2023, anul finanțărilor europene? Degeaba stau pe sacii de bani ministerele și autoritățile, dacă acești bani nu ajung în economie – la oameni, în gospodării, în ferme, în spitale sau în companii. Mergeți după beneficiari să le dați banii, nu mai stați în birouri în ministere. Pe când un recensământ al modului de cheltuire a fondurilor europene?

În 1999, un bancher de la BNP Paribas, cea mai mare bancă franceză, care tocmai deschisese o filială la București, se mira de „strategia” de vânzări din sistemul bancar local de atunci într-un interviu pentru ZF: aici bancherii așteaptă să vină clienții la bancă și nu se duc după clienți să-i întrebe ce nevoi au. Nu așa se face, spunea el.

Astăzi, bancherii iau informații despre companii, inclusiv decupând articole din ziare de business, și se duc după clienți. Competiția aduce business-ul, chiar și într-o perioada ca aceasta, de creștere a dobânzilor și de retragere în general a finanțărilor.

Aceeși politică ar trebui aplicată la nivelul instituțiilor care au cele 80 miliarde de euro de la UE sub administrare – fonduri structurale și PNRR. Degeaba stau pe sacii de bani Ministerul Fondurilor Europene, Autoritățile de Management din țară, Ministerul Energiei, Ministerul Digitalizării și cel al Agriculturii sau Ministerul Sănătății, dacă acești bani nu ajung în economie – la oameni, în gospodării, în ferme, în spitale sau în companii.

2023 ar trebui să fie anul fondurilor europene dacă există ambiția de a menține economia pe creștere, însă aceeași abordare de până acum, cu Ministerul Fondurilor sau celelalte instituții așteptând aplicații de la beneficiari, ar trebui schimbată pentru un obiectiv de absorbție de minim 2% din PIB, adică 6 miliarde de euro pe an.

Aceste ministere și instituții ar trebui să se ducă ele după beneficiari, iar activitatea lor să fie evaluată în funcție de banii distribuți lunar din PNRR sau din fonduri structurale pentru beneficiarii din coordonarea lor.

Nu merge cum spune spre exemplu ministrul Sănătății Alexandru Rafila: ce să facem că nu vin medicii de familie să aplice pentru finanțare cu echipamente a cabinetelor medicale. Nu. Tu ca guvern ești responsabil să te duci la acești medici, să le faci fișele de aplicare pe baza datelor pe care oricum le ai și ei doar să-și dea o semnătură sau o opțiune: vreau un ecograf de tip A, B sau C, vreau echipamentul X, Y sau Z.

Treaba medicului este să ofere consultații pacienților. Guvernul, dacă a împrumutat România cu 15 miliarde de euro în PNRR pe 30 de ani, a făcut-o pentru pacienții și medicii României, iar ministrul Sănătății și toți angajații din minister asta au de făcut: să echipeze cabinetele, clinicile și spitalele publice cu echipamente finanțate cu bani de la UE. Ei să se ducă cu echipamentele. Cioc-cioc la ușă: v-am adus ecograful. Nu să se vaiete că nu vin medicii de familie și spitalele să aplice pentru finanțare. Că dacă rămân cu miliarde de euro pentru sănătate necheltuite și asigurații trebuie să se ducă în privat să dea 400 de lei pentru un ecograf e responsabilitatea lor.  Că au luat banii de la UE și nu i-au cheltuit pentru cetățenii care le plătesc salariile.

Situația este valabilă și pentru celalalte ministere sau autorități județene. Cine face primul o evaluare a unei localități oarecare din rural sau urban din punct de vedere al absorbției fondurilor UE? Să luăm comuna Adunații Copăceni din județul Giurgiu. Câte întreprinderi au luat și cum au folosit banii europeni, câți din medicii de familie au primit finanțare, câte școli, câte gospodării și ce fermieri. Cine a luat, cum i-ai folosit, ce rezultate a avut, cine n-a luat și ce ar trebui să facă să ia.

Tocmai au fost publicate primele rezultate ale recensământului populației. Pe când un recensământ al modului de cheltuire a fondurilor europene? Așa cum vedem câte locuințe avem și cum sunt echipate, să vedem câte din cele 3 milioane de ferme din România au primit finanțare de la UE pentru creșterea animalelor, câte pentru legumicultură, câte pentru producția de lapte? Cum stăm cu absorbția, comună cu comună din România? Unde sunt Consiliile Județene cu evaluările?

Pornim de la firul ierbii, de acolo de unde ar trebui să ajungă banii: gospodării, ferme, școli, spitale, companii –  în strategia privind fondurile UE și nu de la centru, unde se anunță pompos un proiect sau două pe săptămână.

Și restul? Să-i vedem pe cei care nu au luat, nu pe cei care au luat. Un profesor vrea să vadă ce nu știe un copil, cum îl poate ridica de la nota 7 la 9. Pentru că rosturilor fondurilor UE este să acopere golurile, să niveleze diferențele de dezvoltare, să vină acolo unde capitalul privat nu vine pentru că nu ies calculele de profit.

Fondurile UE și din PNRR ar trebui să fie precum electrificarea. Dacă nu ajunge la toți, este degeaba. Pentru că aceasta este rostul lor: finanțarea publică să acopere necesarul de dezvoltare, printr-un efort comun.

La sfârșitul lui 2023 se fac 17 ani de când România este membră UE. Întâmplător, 17X17X7 egal 2023. Câte exerciții bugetare de 7 ani vor mai trebui pentru ca nivelul de dezvoltare de aici să ajungă acolo unde toată lumea visa în 2007?