile în care legea a suferit în ultimii ani peste 100 de modificări prin tot atâtea acte normative care au pus în dificultate oamenii de afaceri. Multitudinea modificărilor legislative care au avut loc de-a lungul anilor au făcut Codul fiscal greu de urmărit și aplicat atât de către contribuabili, cât și de către autorități.

După mai mulți ani de austeritate și creșteri de taxe, guvernul Ponta a venit cu o amplă reformă de relaxare fiscală, agreată ulterior, tacit, și de guvernul Cioloș, bugetul anului 2016, aprobat deja de Parlament, încorporând impactul modificărilor Codului fiscal, precum și majorările salariale din sectorul public legiferate în a doua parte a acestui an. Autoritățile au decis că începând de anul viitor cota standard de TVA va scădea de la 24% la 20%,  iar impozitul pe dividende scade de la 16% la 5%. Eliminarea „taxei pe stâlp“ și a taxei de 7 euro-cenți, programate inițial pentru 2016, au rămas pe lista de așteptare. Planurile guvernului de reducere a cotei unice și a CAS în 2016 nu au primit acordul parla-mentarilor, figurând la amen-da-mente respinse. Propunerile de relaxare fiscală vin după pasul făcut în 2014 cu reducerea CAS la angajator și după adoptarea diminuării TVA la produse alimentare, începând din iunie 2015.

Pentru acest an guvernul a decis ca toate produsele alimentare, băuturile nealcoolice și serviciile de alimentație publică să aibă TVA de 9% de la 1 iunie. Ulterior, s-a decis extinderea din 2016 a aplicabilității cotei reduse de 9% pentru apă potabilă și apă pentru irigații în agricultură. Tot pentru anul viitor s-a decis modificarea cotei de impozitarea microîntreprinderilor în funcție de număr de salariați și creșterea plafonului la 100.000 euro. În 2015 va fi modificat nivelul de accizare pentru băuturile alcoolice și se elimină sfera de aplicare a accizelor la alte produse accizabile.

Aplaudată, dar și contestată pentru presupusul potențial destabilizator asupra bugetului, reducerea fiscalității poate fi măsura-șoc care să scoată economia din inerția creșterii mediocre, după cum au spus unii economiști. Am-ploarea ajustărilor fiscale i-a determinat însă pe alți specialiști să-și pună întrebări cu privire la suste-nabilitatea avalanșei de măsuri de relaxare fiscală. Impactul bugetar substanțial al Codului fiscal face ca deficitul bugetar să se apropie anul viitor de pragul critic de 3% din PIB.

Anvergura și multitudinea modificărilor fiscale avute în vedere de autorități au făcut ca proiectul republicat al Codului fiscal să fie caracterizat de specialiști ca fiind „foarte ambițios“, „fără precedent“, „revoluționar“, „cel mai îndrăzneț set de măsuri fiscale de care am avut parte în ultimii 25 de ani, depășind ca impact și anvergură introducerea cotei unice din anul 2005“.

FMI și Comisia Europeană nu și‑au dat girul pe măsurile aprobate de Executiv și Legislativ și au solicitat ajustări semnificative ale planului de relaxare fiscală pentru 2016. Cel de-al treilea acord succesiv al României cu FMI, aflat încă de la început sub semnul neînțelegerilor și tergiversărilor, a ajuns din nou într-un punct nevralgic, „mărul discordiei“ fiind de această dată impactul măsurilor de relaxare fiscală în 2016, respectiv saltul deficitului bugetar spre 3% din PIB sau chiar peste acest nivel. Acordul este practic „suspendat“ din vara anului trecut, în urma deciziei de reducere a CAS.

Planurile ambițioase de relaxare fiscală adoptate de guvern și Parlament pentru anul electoral 2016 au pus politica monetară pe „hold“. Menținerea ratei-cheie la minimul istoric de 1,75%, în condițiile în care inflația a coborât mult în teritoriul negativ poate fi percepută de fapt ca o întărire a politicii monetare, în condițiile în care rata reală a dobânzii este în creștere. Dobânda-cheie a fost redusă de patru ori în acest an și de cinci ori în 2014, însă nivelul continuă să fie unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană.
Accentuarea relaxării fiscale, concomitent cu accelerarea creșterii economice, incertitudinile privind acordurile cu finanțatorii externi, dar și contextul extern, inclusiv divergența conduitelor politicilor monetare ale principalelor bănci centrale din lume, au amplificat prudența și au făcut improbabil un scenariu în care BNR să continue relaxarea politicii monetare.